PROMO-LEX Rusia, condamnată de CtEDO în 46 de cauze ce țin de regiunea transnistreană. Moscova datorează reclamanților aproximativ 6,4 milioane de euro

Federația Rusă a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) în 46 de cauze dintre cele 65 ce țin de regiunea transnistreană, se arată într-o analiză a Asociației Promo-LEX. Totuși, Federația Rusă refuză sistematic să execute hotărârile CtEDO în cauzele privind regiunea transnistreană, acumulând o datorie de peste 6 milioane de euro.

Documentul sintetizează 65 de cauze pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului între 8 iulie 2004 și 21 mai 2026. Cei aproape 22 de ani de jurisprudență au avut ca pârâți Federația Rusă, Republica Moldova și, în trei situații, Ucraina.

Patru cauze au condamnat ambele state: Ilașcu (2004) pentru perioada de după mai 2001, Braga (2017) pentru transferul reclamantului aflat sub controlul autorităților moldovene, Filin (2019) pentru reținerea în Chișinău și transferul ulterior în regiune, Negruța (2019) pentru transfer și confiscarea autovehiculului.

Două cauze au condamnat doar R. Moldova: Pocasovschi și Mihaila (2018) pentru condițiile din Penitenciarul nr. 8 din Bender, și Jestcov (2021) pentru aspectul procedural al articolului 2. În cauzele Soyma (2017), Kolobychko (2018) și Toțchi și alții (2021),

Ucraina a figurat ca al treilea pârât și a fost exonerată în toate cele trei situații.

„Cele 65 de cauze arată un tablou stabil. Curtea a constatat răspunderea Federației Ruse pentru încălcările Convenției petrecute pe teritoriul controlat de administrația de la Tiraspol. Republica Moldova a fost ținută responsabilă acolo unde a păstrat un control efectiv asupra reclamanților, înainte ca aceștia să fie transferați în regiune. (…) Rămân de făcut pași concreți: executarea sumelor datorate, protecția continuă a victimelor, documentarea sistematică a faptelor petrecute după septembrie 2022”, a declarat autorul raportului, Vadim Vieru, avocat, Asociația Promo-LEX.

Curtea a stabilit prin Ilașcu și alții că autoritățile ruse exercită o autoritate efectivă sau cel puțin o influență decisivă asupra administrației de facto din regiune. Răspunderea Federației Ruse derivă din prezența militară a Grupului Operativ al Trupelor Ruse și din sprijinul politic, economic și logistic acordat administrației de la Tiraspol. Republica Moldova păstrează jurisdicția teritorială formală, însă exercitarea ei este limitată din cauza ocupației. Statul rămâne titularul obligațiilor pozitive de a utiliza mijloacele diplomatice, judiciare și de altă natură rezonabilă pentru a proteja drepturile cetățenilor săi.

Aproximativ 6,4 milioane EUR datorați și neplătiți

Federația Rusă refuză sistematic să execute hotărârile CtEDO în cauzele privind regiunea transnistreană, atât înainte, cât și după excluderea sa din Consiliul Europei. Suma cumulată acordată reclamanților depășește 6,4 milioane de euro. Trei ani cuprind peste 60% din această valoare: 2004 prin Ilașcu (aproximativ 750 000 de euro), 2012 prin Catan (aproximativ 1,07 milioane de euro) și 2018 prin Sandu (aproximativ 2,75 milioane de euro). R. Moldova a achitat integral sumele datorate în cele cinci cauze unde a fost condamnată.

Cauza Sandu și alții (2018), cu peste 1.600 de reclamanți țărani moldoveni de pe malul stâng al Nistrului, rămâne cea mai amplă cauză colectivă. Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 13. La nivelul tuturor cauzelor CtEDO împotriva Federației Ruse, datoria cumulată depășește 2,9 miliarde de euro și cuprinde peste 2 200 de hotărâri neexecutate, conform raportării din iulie 2025.

Articolele Convenției încălcate frecvent

Articolul 5, privind dreptul la libertate și siguranță, apare în 26 de cauze. Articolul 3, privind interzicerea torturii, apare în 21 de cauze. Articolul 13, privind recursul efectiv, apare în 16 cauze. Articolul 6, privind procesul echitabil, apare în 15 cauze. Tiparul principal descris de aceste articole este următorul: reclamanți reținuți și „judecați” de structurile administrației de facto, în lipsa unei căi efective de recurs intern. Începând cu Apcov (2017), Curtea a stabilit că „instanțele” administrației de facto nu sunt „tribunale stabilite de lege” în sensul articolului 6. Principiul s-a aplicat în zeci de cauze ulterioare.

Articolele mai rar invocate corespund unor deschideri tematice. Aslanian (2021) a aplicat articolul 9 obiecției de conștiință față de serviciul militar impus de administrația de facto. Urusbiev și alții (2025) a marcat prima constatare a discriminării etnice prin cauza Vardiașvili. Zubco și alții (2026) a recunoscut, prin articolele 8, 10 și 11, interferența cu activitatea profesională a apărătorilor drepturilor omului.

Patru direcții pentru perioada următoare

Promo-Lex a identificat patru direcții pentru perioada următoare:

1. Prima privește diseminarea constatărilor CtEDO în spațiul public moldovenesc, unde responsabilitatea Federației Ruse pentru drepturile omului în regiune este atribuită incomplet de către populație.
2. A doua direcție vizează continuarea litigării strategice. Loturile de cauze comunicate Curții la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026 vor genera, în 2026 și 2027, alte zeci de hotărâri pe fond.
3. A treia direcție privește documentarea riguroasă a faptelor curente. Pentru fapte petrecute după 16 septembrie 2022, calea procesuală la CtEDO se închide. Documentarea sistematică revine societății civile și Avocatului Poporului.
4. A patra direcție rămâne presiunea politică pentru executare. O procedură adaptată, prin sechestre pe active rusești sau printr-un alt mecanism multilateral, este o discuție începută la nivelul Consiliului Europei și al Parlamentului European.

Datele provin din baza de date a Asociației Promo-LEX și extrasul oficial HUDOC realizat în mai 2026.