VIDEO Liudmila Vartic, amendată după deces. „Omor camuflat”, complici, politizare. Cine plătește avocații. Violeta Gașițoi, la Podcast ZdCe

Violeta Gașițoi, avocata mamei Liudmilei Vartic, femeia care și-a pierdut viața la 3 martie 2026, după ce a căzut de la înălțime, de pe un bloc de locuit din Municipiul Chișinău, este invitata Podcast ZdCe. Avocata răspunde la întrebări legate de acuzațiile pe care le-a adresat organelor de drept care examinează cazul de deces al Liudmilei, făcând referire la mai multe omisiuni pe parcursul anchetei.  

Avocata susține că acest caz trebuie să fie examinat în calitate de „omor camuflat”, adică „omor planificat din timp de către una sau mai multe persoane”, după cum a explicat apărătoarea.

„Până acum toate instituțiile publice ne-au convins, au încercat să convingă inclusiv societatea, că varianta de omor a fost examinată și exclusă. Eu vreau să vă dezamăgesc, ea nu a fost niciodată examinată și niciodată exclusă”, a declarat Violeta Gașițoi. Ea s-a referit la presupuși complici și la alte persoane care ar fi putut avea implicare în decesul victimei. 

„Bănuiala noastră rezonabilă e că a existat și violență fizică, nu doar violență psihologică”, a mai afirmat avocata Violeta Gașițoi. 

Decesul Liudmilei Vartic a fost examinat inițial ca suicid, iar în prezent este examinat în cadrul unei cauze penale pentru violență în familie cu determinare la suicid, statut de bănuit având soțul femeii decedate, Dumitru Vartic. El pledează nevinovat.

Violeta Gașițoi mai răspunde la întrebări referitoare la politizarea cazului, la zvonuri pe rețelele sociale de pe conturi anonime, la cine i-a propus să fie avocata mamei Liudmilei Vartic și cine plătește pentru serviciile ei de avocată.

NOTĂ: Avocații lui Dumitru Vartic a emis un comunicat de presă, în care au declarat că „în ceea ce privește acuzațiile de violență fizică sau psihică, apărarea sustine ferm că nu există niciun fel de probe din timpul vieții Ludmilei Vartic care să ateste că soțul său, Dumitru Vartic, ar fi aplicat vreodată violență fizică sau psihică împotriva ei”. 

— Doamnă Gașițoi, ceea ce se cunoaște până acum din surse oficiale este faptul că acest caz a fost examinat inițial ca suicid, în prezent este examinat ca violență în familie cu determinare la suicid, statut de bănuit având soțul femeii decedate, Dumitru Vartic. El pledează nevinovat, lansând la rândul lui acuzații față de medicii care nu i-ar fi acordat ajutor suficient soției sale după o tentativă de suicid în 2025. Dumneavoastră și colega dumneavoastră, avocata Gabriela Kornacher, ați preluat cazul în calitate de apărătoare ale succesoarei părții vătămate, adică mamei Liudmilei, la sfârșitul lunii martie. De atunci ați făcut mai multe declarații în care ați acuzat autoritățile că nu au examinat foarte riguros sau corect acest caz, în primul rând fiind vorba despre faptul că inițial s-a mers pe suicid, fără a examina alte ipoteze. Totodată acest caz, trebuie să menționăm, a alimentat foarte multă zvonistică, în contextul în care și autoritățile nu au comunicat foarte bine pe acest caz. 

Chiar astăzi (16 aprilie 2026, n.r.), când avem această discuție, am avut un briefing al Procuraturii Generale care ne-a anunțat despre o nouă situație. Și dumneavoastră spuneați chiar ieri despre asta, despre faptul că pe numele Ludmilei Vartic a fost întocmit un proces-verbal, precum că ar fi admis încălcări în trafic chiar în ziua decesului ei, la ora 9:32, după cum a anunțat Procuratura, oră la care ea ar fi fost deja decedată. Cine a făcut să se întâmple ca procesul-verbal să apară pe numele Liudmilei Vartic? 
— Cine a semnat și cine a întocmit acest proces verbal, noi doar putem să bănuim pentru că, în primul rând, am sesizat Procuratura, iar Procuratura a redirecționat cauza Centrului Național Anticorupției și noi abia ieri am primit confirmarea că Centrul Național Anticorupție a pornit o cercetare penală pe articolul 274 din Codul de procedură penală. Este greu de spus cine a fost acel polițist pentru că nu este vizibil textul, dar ceea ce este vizibil, este vizibil că este o semnătură care, dacă să comparăm cu semnătura defunctei, nu este semnătura ei, sunt doar inițialele „V.L”. Și nu vă pot spune cine a pus semnătura, dar bănuiesc că dacă nu era altcineva în mașina bănuitului pe dosarul de violență, înseamnă că putea fi și semnătura lui. De aia aici ar fi trebuit să ne răspundă CNA după o investigație. Ei mai întâi ar fi trebuit să investigheze și să identifice polițistul care și-a permis ori a fost influențat, pentru că nu știu cum s-a întâmplat asta. Legea ne spune că nu poate fi sancționată o persoană care nu a comis o contravenție sau o infracțiune. Dar se pare că se mai poate în unele cazuri. Nu cunosc nici polițistul, asta este lucrul CNA și legat de semnătură va trebui să facă CNA o expertiză, probabil dacă va fi pus sub bănuire soțul Ludmilei, atunci va trebui să facă o expertiză să vadă dacă e semnătura lui. Pentru că alte persoane nici nu erau în automobil.

— Cum s-a aflat despre această situație? Cine a aflat despre ea?
— Primii au aflat inspectorat de poliție Rîșcani. Doar că sub semnul întrebării este: de ce nu v-ați autosesizat când ați aflat acest lucru? După care, am aflat noi, avocații. Imediat ce am aflat am sesizat procuratura pentru că nu poate să stea această infracțiune neinvestigată și nimeni să nu fie tras la răspundere penală pentru abuz și pentru fals. Noi am mai solicitat să se verifice câte astfel de amenzi sărmană femeie le-a avut și nici nu le-a știut. Bănuiala mea rezonabilă este că aceasta ar putea să nu fie unica amendă impusă femeiei. Și ea, practic, nici nu conducea. Și atunci trebuie să fie verificat dacă era permisul ei de conducere la soțul ei sau doar a numit datele – numele, prenumele, anul, data nașterii, și polițistul a găsit permisul de conducere în sistem? Este foarte interesant acest lucru. Noi încă nu cunoaștem, este prematur să spunem, dar aștept de la Centrul Național Anticorupției să verifice și să ridice toate sancțiunile contravenționale pe numele victimei, pentru că cele pe numele bănuitul nu ne interesează.

— Dar în momentul în care a fost scris procesul-verbal, soțul, în contextul actual, bănuitul, cunoștea despre decesul Liudmilei?
— Nu, nu știu. Cel puțin din informațiile pe care noi le avem, el nu cunoștea. Zice că nu cunoștea.

— Și tot Procuratura a spus că o instanță de judecată a acceptat exhumarea. Când și în ce condiții ar urma să se întâmple?
— Declarația Procuratorii este foarte interesantă. Cel puțin avocaților nu le-a fost expediată decizia instanței de judecată de acceptare a exhumării. Ceea ce am primit eu ieri de la sectorul de poliție Rîșcani este o ordonanță prin care se admite exhumarea, doar că se suspendă pe motiv ca avocații, noi să găsim expertul. Noi am zis că vrem un expert din România. Și aici ridică foarte multe semne de întrebare pentru că probabil că nu există o comunicare între procuratură și poliție. Deoarece expertul, la momentul în care polițistul ne-a expediat această ordonanță și acest răspuns, expertul deja a fost dat procurorului. Noi chiar doi experți am înaintat procurorului, cu ambii am vorbit, unul a și a acceptat. A rămas doar să fie numită data și organizată această exhumare, și procurorul să facă procedurile necesare inclusiv să contacteze și să stabilească data exhumării ca expertul de România să fie prezent. Noi, sincer vorbind, nu am făcut cunoștință cu decizia judecătorului de instrucție pentru că nimeni nu ne-a trimis-o, cel puțin până azi. La ora aceasta noi nu avem. Am aflat de la dumneavoastră că există și această decizie. Nouă ni s-a trimis, s-a admis, dar s-a suspendat până în momentul în care va fi identificat expertul. Asta e răspunsul primit de mine ieri.

— Ce anume se așteaptă a se afla nou după o expertiză în cazul exhumării?
— Noi am ridicat foarte multe întrebări, întrebări la care noi nu am primit răspuns. În primul rând, bănuia noastră rezonabilă este că a existat și violență fizică, nu doar violență psihologică. Noi vrem să verificăm dacă au fost leziuni corporale care erau în proces de reabilitare, dar încă nu s-au reabilitat. Noi vrem să vedem dacă a avut loc și un viol sau nu a avut loc un viol, dacă alte leziuni corporale pe corp, vânătăi, descrise, au avut loc în momentul căderii sau poate că victima a luptat cu cineva și nu s-a aruncat singură, încă mai era cineva. Vrem să vedem dacă leziunile din jurul gâtului… s-a încercat o strangulare sau nu s-a încercat o strangulare. Este o listă foarte mare de întrebări la care noi așteptăm răspunsuri și care au fost ridicate și puse experților. 

Cel puțin, noi vrem să excludem, să verificăm și să înțelegem dacă această femeie a fost în trecut supusă violenței fizice, dacă sunt astfel de traume. Pentru că din investigațiile noastre ca și avocați, noi conform legii cu privire la avocatură avem voie să facem propriile noastre investigații, să audiem martori, să colectăm probe, deci din ceea ce am colectat până la momentul actual, există bănuiala rezonabilă că ea a fost supusă și violenției fizice. Dar aceasta trebuie să ne-o spună experții, la exhumare. Dacă nu a fost așa, cel puțin să excludem această versiune. Dar dacă a fost așa, să o confirmăm și să vedem cum mergea ancheta mai departe. La fel, vrem să vedem cum putea să cadă victima, leziunile pe care ea le avea pe mâini sau în jurul gâtului, a fost sau nu a fost tentativă de strangulare, sau a fost apucată de mâini, noi nu știm. Pentru că până la moment nici măcar acest test juridic nu s-a făcut ca să se ia un manechin și să vedeți traiectoria cum cade acel manechin de kilogramele victimei, unde cade, deci să se facă niște calcule exacte. Până acum organul de urmărire penală nici măcar nu are idee de unde, de la ce etaj a căzut, cum a căzut, a fost împinsă, s-a aruncat, era în viață sau nu era în viață victima la momentul căderii. Sunt niște întrebări la care nu s-au dat niciun răspuns și nu există răspunsuri în acest sens.

— Ați menționat despre leziuni în zona gâtului. Cunoașteți că ele au existat sau doar presupuneți?
— Nu cunoaștem. Întrebarea este ca să se verifice, dar nimeni nici nu a verificat. Expertiza este foarte vagă la moment, pentru că s-a mers pe suicid. 

— Expertiza medico-legală s-a făcut. Ce arată ea?
— Da, expertiza a fost făcută și sunt foarte multe semne de întrebare, inclusiv și la expertiză. Expertiza ne spune că timpul decesului victimei este de la 0 la 30 de minute, este un timp foarte mare, adică ce să înțelegem noi? Ea a căzut și a murit în 30 de minute în perioada asta? Ori ea deja era moartă și a căzut? Este un termen care nouă ne-a ridicat foarte multe întrebări. Pe urmă, timpul de când a fost preluat cadavru și ora când a fost făcută expertiza, este o problemă legată de timpul decesului: a decedat victima de la leziunile pe care le-a primit sau a decedat înainte și după leziunile au fost. N exista sânge, deși era lovită la cap de la cădere 

— Asta tot se arată în expertiza medico-legală, că nu exista sânge?
— Păi nu exista sânge. Jos, unde victima a căzut, sânge nu exista 

— Asta arată că este expertiza medico-legală sau sunt declarațiile martorilor? De unde este informația?
— Astea sunt declarațiile martorilor. Dar expertul medico-legal fața locului nu a fost să facă expertiză. S-a făcut doar la cadavru. Și nici măcar nu era procesul-verbal al poliției, de cercetare la fața locului, să descrie cum a fost găsit cadavrul. Asta este important. După care ni se spune în expertiză că ea a căzut în picioare. Atunci, întrebarea noastră este, nu sunt medic, dar fracturile de la tălpi trebuiau să fie, nu știu, probabil totul trebuia să fie distrus. Și iarăși trebuie să ne spună expertul dacă e posibil să cazi în picioare și tălpile să-ți fie întregi. 

— Revenind la briefing-ul procuraturii, s-a spus că a fost audiat un cerc larg de persoane, inclusiv persoane apropiate familiei Vartic, Liudmilei Vartic, pentru a determina care era situația în acea familie și dacă a existat sau nu violență. Nu s-a spus din partea procuraturii care sunt concluziile, dacă a existat sau nu violență în familie. Dumneavoastră puteți să ne oferiți detalii în această privință?
— Într-adevăr, foarte mulți martori au fost audiați, dar noi acces nu am avut la toate declarațiile. Ulterior am constatat de la alți martori că au fost audiați. Poliția nu ne-a dat toate declarațiile martorilor, iar colega mea a întrebat polițistul de ce și dacă mai sunt declarații ale altor martori la care el a zis că „probabil, dar probabil nu”. O chestiune de bătaie de joc, eu asta înțeleg. Poate să fie pentru că ei sunt cinci ofițeri de urmărire penală și poate să fie anumite declarații la alți polițiști, ceea ce nu are sens pentru că este un singur dosar. Și chiar dacă un alt ofițer de urmărire penală a audiat un martor, aceste audieri trebuie să fie la dosarul de bază și noi am avut dreptul să facem cunoștință cu ele. Deci noi nu am avut acces la toate declarațiile. Asta este, după mine, foarte important pentru că acesta este și dreptul la apărare a succesoarei victimei. 

Ce să vă spun? Eu nu vă pot spune ce au declarat martorii, dar în totalitate din materialele dosarului, eu cred că noi deja putem demonstra violența psihologică. Pentru a demonstra violența fizică, cu mare regret, Ministerul Sănătății a refuzat să-mi elibereze investigația lor internă. Noi avem informațiile noastre despre ce s-a întâmplat cu victima în spital, la care trebuie să fie efectuată o investigație. Și colega mea a depus o sesizare la Centrul Național Anticorupției, că până la urmă deja începem să nu mai avem încredere în Inspectoratul de Poliție Rîșcani sau Procuratură, deoarece noi bănuim că a fost și un abuz, putea să fie și niște falsuri în actele medicale.

— Vă referiți la situația în care s-a spus că a existat o tentativă de suicid și atunci ea a ajuns la spital? La care situație vă referiți?
— Nu, pentru că ea nu a ajuns numai atunci la spital. Ceea ce ne spun ai noștri martori, și noi verificăm această informație și avem anumite probe, ne spun că ea a fost la spital și în alte zile, în noiembrie.

— Din ce motive a ajuns la spital?
— Martorii care vreau să văd dacă o să vină în procuratură să ne povestească acest lucru, ne spun că a avut leziuni corporale. Nu pot nici să confirm, nu pot nici să infirm, dar este de obligațiunea organului de urmărire penală și era de obligațiunea Ministerului Sănătății să verifice acest lucru. Ministerul nu ne-a răspuns și mi-a dat un răspuns foarte evaziv, nu mi-a anexat acel raport de investigație internă. Dar martorii ne spun că ei au fost la fața locului, au trimis o echipă de specialiști din cadrul ministerului, au verificat cartelele, au verificat softurile și chipurile nu s-a depistat nimic, dar asta spune ministerul în scurta lor notă pe mare mi-au trimis-o. Dar martorii care mai și lucrează acolo ne-au spus că au fost mai multe chestiuni: probabil că a fost schimbat și numele, a fost schimbat prenumele. Asta rămâne să investigeze Centrul Național Anticorupției pentru că până la urmă, deja, de data aceasta nu am mai vrut să depunem la Procuratura Rîșcani aceste informații. A fost depus Centrul Național Anticorupție și o să vedem răspunsul lor. Ei urmează, ar fi trebuit de fapt, să meargă la fața locului și să ridice actele și toate softurile la care noi am făcut referire. 

Până la urmă, eu vreau să vă spun că ceea ce este foarte urât în acest caz e faptul că marturii noștri sunt amenințați. Martorii noștri vin, ne vorbesc, după care dispar, după care ne spun nouă că se tem foarte tare. Una dintre ele a zis că „m-am pomenit cu roțile dezumflate, am parcat mașina și când am ieșit erau dezumflate”. De ce se tem? Nu știu, habar nu am, dar înseamnă că au și un motiv.

— Dar sunt martori în care aveți încredere că spun adevărul. 
— Da, sunt martori care au lucrat sau și lucrează în spital, sunt martori care au fost apropiați de victimă, sunt martori care au și anumite acte pe care ne le-au prezentat. Noi oricum încercăm să filtrăm și informația pe care ne-o dau martorii, pentru că ei ne telefonează, discutăm, ei se tem să vorbească. Se întâlnesc cu colega mea când ea are posibilitate și ea colectează această informație.

— Fiind un caz atât de vizibil, ne gândim că ar putea părea persoane interesate, nu neapărat bine intenționate, în calitate de așa-numiți martori.
— Păi da, ar putea. V-am zis, noi am filtrat mai mulți martori care ne-au spus că au ceva informații, am ascultat, am văzut că de fapt nu are nimic legătură cu acest caz. Și cum le-am zis eu martorilor și de mai multe ori le spun tuturor, în momentul în care vreți să ne dați anumite informații, această informație nu trebuie să fie din auzite, „cineva mi-a spus, undeva am auzit sau îmi pare mie că poate fi asta”. Nu. Dacă ați fost martor ocular, dacă ați fost prezent la momentul când ea a fost adusă în spital, dacă ați văzut-o în starea în care a fost dus în spital, dacă direct victima v-a povestit ceva din viața ei, atunci da, aceste informații sunt foarte veridice și noi le putem prelua, iarăși cu condiția că voi, ca și martori, nu vă temeți să mergeți cu noi la organul de urmărire penală și depuneți aceste declarații.

— Ce neclarități rămân în continuare legate de acest caz? Am văzut, de exemplu, spuneați despre hainele în care era îmbrăcată Liudmila în ziua decesului, că au dispărut. Că telefonul a ajuns foarte târziu în posesia poliției, în posesia autorităților.
— Deci un răspuns clar deja îl avem în privința hainelor, prin răspunsul dat de către Inspectoratul de Poliție Rîșcani. Ei ne-au spus foarte clar că nu avem aceste haine, deci nu putem efectua expertiza hainelor, rupturile sau să vedem dacă sunt semne biologice pe aceste haine, de la alte persoane sau fire de păr sau altceva ca să verificăm. Chiar și acele rupturi sau acel fermoar de la pantaloni care era descheiat, bumbul celălalt care era zburat, în ce condiții, nu vom mai putea afla. Pentru că, ce ne-a spus poliția? Poliția ne-a spus că aceste haine de către medicii legiști au fost transmise SRL Ritus, ceea ce este inadmisibil, nu putea asta avea loc.

— E o întreprindere care se ocupă de organizarea funeraliilor.
— Exact. Și această întreprindere le-a răspuns lor, noi încă nu am văzut acest răspuns, le-a răspuns lor că ei nu păstrează hainele și au fost nimicite. Și atunci ne întrebăm cum a fost exclusă cauza omorului, că ar fi putut fi un omor, dacă voi aceste probe importante nu le-ați colectat și nu le-ați anexat la materialele dosarului penal? Ele nu au fost luate. Am așteptat răspunsul ăsta scris, pentru că noi bănuiam acest lucru. Și eu bănuiesc că, de fapt, nici nu a fost transmise aceste haine acestei companii, dar putea să fie transmise și soțului, nu știm. Dar asta este o încălcare foarte gravă din partea organului de urmărire penală și asta ne ridică multe, multe semne de întrebare, că automat dosarul deschis de către inspectorat de poliție Rîșcani urma să fie închis pe suicid. Deci nu era dosar penal pe violență domestică. 

Dosarul penal pe violență domestică, dacă nu era să fie Inspectoratul de Poliție Hîncești și Procuratura Hîncești, și societatea civilă care a scris despre acest caz, eu nu știu dacă noi avea să avem astăzi un dosar penal, nici pe 201, adică pe violență domestică cu determinare la suicid. Cum a fost? Inspectoratul de poliție Rîșcani a fost la fața locului, deci chipurile au examinat și a venit domnul bănuit. I s-a dat acces la corpul neînsuflețit, ceea ce este ilegal și nu este corect procedural. Nici nu știu dacă cineva a mai investigat acest fapt și polițiștii care au ieșit la fața locului au fost sancționați pentru aceste încălcări grave pe care le-au admis. După care planul lor era să fie încetat dosarul pe suicid. „Dacă bănuitul ne-a spus că ea a mai avut așa o tentativă, închidem dosarul pe suicid”. Și pe data de trei (martie, n.r.) ea a fost dusă la expertiză, pe data de patru a fost efectuată expertiza și tot pe data de patru cadavrul a fost transmis soțului și pe data de cinci ea a fost înmormântată. Ce s-a întâmplat ulterior? Undeva pe 8 sau 9 martie, a fost unul dintre polițiști, îmi pare că dacă nu greșesc, el s-a autosesizat și a făcut o notă de autosesizare către Procuratura Hîncești pe faptele care au fost expuse în presă și în rețelele sociale. Respectiv, ei au pornit dosarul penal pe violență domestică cu determinare la suicid. Ulterior, acest caz a fost preluat de fosta avocată a succesoarei, doamna Donțu, și s-a solicitat ca cazul să fie luat din Hîncești și să fie transmis după competență la Inspectoratul de Poliție Rîșcani și Procuratura Rîșcani, pentru că locul faptului a avut loc la Chișinău, în acest sector. Și iată așa noi ne-am pomenit că avem dosar penal, pentru că altfel nu cred că era să avem dosar penal. Deci, eu vreau să vă spun deschis că nu este meritul Inspectoratului de poliție Rîșcani că noi astăzi avem un dosar penal. Este meritul celor de la Hîncești.

— Dumneavoastră ați menționat în mai multe apariții publice pe rețelele sociale că ar fi vorba și considerați că e vorba despre un omor camuflat. Ce înseamnă un omor camuflat?
– Omorul camuflat este omor planificat din timp de către una sau mai multe persoane. Până acum toate instituțiile publice ne-au convins, au încercat să convingă inclusiv societatea, că varianta de omor a fost examinată și exclusă. Eu vreau să vă dezamăgesc, ea nu a fost niciodată examinată și niciodată exclusă. Sub acest aspect, urmărirea penală nu s-a pornit investigația urmării penale. Ei această versiune nici nu au pus-o în examinare. Ei au mers întâi pe suicid, datorită procuraturii Hîncești s-a mers pe varianta violență domestică și cu determinare la suicid și gata. Pentru că în momentul în care tu pornești cauza pe un presupus omor, nu comiți atâtea încălcări la cercetarea la fața locului. Când ești chemat la fața locului, tu în primul rând ai obligațiunea să înlături absolut toate persoanele de la fața locului, să fixezi locul cum a căzut trupul, să încerci să investighezi cauza, să mergi martorii să-i audiezi, absolut toți martorii, să faci expertise, să mergi să evaluezi domiciliul unde fata a locuit, unde era cazată, să ridici lucrurile ei personale. Aceasta nu s-a întâmplat. Aceasta s-a întâmplat undeva pe 20 martie, dacă nu mai târziu, nici nu știu când s-a întâmplat. Dar pe data de 3, acest lucru nu a avut loc. S-au audiat 2-3 martori care erau aproape acolo și atât. Au mers și s-au uitat prin clădire, nu au văzut mai mult pe nimeni și nu i-a interesat absolut nimic. Nici nu s-au uitat unde a zburat acel nasture de la pantaloni, pentru că pantalonii erau fără un nasture. 

— Ce vă face pe dumneavoastră să credeți că ar fi vorba de un omor camuflat? 
— Declarațiile la anumiți martori. Dar nu vă pot spune acum, la momentul dat, pentru că pe una dintre martori am depus separat plângere penală, să fie pornit cauză penală. Noi avem o problemă în Republica Moldova, pentru că trebuie să înțelegem că Convenția de la Istanbul și Legea 45-2007 prevede că violența asupra femeilor, că agresorul poate fi și persoana care nu este membru al familiei. Și în momentul în care agresorul nu este membru al familiei, nu poate fi cercetat penal sub aspectul de violență domestică cu determinare la suicid, dar poate fi cercetat penal pe aspectul determinare la suicid și prin aplicarea Legii 45-2007 care identifică această persoană ca agresor non-familial. Iată asta pot să vă spun.

— Vă referiți la femeia cu care Dumitru Vartic ar fi avut o relație. Că despre ea se spunea că a fost audiată ca martor.
— Da. Ce ne spuneau autoritățile? Că ea nu are niciun statut. Dar ea are statut de martor. Tot ieri am primit acest răspuns oficial. Deși noi văzusem deja și actele, dar organul de urmărire penal ne-a confirmat că ea are statutul de martor.

— Și dumneavoastră ați depus solicitarea ca ea să fie cercetată în calitate de ce?
— Să fie cercetată, să fie cercetată separat de acest dosar.

— Aveți niște dovezi în această privință?
— Nu ține de avocați să acumulăm multe dovezi. Eu ceea ce am avut de scris, cu siguranță am scris, care este bănuiala noastră rezonabilă, din absolut multitudinea de probe care sunt la materialele dosarului. Și păcat că Republica Moldova are foarte mari carențe atunci când vorbim despre violență asupra femeilor aplicată de către persoane care nu sunt membri ai familiei. Deci noi avem dreptul și ordonanțe de protecție să cerem la astfel de agresori. Și agresorul nu are gen, fie că ești femeie sau că ești bărbat. Noi, pe Republica Moldova, avem un singur caz în care o singură instanță de judecată a eliberat ordonanță de protecție pe unul dintre agresori care nu era membru a familiei. Dar victima, când a ajuns la mine, a zis că au refuzat-o toți. Au zis că nu este posibil să obții o astfel de ordonanță de protecție. Și asta este greșit. Asta înseamnă că autoritățile noastre nu înțeleg și nu pot aplica corect Convenția de la Istanbul și Legea 45-2007.

— Pe un alt dosar, dar pe ce fel de învinuire ați vedea în această situație?
— Nu știu dacă e cazul acum să vă spun, pentru că chiar nu vreau să înceapă persoana să se pregătească. Eu și așa bănuiesc că avem șansă că ea se plece din Republica Moldova, că ea a mai plecat din Republica Moldova, și să se stabilească peste hotare ca să nu fie cercetată penal. Cel puțin versiunea noastră v-am spus-o un pic mai înainte, care ar fi trebuit să fie aplicată în cazul doamnei. Dar, iarăși, aici trebuie să fie investigată multitudinea de probe, declarațiile martorilor și procuratura trebuie să-și facă treaba. Deja asta este treaba lor acum, demonstrează. 

— Dar mai există circumstanțe sau cum ar putea fi revăzut acest caz ca să fie examinată această versiune a omorului sau omor camuflat, cum îi spuneți dumneavoastră?
— Asta, da. Doar că aceasta ar fi trebuit să vedem deja toate expertizele care vor veni de la de la experți, expertizele tehnice a telefoanelor, a GPS-ului, a antenelor, adică locul aflării. Ca și versiune ar fi putut ei să o examineze. Nu știu dacă ei o vor face. Mă refer la poliție și la procuratură. Noi, cel puțin, ca versiune, asta vrem să demonstrăm sau să excludem. Să încercăm să excludem dacă a fost sau nu a fost un omor, dar cel puțin trebuie toate versiunile să fie examinate. Și ele pot fi examinate, cum s-a ajuns la situația în care a ajuns victima.

Pentru că, bine, până la urmă, hai să zicem că bănuitul are un alibi. El nu era la locul faptei. Avea el acest alibi de sancționarea a propriei soții. Dar a doua persoane unde se afla, nimeni n-a cercetat-o și nimeni nu a verificat această informație pentru că are statut de martor. Și noi ne dăm seama că dacă tu ai statut de martor, nimeni nu te investighează, nimeni nu-ți ridică telefonul, nimeni nu se ridică probele. Așa că, cred că va fi mult mai complicat de demonstrat ceva. Timpul trece, probele se pierd sau se ascund.

— Când ați spus că bănuitul ar avea un alibi de sancționarea propriei soții, vă referiți la acel proces verbal?
— Exact, da.

— Cum ar putea funcționa asta în calitate de alibi?
— Eu bănuiesc el asta și a vrut să demonstreze: „eu nu eram la locul faptei în momentul în care chipurile s-a aruncat sau s-a sinucis și, iată, vă arăt și vă demonstrez. Martorii îmi sunt ăștia, ăștia, ăștia. Și iată, eu am fost oprit și de poliție și iată, este și sancționarea. Și asta este suicid. Se presupune că ea a avut această tentativă”. Și atât. Și a convins organul de urmărire penală.

— Acesta este presupunerea dumneavoastră, ca să clarificăm.
— Da, aceasta este bănuiala noastră ca și avocați. Bănuiala noastră care a fost înaintată organul de urmărire penal și organul de urmărire penală trebuie să investigeze absolut totul ce se înaintează în acest caz. Ei oricum au foarte multe declarații de la martori. Ei au foarte multe probe în dosar care le permit să investigheze și această versiune. 

— În atenția dumneavoastră, examinați situația în care în acest deces ar fi putut fi implicate și alte persoane?
— Da, în atenția noastră, da, ca și avocați, da.

— Puteți să ne dați detalii?
— Nu, îmi pare rău, dar examinăm și această versiune. Pentru că până la urmă, nu știu cum noi o să probăm, doar printr-o minune, hai să zicem, pentru că la fața locului nu s-au colectat acele probe care ar fi trebuit să fie colectate de către organul de urmărire penală, și nu s-a efectuat o investigație amplă în acest sens. Și noi ne dăm seama că dacă ar mai fi fost careva martori sau dacă ar fi fost careva semne biologice chiar pe hainele victimei, noi acum nu le mai putem demonstra, nu le putem avea. Hainele au fost nimicite. Ele nu sunt la materialele dosarului. Dar s-ar fi putut multe afla și de pe hainele victimei.

— Vă referiți la persoane apropiate Liudmilei sau eventuali complici? Sau la cine vă referiți?
— Nu vă pot spune. Haideți să lăsăm partea aceasta și să nu pregătim persoanele pentru ca să își pregătească, hai să zicem, comportamentul sau propriile lor alibi.

— Înțeleg. Reprezentantul Procuraturii spunea că cele mai importante probe pe care se așteaptă să le obțină sunt cele de la expertiza tehnică, tehnologică a telefoanelor sau telefonului. Nu știu, e vorba de mai multe telefoane sau un telefon. Credeți că acolo s-ar afla mai multe răspunsuri? 
— Dacă avem specialiști foarte buni în tehnologie, da, am putea afla inclusiv locul părților, dar noi nu avem toate telefoanele acolo. Am putea afla locul părților și convorbirile părților care au avut loc până la deces, în timpul decesului și poate că chiar și după. Ideea este că telefonul Liudmilei a fost luat de către bănuit în aceeași zi și a fost transmis foarte târziu poliției. Deci el a mințit mama că poliția i-a cerut telefonul și mama i-a dat telefonul și el nu a dus telefonul poliției. Deci el nu știu ce a făcut. Și dacă el a încercat să șteargă anumite mesaje din memoria telefonului sau din softuri, ar fi trebuit de văzut dacă specialiștii din Republica Moldova pot să restabilească aceste înregistrări sau aceste mesaje care se păstrau în telefonul victimei, să vedem cu cine în ultimele momente ea a discutat, despre ce a discutat și ce de fapt s-a întâmplat. Și nu doar al ei telefonul, telefoanele soțului tot au fost ridicate foarte târziu, nimic nu a fost ridicat în ziua în care a avut loc cazul de decese.

— Spuneați că nu sunt toate telefoanele, ale cui telefoane lipsesc? 
— Lipsesc telefoanele persoanei care bănuim noi că este complice în toată organizarea aceasta, care a dus-o pe Liudmila să nu trăiască acasă, care a dus-o pe Liudmila să nu-și poată vedea copii, care a dus-o pe Liudmila în situația de suferință psihologică. Cu siguranță suferință psihologică femeia asta a avut. Din notițele ei nu se vedea că ea vrea să se sinucidă, din notițele ei, ea voia să trăiască. Din ultimele notițe pe care mi le-a dat sora victimei, femeia își făcea planuri de viitor, să-și aducă copiii în Chișinău, le căuta școală în Chișinău. Deci, ea voia să se separe, ea vroia să divorțeze, cel mai probabil. Dar acces la copii nu avea. Cel puțin ea era impusă să preîntâmpine dacă vrea să vină și numai dacă avea permisiunea să vină în acea casă să-și vadă copiii, atunci ea era primită.

— Aceasta este informație din acele notițe?
— Cu care am făcut cunoștință, primite de la sora victimei, puținele pe care le-am văzut. Pentru că în momentul în care noi am intrat în acest proces, erau deja toate scrisorile trimise spre expertiză, toate caietele. Dar sora ei mi-a trimis ultimele notițe, a reușit și le-a fotografiat și le păstra la ea în telefon. Și din ele reiese că femeia nu a avut intenția de suicid. Ea a avut intenția să-și schimbe viața. Asta este opinia mea, din ceea ce am văzut eu. Avea intenția să meargă înainte. Ce a fost mai departe și de ce nu a mers înainte? Deja noi vom clarifica din ceea ce vor spune toți martorii când vom avea acces la toate declarațiile, când vom avea acces la toate înscrierile ei pentru că nu avem acces. Și cel mai interesant ce ridică semnul de întrebării, cum și unde a fost găsit așa zisă notiță în scurta Liudmilei.

— Acel bilet de adio publicat și pe rețele sociale?
— Nu știu dacă e despre acel bilet de adio, pentru că reiese că, chipurile, mai erau unul. Chipurile, unul era la bănuit și el l-a prezentat. Altul a fost, chipurile, găsit în scurta femeii. Dar nu, iarăși, haideți să ne întoarcem, cum a fost colectat acel bilețel? În care buzunar? Buzunarul interior, în care? Stânga, dreapta? Dar cum a fost acel bilețel păstrat? Deci a fost luat, păstrat într-un plic? Nu, nu a fost. Chiar și pe acel bilețel puteau să fie niște probe biologice sau niște amprente putea fi luate, dacă ai specialiști care ar putea sau ar dori să identifice, dacă exista. Unii martori ne spun că nu a existat niciun bilețel și nimeni nu a scos niciun bilețel când s-a făcut cercetarea la fața locului. Noi în dosar am văzut că unul dintre ofițerii de urmărire penală sau un polițist care a fost la fața locului a scris în raport că a găsit acel bilețel. Nu știu conținutul, nu l-am văzut. În ce condiții și cum a fost scris acel bilețel, tot ridică foarte multe semne de întrebare, la care noi de fapt așteptăm răspuns de la experți.

— Era vorba despre un bilet în care, cel pe care fusese publicat în spațiu public pe rețele sociale în care Liudmila va îl apăra pe soțul ei.
— Da, victimile tot timpul o să-și apere agresorul, normal. Deci în momentul în care tu ai în față un agresor care are un profil de narcisist, eu nu sunt psiholog, psihologii trebuie să ne spună, și care mereu îți spune că tu nu ești suficient de bună, la un moment dat, tu crezi în asta. Când îți mai aduce și o altă femeie și ți-o pune în față, tu crezi că tu nu ești bună și că tu ești nebună. Și ea, sărmana, din înscrisurile ei, ea vroia să fie mai bună, să-i placă lui. Deci asta scria la ea în notițele pe care mi le-a dat sora.

— Acel bilet nu știm dacă este sau nu autentic.
— Nu, eu nu știu dacă acest bilet în general a fost scris de către ea, a fost scris în prezența lui, cum a fost scris, noi nu știm. Deci experții trebuie să ne răspundă, după scrisul victimei, pentru că s-au colectat foarte multe probe, inclusiv de la grădiniță. Ea era educatoare, normal că ea făcea și anumite planuri de educație pentru grădiniță, avea scris. În momentul în care erau acele scrisuri, unde ea era calmă, poate că nu era singură, și în momentul în care a fost scris acest bilețel, trebuie să vedem dacă este scrisul ei în primul rând, în al doilea rând, dacă există semne de tremurici, de frică, poate a fost scris în prezența cuiva, dacă ele diferă. Sunt iarăși foarte multe întrebări și răspunsurile cărora le așteptăm cu siguranță de la experți. Să vedem în ce condiții putea fi. Să vedem dacă vor identifica cam cu cât timp în urmă a fost lăsată acea cerneală pe hârtie.

— Acum Dumitru Vartic are statut de bănuit și știm că există un termen de 90 de zile, în decursul căruia trebuie să îi se atribuie sau nu statutul deja de învinuit. Se va reuși în acest răstimp?
— Codul de procedură penală prevede că statutul de bănuit poate avea loc pe trei luni de zile, dar cu o ordonanță motivată a procuraturii, acest statut poate fi prelungit. Eu cred că ei și acum ar putea să-i schimbe statutul pentru că au suficiente probe pentru acest lucru. Dar vor face sau nu? Eu vreau să vă spun altceva că tot ier am primit răspunsul, era chiar la mine aici, în care bănuitul nu are interdicție de a părăsi țara. 

— Are consemn la frontieră, așa a anunțat procuratura.
— Da. Consemn la frontieră. Asta e tehnic, asta nu prevede Codul de procedură penală. 

— Asta înseamnă că nu poate ieși din țară?
— Asta înseamnă că atunci când el o să vrea să iasă din țară, frontiera trebuie să anunțe procurorul. Asta e ce înseamnă. Dar ca el să nu iasă din țară, procedura trebuie să fie completă. Deci el trebuia să fie chemat la procuror, să semneze interdicția de a părăsi țara, că el este notificat. După ce el semnează, procuratura putea să-i ridice și pașaportele, pașaportul moldovenesc, pașaportul românesc, pentru că el are și pașaport românesc și dacă va ieși cu pașaport românesc, nimeni nu o să ne notifice procuratura, pentru că el nu a ieșit cu pașaportul Republicii Moldova. Asta este omisiunea statului Republica Moldova. După ce el semnează că este consemnat și el știe că nu are voie să iasă de pe teritoriul Republicii Moldova până nu se finisează această investigație, se notifică și vama. Din răspunsul confuz, pentru că mi-e provoacă o confuzie acest răspuns a polițistului, că procurorul a notificat, a făcut o notificare la hotare pe 90 de zile, că el nu poate să iasă. Asta înseamnă procedura lor – să fie notificat procurorul în cazul în care el va dori să iasă de pe teritoriul Republicii Moldova.

— Care este situația copiilor? Ultima informație era că rămăseseră cu tatăl lor. Aveți mandat ca să faceți demersuri și în privința copiilor ceva?
— Da, colega mea are. Succesoarea victimei a semnat mandat pentru ca să ridice și întrebarea cu copiii. În privința copiilor noi am primit un răspuns de la asistenții sociali de la Hîncești și de la Ministerul Muncii Protecției Sociale. E ca o dare de seamă identică ce au făcut ei de până acum în privința copiilor. Copiii nu au fost evaluați psihologic. Întrebarea lor a fost din start să vadă cum ei percep decesul mamei, ceea ce este greșit. Deci ei nu și-au pus scopul să verifice dacă copiii au fost sau nu victime ale violenței domestice. Și iarăși aici bănuiala mea este, pentru că în momentul în care tu nu cunoști noțiunea de violență domestică și când un copil poate fi calificat ca victima a violenței domestice, că acest accent nu s-a pus atunci când a avut loc evaluarea. Copiii au fost audiați în condiții speciale. Cu mare regret, deși procuratura a dispus ca copiii să fie duși la audiere specială de către asistentul social, a fost dat împuterniciri asistentului social să preia copiii și să-i ducă la audiere, tatăl nici nu trebuia să fie acolo, dar copiii au fost aduși la audierea în condiții speciale de către tatăl lor. Asta este o încălcare iarăși gravă. 

Ei ne-au comunicat că au făcut niște sesiuni cu copiii, le-au spus cum să-și controleze emoțiile sau suferințele dacă le-au și cam atât. Acum, colega mea a solicitat punerea copiilor ca având statutul sub risc, cu posibilitatea de a-i scoate din familia tatălui, această cerere încă nu a fost examinată și ultima informație o avem că se caută doi specialiști, doi psihologi, nu știu de ce doi, dar în principiu doi, pentru a face o evaluare psihologică a copiilor, ca să se decidă unde vor locui sau ce se întâmplă cu acești copii. 

Doar că noi trebuie să înțelegem un singur lucru. În momentul în care aveți probe, și copiii vă spun toate conflictele care au avut loc în familie și ei cunosc despre absolut totul și ei au fost implicați în aceste conflicte, copiii automat devin victime ale violenței domestice. Aici nici nu ai ce să te mai gândești, nici nu ai ce să mai intervievezi. Eu nu sunt psiholog, dar dacă să vorbim conform legii, ei au toate probele că copiii au fost victime ale violenței domestice. Și era suficient ca ei să fie prezenți la fiecare conflict dintre părți.

— Presupun că urmează să se dovedească mai întâi această violență domestică, care încă este în proces de cercetare.
— Da, da, sigur că noi acum vorbim despre bănuială rezonabilă, că bănuitul a aplicat această violență psihologică asupra femeii. Cercetarea merge și pentru a verifica dacă au avut loc și violență fizică asupra ei. Doar că, odată ce există bănuiala rezonabilă și el este pus sub bănuială, înseamnă că există bănuiala rezonabilă și în ceea ce privește situația copiilor, că ei au fost tot victime ale violenței domestice. Dar această bănuială nu există doar din ceea ce spune tata, dar din ceea ce spun înșiși copiii, din ceea ce spun martorii, din ceea ce spun alte persoane care cunoșteau această familie foarte aproape. Deși Liudmila era izolată mai mult de societate. Ea era izolată, practic, și de propria familie.

— Modul cum a fost examinat acest caz chiar de la început, din ziua tragicului deces al Liudmilei și din ce ați reușit să vedeți în acte, din declarații ale martorilor, este vorba de o influențare a anchetei pentru ca aceasta să nu se întâmple așa cum trebuie, spuneați dumneavoastră că nu s-au respectat niște norme, sau e vorba de neglijență, lipsă de profesionalism, ignoranță?
— Eu tare nu vreau să spun că asta este influențare. Tare n-aș vrea. Bănuiala mea rezonabilă este că e lipsă de competență. Dar după ce am văzut influența bănuitului în care i-a spus polițistului „pune amendă pe buletinul soției mele” și polițistul asta face, nu știu, poate există și această influență. Plus, dacă e să mă uit și din partea martorilor care ne spun că le este frică să nu fie dați afară de la muncă, le este frică să vorbească, poate undeva există și această parte de influență.

Doar că, de ce nu aș merge pe faptul că procuratura sau polițiștii sunt influențați de către cineva? Pentru că sunt 5 ofițeri de urmărire penală și 5 procurori. Nu chiar cred eu că poți să-i influențezi pe toți 10. Chiar nu vreau să cred în asta, chiar nu cred că e o influență. Probabil e lipsă de comunicare în echipă atunci când se face investigația și din start la fața locului au fost trimiși ofițeri de urmărire penală care, probabil, au puține cunoștințe în domeniul. Deci eu aș merge mai mult pe astfel de acuzații. Pentru că dacă spunem că este o influențare, ar fi trebuit să existe și anumite probe ca să aducem astfel de acuzații. Dar nu se exclude. Asta deja răspunsul ar fi trebuit Procuratura Generală, SIS-ul să ni-l spună, să-i investigheze, să vadă ce se întâmplă în acest caz și de unde până unde am ajuns noi. Tot Ministerul de Interne are posibilitatea să verifice și să sancționeze atunci când va constata că poliția la colectarea probelor în ziua aflării cadavrului la fața locului, pe 3 martie, a încălcat total procedura, să verifice și să investigheze de ce atât de repede a fost transmis cadavrul bănuitului, să verifice de ce hainele nu au fost colectate, să verifice de ce nu s-a făcut acest experiment juridic, să verifice de ce nu s-au aflat și nu s-au ridicat toate problemele, inclusiv telefoanele, în aceeași zi, nu să se lasă peste vreo săptămână, două, să aștepte ca inspectoratul de poliție de la Hîncești să pornească cauza penală. Deci aici sunt foarte multe semne de întrebare. Asta nu este domeniul meu să investighez, aici ar fi domeniul serviciului de securitate sau al Procuraturii Generale. 

— Ar putea ajunge cazul Liudmilei Vartic la CEDO?
— Depinde. Ar putea, de ce nu? Dar noi trebuie să trecem remediile interne, trebuie să dăm posibilitatea autorităților statului să investigheze. Eu tare sper să nu ajungem la CEDO. Eu sincer sper să nu ajungem la CEDO. Eu sincer vreau măcar un caz să ne demonstreze organul de urmărire penal, procuratura. Ei sunt 10 persoane implicate în investigația acestui caz: cinci procurori, cinci polițiști, ca noi să nu ajungem la Curtea Europeană. Eu vreau că noi să demonstrăm că noi, uite, acum putem asta face, că noi acum putem să investigăm, putem să demonstrăm, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția unei sau altei persoane, și putem să facem unei victime justiție și dreptate. Pentru că, până la urmă, pe femeie nu o întorci, dar a rămas mama și a rămas sora care vrea la fel să cunoască adevărul, au rămas copiii care vor crește și vor înțelege mult mai mult ce s-a întâmplat și de ce s-au întâmplat anumite lucruri. Și ar fi foarte trist ca noi să ajungem pe acest caz la CEDO. Și eu nu-mi doresc. 

Doar că pentru aceasta organul de urmărire penală și procuratura trebuie să înțeleagă că noi, avocatele, eu și Gabriela Kornacher, noi nu suntem dușmanii procuraturii. Toate țările europene, toate statele civilizate mulțumesc avocaților care reprezintă părțile vătămate pentru că noi suntem pe același interes: ca să nu ajungă procurorul în instanța de judecată și judecătorul să ne spună că „aveți probe, dar nu sunt suficiente, sunt mai mulți speculații”. Noi vrem ca aceste probe să fie fixate corect, ca în instanța de judecată ele să nu fie anulate, ca în instanța de judecată, când se ajunge, judecătorul să fie convins, dincolo de orice dubii rezonabil, asupra vinovăției, atunci când va emite sentința. Pentru că scopul nostru nu este ca o persoană nevinovată să fie condamnată. Scopul nostru este să vedem cine este vinovat, cine se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni și acea persoană să fie sancționată. Dacă sunt mai multe, înseamnă că toate să fie sancționate. E despre asta. Dacă vorbim despre justiție și vrem cu adevărat justiție. Dar dacă vrem ca probele noastre să fie anulate pentru că nu au fost colectate corect, înseamnă că din start asta nu este justiție și cazul poate ajunge și la Curtea Europeană. 

— Credeți că acest caz a fost politizat? Pentru că am văzut mai multe reacții publice, am văzut inclusiv o comunicare intensă de pe niște conturi anonime care anterior au avut mesaje politice și în prezent mai au. S-a încercat folosirea acestui caz în scopuri politice?
— Eu nu pot să confirm acest lucru. De ce? Pentru că în momentul în care sora mamei ne-a contactat și în momentul în care noi am fost contactate de către ea, deci prima mea întrebare, pentru că pe atunci în toate rețelele de socializare erau acuzații că se face politică pe acest caz, că oponenții au preluat acest caz și au fost învinuiri de genul că oponenții vor slăbească statul Republica Moldova, îmi pare că chiar doamna German (Doina Gherman, deputată PAS, n.r.) spunea în ultimul ei interviu. Eu ce vreau să vă spun? În momentul în care am acceptat să preiau acest caz, așa a acceptat și colega mea, pentru că în astfel de cazuri de unul singur este foarte complicat să te descurci, întrebarea mea către sora Liudmilei a fost dacă acest caz are ceva comun cu politicul, dacă ea a fost influențată de către cineva să mă angajeze pe mine sau să mă contacteze pe mine sau pe colega mea. Și ea a spus că acest caz nu are nimic cu politicul. Ea a spus că ea pur și simplu a văzut mai multe cazuri de-ale noastre. Deci cineva i-a recomandat că suntem avocați buni și asta a fost decizia ei și a mamei ei să-și schimbe avocatul.

— Deci așa a ajuns cazul la dumneavoastră? Sora Liudmilei v-a contactat personal?
— Da, deci prin sora Liudmilei. Ea prima dată a vorbit cu colega mea, cu Gabriela. Sora împreună cu mama, deci nu a fost singură sora. Deci așa a ajuns cazul la noi. Normal că ea era obligată mai întâi să notifice avocatul ei, că ea avea atunci avocat, etica ne spune că trebuie să-ți notifici avocatul dacă vrei să-ți iei alți avocați. Ulterior noi am aflat că ea a vrut să refuze avocatul și să ne angajeze pe noi. 

Și eu înțeleg că speculația asta va merge și se va specula. Dar de ce nu puteți să mă învinuiți, de exemplu, pe mine sau pe colega mea, este de implicarea în politic sau de legături politice cu oponenți, sau cu PAS, sau cu o altă instituție. Pentru că eu de aproape 18 ani am lucrat, și când erau comuniștii, PD-iștii, PLDM-iștii, toate guvernările, și în momentul în care am avut ceva de spus, în momentul în care în anchetele penale s-au comis încălcări, am ieșit și am vorbit. Și sincer vorbind, de fiecare dată am fost învinuiți că noi suntem cu opoziția sau noi facem politică și nu facem justiție. Nu este adevărat. Toate aceste bănuieli că cazul ar fi fost politizat, eu le exclud. Cel puțin declarațiile noastre, pe care noi le facem, eu sau colega mea, noi n-am fost influențate, noi n-am fost angajate de nici un politician, absolut, de nicio persoană politică. Asta e tot ce vreau să vă spun. Înțeleg că foarte multe întrebări sunt și la faptul cum suntem noi plătite, corect? Asta  era să fie următoarea întrebare? 

— Inclusiv asta. 
— Da, curiozitatea este foarte mare. Ceea ce nu realizează societatea, este că noi putem prelua cazuri în care nu suntem plătiți. Dacă cunoașteți, eu cu Gabriela am lucrat și la cazul violurilor de la Bălți. Acolo de unde femeile acelea puteau să ne plătească? Ele nu ne-au plătit. Deci a fost un lucru pro bono, pentru cauză, pentru litigare. În cazul respectiv, ceea ce scapă probabil inclusiv societății sau politicului nostru, este că noi avem o lege care prevede că, în cazul în care dosarul ajunge în instanța de judecată și bănuitul va avea statut de învinuit, după care statut de inculpat, după care dacă va fi sancționat penal, deci există dreptul victimelor sau succesorilor victimei să înainteze acțiunea civilă, și învinuitul sau condamnatul deja să achite toate cheltuielile de judecată. 

— Asta înseamnă inclusiv o remunerare pentru dumneavoastră? 
— Da. Asta înseamnă toate expertizele pe care noi o să încercăm să găsim finanțări pentru că nu avem bani pentru expertize. Și cumva Inspectoratul de poliție Rîșcani a spus: „vă asumați să vă achitați expertizele?”. Adică noi trebuie să facem cheltuielile pe care ar fi trebuit statul să le facă. Și sora Liudmilei și-a deschis cont bancar și va solicita societatea, dacă o să vrea, să doneze pentru cauză, deci nu pentru că ea să aibă pe ce trăi, că sărmana are pe ce trăi, dar pentru că expertizele sunt scumpe. 

— La care expertize vă referiți, pe care trebuie să le plătiți? 
— Trebuie să plătim expertul din România care să fie prezent la exhumare, expertul medico-legal. După care suntem în căutarea și identificarea unui expert independent și imparțial ca să facă expertiza psihologică, psihiatrică, post-mortem, care tot a fost admisă, dar trebuie să se întoarcă toate notițele și toți martorii să fie audiați. Un expert internațional eu am găsit ca să fie efectuată expertiza post-mortem, psihologică, psihiatrică, doar că un expert străin ne costă, unul, dar nouă ne trebuie doi – un psiholog și un psihiatru, și am primit email-ul două săptămâni în urmă, de la 7 la 15 mii de euro. Și în plus, va trebui să traducem absolut toate actele în engleză și noi nu putem suporta aceste cheltuieli, chiar nu ne-am asumat. Și acum suntem încă în căutarea acestor experți tot din România, cel puțin nu vom avea nevoie de traducerea actelor pentru că e aceeași limbă română.

— La cât se vor ridica aceste cheltuieli aproximativ?
— Nu știu, așteptăm contractul de la expertă ca să vedem la cât se vor ridica aceste cheltuieli. Pentru că, vă dați seama că experta vine din România, ea va trebui și cazat, și transportul de asigurat, toate zilele cât va fi și va efectua investigația și plus deja și munca remunerată. O să vedem.

— Ca să fie răspunsul clar, în prezent serviciile dumneavoastră și ale colegei dumneavoastră, serviciile de avocat sunt gratuite pentru familia Liudmilei Vartic?
— Da, ele nu sunt achitate. Ele sunt în baza de contract. Deci noi am prevăzut orele de muncă în contract, dar doamna Maria nu ne achită pe noi. Nimeni nu ne achită, adică, nu că doamna Maria, ca să nu fie interpretare că doamna Maria nu ne achită, dar ne achită oponenții politici. Noi putem să ne așteptăm și la astfel de învinuiri. Apropo, noi am avut astfel de învinuiri pe cauza din Bălți. Au fost depuse plângeri la Centrul Național Anticorupției ca să fie verificate sursele noastre financiare, câți bani facem noi pe cauza de apărare a acelui caz, adică cine pe noi ne plătește. Și n-au găsit nimic, pentru că nu aveau ce găsi. Și eu nu o să mă mir dacă și acum fix asta o să se facă: să vedeți, să verificați cine din politicieni ne plătește. Nimeni nu ne plătește. Dar v-am zis că, cu siguranță, noi vom fi plătiți. Cu siguranță noi pentru serviciile noastre vom încasa de la persoanele care sunt vinovate în acest caz.

— În cazul în care vor fi condamnate.
— Care vor fi condamnate. Dacă vor fi. Dacă nu vor fi, nu vor fi. Este riscul nostru. Vom merge mai departe la Curtea Europeană.

— Și spuneam și la începutul discuției despre această zvonistică, despre aceste conturi anonime. Despre acest caz, de exemplu, cel mai mult a scris un cont care se prezintă pe Facebook „Minodora Calistru-Prisacu”, de la care vedem mai multe informații care par să fie de undeva, din organe, din anchetă. Unele sunt zvonuri, altele nu se confirmă, altele se confirmă. Această zvonistică ajută sau încurcă mai tare cazul dumneavoastră?
— Ajută. Eu vreau să vă spun că ajută. Pentru că în momentul în care organul de urmărire penală merge din start pe ideea că ceea ce spune societatea în public este fals și sunt acuzații de fals, noi nu putem ajunge la un adevăr. Eu, sincer vorbind, am luat mai multă informație de pe rețelele sociale și există o echipă, avem și noi persoane care ne informează și eu vreau să vă spun că nu sunt neapărat persoane de pe conturi false sau persoane pe care nu le cunoaștem. Vreau să știți că și în organele de drept, și în organele de anchetă, și în ministere, și în politic, în partide politice, chiar și din PAS, noi avem oameni foarte onești. Noi avem oameni care se tem să vorbească, dar care ne furnizează anumite informații. Anumite informații care au fost și sunt verificate de noi și se confirmă. 

De aia, cumva, eu nu-i exclud absolut, nu vreau să-i exclud sau să spun că astea sunt minciuni. Eu nu cunosc de unde ei au această informație, dar multe dintre informații sau întrebări care au fost ridicate, ele sunt întrebări logice, întrebări care trebuie verificate. Și era obligația statului să le verifice, iar în momentul în care statul nu a făcut acest lucru și a venit doar din start cu învinuiri că sunt de pe conturi false sau din politic… Pentru că asta a fost și întrebarea dumneavoastră, dacă acest caz este politizat. Este o percepție atunci când organele statului eșuează. Până acum ni s-a prezentat acest caz atât de frumos și atât de bine de către actuala guvernare, că se investighează, că intenția este bună. Dar ni s-au adus informații care nu corespundeau materialelor dosarului. De ce să vii și să spui că amanta nu are niciun statut și ea nu a fost audiată, pe când ea avea deja statutul de martor? De ce să spui că copiilor li s-a acordat ajutorul și le este mai bine în familia tatălui, pe când ei nici nu au fost evaluați? Adică sunt niște chestiuni și învinuiri că vin oponenții să slăbească acest caz. Și eu mi-am asumat, și colega mea și-a asumat, inclusiv faptul că vom avea învinuiri că cauza este politizată, că vine de la oponenți, dar nu vine. Chiar nu vine.

— Eu nu vă acuzam de nimic, doar vă întrebam pentru că e o întrebare la care probabil mulți își doresc un răspuns. Dar dumneavoastră cunoașteți cine stă în spatele acelui cont care a furnizat atâtea informații și, după cum spuneam, multe erau zvonuri.
— Nu, nu cunosc. Sincer vă cunosc.

— Pentru că, cel puțin, am văzut că aveți o interacțiune publică pe Facebook, comentarii.
— Da, avem comentarii ca și cu alte conturi. În momentul în care informația furnizată se adeverește, deci este adevărată, alta trebuie poate că și verificată, de ce nu aș pune un comentariu sau persoana nu ar comenta sau nu ar susține ceea ce facem noi? Și nu contează că e contul fals sau contul nu fals. Dacă ați câte informații false avem noi din conturi care nu sunt false, din conturi care credeți că este adevărat și eu ca oponent pe cazuri știu că nu este adevărat. Mă rog, asta este. Dar percepția asta că contul este fals sau contul nu este fals și dacă contul nu este fals este scris adevărul, deci este cumva, 50 la 50.

— Contul este anonim, așa se prezintă public.
— Da, probabil că este anonim. 

— Dar v-a furnizat vreo probă care să vă ajute în acest dosar?
— Nu, noi avem alți furnizori de informații. V-am zis, noi avem chiar din instituțiile ale statului. 

— Doamnă Gașițoi, vă mulțumesc tare mult! Ne-am propus să avem și am crezut că este important să avem această discuție cu respect pentru viața pierdută a Liudmilei, pentru familia sa, care încearcă să afle acum adevărul și desigur pentru copiii ei. Și vă mulțumesc că am putut să clarificăm poate mai multe lucruri.
— Cu mare drag. În momentul în care autoritățile se vor mișca altfel și lucrurile vor merge mult mai bine, cu siguranță o să venim și o să-i lăudăm și o să vorbim despre acest lucru. Pentru că trebuie să se cunoască și părțile bune, nu doar părțile care nu arată bine. Chiar vreau o schimbare. O să vedem.