Republica Moldova și-a proclamat independența față de Uniunea Sovietică la 27 august 1991. Dar independența declarată oficial nu a însemnat și desprinderea imediată de Rusia. Timp de 35 de ani, Moscova a încercat, prin diferite pârghii, să mențină R. Moldova în sfera sa de influență: de la susținerea separatismului transnistrean și prezența militară rusă, la dependența de gaze și de piața rusă, influența politică și mediatică, embargouri, propagandă, finanțări obscure, spionaj și ingerințe electorale. În paralel, R. Moldova a trecut printr-un proces lent și adesea sinuos de desprindere – și-a recuperat simboluri și repere identitare, și-a diversificat piețele și sursele de energie și și-a construit mecanisme de apărare a spațiului informațional și a proceselor democratice. Ziarul de Gardă arată cum, în cei 35 de ani de independență, R. Moldova a încercat să transforme independența proclamată în 1991 într-una exercitată în fapt.
Cronologia legislației lingvistice
Cronologia legislației lingvistice
Drumul limbii române spre recunoașterea oficială în Republica Moldova a traversat mai bine de trei decenii de dispute politice, decizii ale Curții Constituționale și modificări legislative. De la revenirea la grafia latină în 1989 și proclamarea limbii române în Declarația de Independență, până la eliminarea sintagmei „limba moldovenească” din legislație, în 2023, denumirea limbii a rămas una dintre cele mai disputate teme identitare ale statului.
Când Chișinăul și-a schimbat numele străzilor
Când Chișinăul și-a schimbat numele străzilor
Odată cu desprinderea de URSS, s-a schimbat și harta simbolică a Chișinăului. În 1990–1991, numele liderilor sovietici și ale ideologilor comuniști au început să dispară de pe plăcuțele stradale, fiind înlocuite cu denumiri istorice și cu numele unor personalități ale istoriei și culturii românești. Lenin a devenit Ștefan cel Mare și Sfânt, Frunze – București, iar Jdanov – Alexei Mateevici. Redenumirea străzilor a marcat astfel și recuperarea unei memorii istorice șterse sau marginalizate în perioada sovietică.
De la „Deșteaptă-te, române!” la „Limba noastră”
De la „Deșteaptă-te, române!” la „Limba noastră”
În primii ani de independență, Republica Moldova și-a schimbat unul dintre principalele simboluri de stat. „Deșteaptă-te, române!”, adoptat ca imn în 1991, a însoțit desprinderea de URSS și afirmarea identității românești. Patru ani mai târziu, într-un context politic diferit și pe fundalul disputelor identitare, Parlamentul l-a înlocuit cu „Limba noastră”, pe versurile lui Alexei Mateevici – imnul de stat al Republicii Moldova până în prezent.
Tancuri pe poduri
Tancuri pe poduri
Republica Moldova și-a proclamat independența în 1991 cu o problemă teritorială deja deschisă. Cu un an înainte, liderii separatiști de la Tiraspol proclamaseră unilateral o entitate nerecunoscută în stânga Nistrului. În 1992, tensiunile s-au transformat într-un război în care Armata a 14-a rusă a intervenit de partea forțelor separatiste. Peste trei decenii mai târziu, Chișinăul nu controlează regiunea transnistreană, iar trupele ruse continuă să staționeze pe teritoriul Republicii Moldova. Grupul Ilașcu, ai cărui membri au petrecut ani în închisorile regimului separatist, și lupta școlilor cu predare în limba română și grafie latină au devenit două dintre simbolurile consecințelor separatismului transnistrean.
Negarea represiunilor
Negarea represiunilor
Independența a deschis și procesul de recunoaștere oficială a nedreptăților comise de regimul sovietic. În 1992, Republica Moldova a adoptat legea care permite reabilitarea persoanelor deportate, exilate, încarcerate sau persecutate politic și recuperarea unor drepturi și bunuri pierdute. În deceniile următoare, cadrul legal a fost modificat și completat, însă repararea consecințelor represiunilor sovietice a rămas un proces de durată, care continuă și astăzi.
Rusificarea bisericilor
Rusificarea bisericilor
Independența Republicii Moldova nu a însemnat și desprinderea majorității parohiilor ortodoxe de Moscova. Subordonate Patriarhiei Ruse în perioada sovietică, acestea au rămas după 1991 în componența Mitropoliei Moldovei. În 1992 a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române, însă statul a refuzat ani la rând să o recunoască. Abia după ce Republica Moldova a fost condamnată la CtEDO pentru încălcarea libertății religioase, Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial, în 2002. De atunci, cele două structuri ortodoxe coexistă, iar disputa privind jurisdicția, identitatea și patrimoniul bisericesc continuă.
De la monopolul Gazprom la independența energetică
De la monopolul Gazprom la independența energetică
Timp de aproape trei decenii, Republica Moldova a depins aproape integral de gazul rusesc, iar energia a devenit una dintre principalele vulnerabilități ale statului. Criza gazelor din 2021 și invazia Rusiei în Ucraina au accelerat desprinderea: Chișinăul a cumpărat pentru prima dată gaze din surse alternative, a creat stocuri în România și Ucraina și a deschis noi rute de import. Din decembrie 2022, malul drept nu a mai cumpărat gaze de la Gazprom, iar în 2025 Energocom a înlocuit Moldovagaz în rolul de furnizor pentru consumatorii finali. În câțiva ani, gazul a trecut de la instrument de dependență față de Rusia la una dintre cele mai importante componente ale securității energetice a Republicii Moldova.
De la embargouri rusești la piața europeană
De la embargouri rusești la piața europeană
Vinuri, mere, prune, legume sau conserve – timp de aproape două decenii, Rusia a restricționat în repetate rânduri accesul produselor moldovenești pe piața sa, adesea în momente-cheie ale apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Embargourile au lovit dur o economie puternic dependentă de piața rusă, dar au accelerat și căutarea altor destinații pentru export. Dacă la începutul anilor 2000 Rusia absorbea o parte importantă a exporturilor moldovenești și domina categorii precum vinurile, două decenii mai târziu UE a devenit principala piață de desfacere. O pârghie de presiune economică a Moscovei a contribuit, în cele din urmă, la reducerea dependenței de Rusia.
De la „Laundromatul rusesc” la rețeaua Șor
De la „Laundromatul rusesc” la rețeaua Șor
Miliarde spălate prin bănci și instanțe moldovenești, sute de milioane dispărute în frauda bancară, tentative de cumpărare a deputaților și, mai recent, bani transferați printr-o bancă rusească pentru influențarea alegătorilor. În ultimele două decenii, vulnerabilitățile sistemului financiar, politic și judiciar al Republicii Moldova au fost exploatate în mai multe scheme cu conexiuni în Federația Rusă. „Laundromatul rusesc”, frauda bancară și rețeaua lui Ilan Șor arată cum fluxurile financiare opace și corupția au devenit nu doar o problemă de criminalitate, ci și una de securitate a statului.
Moscova, în politica de la Chișinău
Moscova, în politica de la Chișinău
De la comuniștii care promiteau la începutul anilor 2000 apropierea de Uniunea Rusia–Belarus, la socialiștii care au pledat pentru integrarea în Uniunea Economică Eurasiatică și până la formațiunile asociate lui Ilan Șor, curentul politic favorabil relațiilor privilegiate cu Moscova a avut constant reprezentare în Parlamentul Republicii Moldova. Ponderea și formulele politice s-au schimbat de la un scrutin la altul: PCRM a deținut cândva 71 din 101 mandate, PSRM a devenit ulterior principala forță a acestui electorat, iar după 2021 formațiunile respective au concurat tot mai des în blocuri electorale.
De la raioane la județe și înapoi
De la raioane la județe și înapoi
În 35 de ani de independență, harta administrativă a Republicii Moldova a fost desenată și redesenată de mai multe ori. Țara a moștenit raioanele sovietice, le-a înlocuit în 1999 cu nouă județe, într-o reformă orientată spre descentralizare, apoi a revenit la raioane după venirea comuniștilor la putere. Două decenii mai târziu, fragmentarea administrativă a readus reforma pe agendă: din 2023, statul încearcă o nouă formulă – amalgamarea voluntară a localităților și consolidarea unor primării mai mari.
Alegeri sub asediul interferenței rusești
Alegeri sub asediul interferenței rusești
Scrutinele din 2024 și 2025 au scos la iveală amploarea mecanismelor folosite pentru influențarea opțiunilor politice din Republica Moldova. Investigațiile jurnalistice și anchetele autorităților au documentat rețele asociate lui Ilan Șor, transferuri de bani prin banca rusească PSB, coruperea alegătorilor, instruiri pentru provocarea dezordinilor, implicarea unor reprezentanți ai Bisericii, campanii de dezinformare și „armate digitale” coordonate online. În fața acestor operațiuni, statul a înăsprit legislația privind coruperea electorală și finanțarea politică, transformând protejarea alegerilor de ingerințe externe într-o problemă de securitate națională.
Oamenii Moscovei din interiorul statului
Oamenii Moscovei din interiorul statului
După 2022, mai multe dosare de trădare de patrie și spionaj au scos la iveală suspiciuni privind activitatea serviciilor ruse în Republica Moldova. Anchetele au vizat rețele recrutate pentru destabilizare, transferuri de bani din Rusia, dar și persoane care au ocupat funcții-cheie în instituțiile statului – de la armată și servicii de informații până la Parlament. Dosarele Igor Gorgan, Ion Creangă sau Denis Cuculescu arată că amenințarea nu a fost doar una externă, ci și una bazată pe recrutarea și folosirea unor oameni din interiorul sistemului.
Cine a ajuns pe lista neagră a UE
Cine a ajuns pe lista neagră a UE
Din 2023, Uniunea Europeană a început să sancționeze persoane considerate responsabile de acțiuni care subminează suveranitatea, democrația și statul de drept din Republica Moldova. Pe listă au ajuns politicieni, foști demnitari și persoane asociate rețelei lui Ilan Șor, acuzați de implicare în destabilizări, coruperea proceselor electorale, finanțări ilegale sau acțiuni favorabile intereselor Federației Ruse. În doar câțiva ani, sancțiunile europene au devenit un nou instrument de protejare a Republicii Moldova împotriva ingerințelor și a rețelelor politice considerate destabilizatoare.
Armatele de dezinformare
Armatele de dezinformare
Timp de decenii, televiziunile, radiourile și presa rusească retransmisă sau distribuită în Republica Moldova au oferit Moscovei acces direct la o parte importantă a publicului. Pe măsură ce autoritățile au limitat retransmiterea programelor rusești și au suspendat licențele unor posturi TV, infrastructura de influență s-a mutat tot mai mult în online – spre portaluri, rețele sociale și platforme greu de reglementat. Din 2017 până astăzi, statul a construit treptat mecanisme de protejare a spațiului informațional, în timp ce dezinformarea și propaganda s-au adaptat noilor tehnologii și obiceiuri de consum media.
Oameni și destine în anii de răscruce: Istoria vie a transformărilor din Republica Moldova, văzută prin ochii protagoniștilor
Independența nu înseamnă doar legi, hotare, instituții sau decizii politice. Înseamnă și experiențele oamenilor care au trăit transformările ultimilor 35 de ani, au luptat pentru limba română, au păstrat memoria deportărilor, au apărat dreptul la educație în stânga Nistrului, au construit afaceri și instituții, au documentat schimbările societății sau au analizat relația complicată a Republicii Moldova cu Rusia. Am adunat vocile unor oameni din generații și domenii diferite și i-am întrebat ce a însemnat independența pentru ei, cât de independentă a devenit Republica Moldova în acești 35 de ani și ce mai avem de făcut pentru ca independența câștigată în 1991 să fie una deplină.
Victor Bostan
Alexandru Postică
Maia Sandu
Eugenia Bulat
Igor Boțan
Ion Iovcev
Aneta Grosu
Ludmila Tihonov
Svetlana Capanji
