„La Moscova m-am simțit om de categoria a doua, la Chișinău mă simt acasă”. Vladimir Ternavschi, activist născut în stânga Nistrului explică de ce „Rusia vrea să fim divizați și să ne urâm”

Vladimir Ternavschi este un tânăr activist care s-a născut și a crescut la Rîbnița, în stânga Nistrului, absolvind școala „moldovenească” de acolo. După o încercare de a se stabili la Moscova, a venit la Chișinău, a făcut studii universitare, s-a stabilit aici, iar în prezent este director al organizației „EcoVisio”, care promovează dezvoltarea durabilă și protecția mediului. 

Vladimir Ternavschi: După ce am absolvit școala „moldovenească” la Rîbnița și am lucrat la Moscova un pic, am venit în Chișinău ca să-mi fac studiile, am intrat la Universitatea de Educație Fizică și Sport. Pentru mine era destul de neobișnuit să văd totul scris în grafia latină. Cam jumătate de an a fost o perioadă de adaptare și cred că încă un an mi-a trebuit până am trecut bariera aceasta și am înțeles că, da, limba moldovenească este un fel de regionalism. Reiese că ceea ce am învățat eu atâția ani  la Rîbnița nu era chiar adevărat și grafia chirilică nu era de mare ajutor.

Eminescu și Creangă erau prezentați ca scriitori moldoveni, cu grafie chirilică

La școala din Rîbnița, la lecțiile de limbă, aveam ore despre Creangă și Eminescu în grafie chirilică, nu ne-au spus unde s-au născut, că sunt autori români, erau prezentați ca autori clasici moldovenești. Aceasta a fost o descoperire pentru mine mai târziu. Când vorbim de alte manuale, mai ales manuale de istorie, evident, în mare parte, învățam istorie globală și istorie rusească. Și mai târziu a apărut așa-numita istorie a Transnistriei. Noi din copilărie ne identificăm acolo ca o parte sau o soră mai mică a Rusiei și învățam tot din perspectiva Rusiei.

Eu cred că marea majoritate a celor care au trecut Nistrul și s-au stabilit la Chișinău sau în alt oraș de pe malul drept, cu timpul, au înțeles care este adevărul. Deci, eu măsor asta nu doar după discuțiile noastre, dar și după alegerile pe care le fac. Când au fost alegerile prezidențiale, parlamentare, îi întrebam pe oamenii veniți de pe malul stâng ce cred și am văzut că ei votează direcția proeuropeană. Așa am înțeles că, da, au început să înțeleagă ce se întâmplă. Și chiar și cei care trăiesc în continuare pe malul stâng au stat în acele ambuteiaje în ziua alegerilor, deci au vrut să vină și să voteze cursul proeuropean. O mare parte din oamenii care locuiesc acolo, având acces la internet, deja înțeleg ce se întâmplă.

La Moscova m-am simțit om de categoria a doua, la Chișinău mă simt acasă

După ce am absolvit școala moldovenească la Rîbnița, aveam două opțiuni: să merg la Chișinău sau la Moscova. Am plecat la Moscova, pentru că părinții au sugerat asta și pentru că un prieten tot dorea să plece acolo. Și acolo chiar m-am simțit străin. Pentru că ești ca și cum de categoria a doua. Jobul era  tare bun, făceam bani buni, puteam să mă stabilesc foarte bine acolo, dar mă simțeam străin, de aceea am plecat.

Faptul că am venit aici, am decis să plec din Moscova și să vin la Chișinău, a fost o decizie foarte bună pentru mine, pentru că aici mă simt ca acasă și vreau și contribui la faptul ca Moldova să devină parte a Uniunii Europene. Asta deschide mai multe orizonturi și posibilități. Și familia europeană, eu cred, este cea care ne ajută să urcăm, urcăm, urcăm tot mai sus și mai sus, ceea ce noi nu am putea face de sine stătător.

Interesul Rusiei este firesc – cu cât mai multe state au probleme interetnice, cu cât mai puțin acestea pot să se dezvolte și să creeze o cultură politică, o societate civilă sănătoasă și o economie puternică, devenind  tot mai dependenți de Rusia.

Narațiunile false au scopul să urâm românii și Europa și să ne ținem aproape de Rusia

În stânga Nistrului, o narațiune centrală de manipulare era că R. Moldova dorește să se unească cu România, iar România vrea să vină și să distrugă Transnistria. Pentru că o parte din România a luptat împreună cu armata nazistă în al Doilea Război Mondial. Și, ca și cum, până acum ei vor să vină și să ne captureze. 

Deși este o doză de scepticism, oricum, se creează sentimentul acesta de ură față de poporul român, uneori, pur și simplu, nedorința de a comunica și interacționa, pentru că ei sunt, ca și cum, dușmanii noștri. Și atunci, tu nu crezi să se întâmple un război, dar înțelegi că aceștia nu sunt prietenii tăi și tu trebuie să stai cu Rusia împreună.

După ce am intrat la universitate aici, în Chișinău, am vizitat România de mai multe ori – acum, vorbind limba română, tare mult îmi place să ascult și să aud accentul românesc. Mi se pare destul de melodios și evident că stereotipurile acelea s-au distrus.

Lucrurile se schimbă foarte încet și cu foarte multe explicații

Acolo sunt multe stereotipuri, dar cel mai important este spiritul care îl transmite propaganda și sentimentul de ură față de cei care trăiesc pe malul drept. Unul dintre momentele de manipulare  e că ucrainenii nu au fost prietenoși cu Rusia și au ajuns în stare de război și iată acum R. Moldova face fix același lucru și o să aducă război aici, pe pământurile noastre. La fel, despre faptul că vine Europa și o să aducă LGBT și tot ce este rău, o să ne facă săraci și europenii o să cumpere toate pământurile noastre. Cam destul de primitive sunt narațiunile, dar, cu cât mai simple, poate cu atât mai ușor omul crede în ele.

Noi, când ne gândim la informare și dezinformare, ne gândim deseori că vom găsi un mesaj care, iată, o să distrugă propaganda. Nu funcționează așa. Mesajul nostru poate să fie chiar și nu tare frumos ambalat, trebuie repetat de multe, multe, multe ori. Așa cum eu am făcut –  cu prietenii, cu rudele, tu trebuie să fii al doilea megafon, care repetitiv explică același lucru și arată argumentele și după, nu știu, un an de așa discuții, vezi ceva rezultate.

Nu se schimbă totul într-o zi, într-o discuție. Oamenii acolo au reticență foarte mare să-și schimbe viziunile după ce au trăit peste 30 de ani cu narațiunile pro-ruse.

Tiraspolul a anunțat în 1992 că în regiune sunt trei limbi oficiale: rusa, moldoveneasca și ucraineana. De fapt, pentru documente, pentru tot ce ține de partea oficială, este valabilă doar limba rusă. Eu, dacă vin cu un document în ucraineană, o să trebuiască să îl adaptez, să-l traduc pentru autorități. Cu atât mai mult, nu pot merge la ei cu documente în limba română.