De la monopolul Gazprom la independența energetică
Ani la rând, R. Moldova a fost aproape integral dependentă de gazul rusesc. Timp de aproape trei decenii, dependența respectivă a oferit Kremlinului o pârghie importantă de influență asupra Chișinăului. Gazprom, controlat de statul rus, a fost practic singurul furnizor de gaze naturale, iar în momente de tensiune politică sau de renegociere a contractelor, Rusia a recurs în repetate rânduri la reducerea volumelor livrate, la amenințări cu sistarea acestora, la majorări bruște de preț și la invocarea unor datorii istorice contestate de autoritățile moldovene. În 2021, în plină negociere contractuală, Gazprom a redus volumele, iar în 2022–2025 crizele energetice s-au suprapus cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cu disputele privind pretinsa datorie istorică și cu dependența energetică a regiunii transnistrene.
În mai 2016 a fost adoptat cadrul de bază pentru piața gazelor naturale: transport, distribuție, furnizare, reguli de separare a activităților și deschidere treptată a pieței. Această lege a devenit ulterior temeiul reformelor privind separarea Moldovagaz/Moldovatransgaz și desemnarea unui operator independent.
În septembrie 2017 este adoptată legea care stabilește cadrul general de organizare și reglementare a sectorului energetic. Ea a fost invocată ulterior în deciziile privind securitatea aprovizionării și intervențiile statului în crize energetice.
La mijlocul lunii octombrie 2021, pe fondul negocierilor cu Gazprom, Moldovagaz a anunțat deficit de gaze și faptul că solicitarea de majorare a volumelor pentru luna octombrie nu fusese satisfăcută. Guvernul a instituit starea de alertă în sectorul gazelor naturale. Analizele internaționale au interpretat criza ca presiune politică asupra guvernării pro-europene și asupra reformei pieței gazelor.
La distanța de o săptămână, Parlamentul declară stare de urgență pentru 30 de zile. Motivul: deficitul de gaze și necesitatea de a permite achiziții rapide din surse alternative. Hotărârea a permis regim special de procurare a gazelor și alocări financiare urgente.
Pe 25 octombrie 2021 Energocom a făcut prima achiziție de gaze naturale din surse alternative din istoria R. Moldova, pentru a testa rutele de import și a echilibra presiunea din sistem. În același timp, Uniunea Europeană a anunțat că va oferi 60 de milioane de euro R. Moldova pentru gestionarea crizei din sectorul energetic.
Pe 29 octombrie 2021, în plină criză energetică, R. Moldova a semnat un contract pe cinci ani cu Gazprom.
După invazia rusă în Ucraina, vulnerabilitatea energetică a Chișinăului s-a agravat. În 2022 R. Moldova a început să aducă gaze din Vest prin Alexeevka și Iași. La mijlocul lunii iulie 2022, Parlamentul a ratificat acordul de împrumut cu BERD pentru proiectul „Securitatea furnizării gazelor naturale”, în valoare de 300 de milioane de euro, destinat achiziționării și stocării gazelor.
În luna septembrie a aceluiași an, Comisia pentru Situații Excepționale a permis Energocom să cumpere 15 milioane m³ de gaze naturale și să le stocheze în România și Ucraina — un pas esențial, pentru că R. Moldova nu dispunea de depozite proprii. Începând cu luna decembrie 2022, Chișinăul a renunțat la achiziția de gaze de la Gazprom pentru malul drept al Nistrului, iar gazul rusesc rămas a fost direcționat spre regiunea transnistreană, inclusiv pentru producerea energiei electrice la centrala de la Cuciurgan.
În septembrie 2023, după ce a fost efectuat un audit extern la MoldovaGaz, care nu a confirmat datoria de 756 milioane USD invocată de Gazprom, Guvernul a spus că ar accepta plata a 8,6 milioane USD, nu a celor peste 700 milioane revendicate.
Tot în septembrie 2023, ANRE a finalizat desemnarea provizorie a Vestmoldtransgaz ca operator al sistemului de transport al gazelor pe întreg teritoriul R. Moldova, reducând controlul istoric exercitat prin structurile afiliate Moldovagaz/Gazprom.
La sfârșitul lunii ianuarie 2024, după mai bine de doi ani, CSE a constatat că starea de alertă nu mai este necesară. Ulterior, Ministerul Energiei arată că piața gazelor a trecut „de la monopolul Gazprom” la gaze aduse din diferite surse și regiuni, prin traderi europeni, stocuri și interconectări.
În decembrie 2024, Parlamentul a declarat stare de urgență pentru 60 de zile, în contextul riscului ca Gazprom să sisteze livrările de la 1 ianuarie 2025 și a unei posibile crize umanitare în regiunea transnistreană. S-a întâmplat după ce Kievul a declarat că nu va prelungi contractul tranzitului de gaz prin Ucraina.
La 1 ianuarie 2025 Gazprom a sistat livrările, invocând pretinsa datorie de peste 700 de milioane de dolari a MoldovaGaz, datorie nerecunoscută de autoritățile moldovene.
Criza a lovit în special regiunea transnistreană, dependentă de gazul rusesc subvenționat politic. În acest context, UE a anunțat sprijin de urgență pentru R. Moldova și regiunea transnistreană.
În luna mai 2025, ANRE a desemnat Energocom drept furnizor principal de gaze pentru anumite categorii de consumatori finali, pe o perioadă de trei ani, în locul Moldovagaz.
Peste trei luni, ANRE a retras licența Moldovagaz, după neîndeplinirea condițiilor de separare a activităților. Energocom a preluat furnizarea către consumatori de la 1 septembrie 2025, pentru o perioadă de trei ani.
