STUDIU Locuitorii regiunii transnistrene câștigă pe malul drept mai mult decât obține regiunea din toate exporturile

Aproximativ 25 de mii de locuitori ai regiunii transnistrene câștigă pe malul drept peste 240 de milioane de dolari pe an. Suma depășește toate exporturile regiunii din 2025, care au constituit 224 de milioane de dolari. Estimările sunt prezentate în studiul „Regiunea transnistreană în 2026: criză structurală, convergență economică și perspective de reintegrare”, lansat astăzi la Chișinău, potrivit Zona de Securitate.

Studiul a fost elaborat de experții Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Igor Munteanu și Veaceslav Ioniță, cu sprijinul Fundației „Friedrich Ebert”. Principala concluzie a autorilor este că economia regiunii nu traversează un declin temporar, ci o criză structurală, iar modelul bazat pe gazul rusesc ieftin nu mai funcționează.

Autorii au analizat datele Biroului Național de Statistică, informațiile instituțiilor publice ale R. Moldova, rapoarte internaționale și datele structurilor de la Tiraspol.

Ultimul anuar statistic al regiunii a fost publicat în 2020, de aceea datele pentru ultimii cinci ani au fost colectate fragmentar de pe paginile structurilor de la Tiraspol, inclusiv ale așa-numitului minister al economiei și ale serviciului vamal.

În plus, în perioada 2024–2026, autorii au organizat trei focus-grupuri, la fiecare participând între 7 și 15 persoane: antreprenori, lideri comunitari și locuitori din stânga Nistrului. În 2026 au fost realizate și mai multe interviuri aprofundate. Potrivit autorilor, din motive de siguranță, toate întâlnirile au avut loc la sediul IDIS din Chișinău, deoarece o parte dintre potențialii participanți se temeau să nu fie identificați sau expuși în raport cu structurile de la Tiraspol, scrie Zona de Securitate.

Malul drept, sursă de venit

Potrivit estimărilor autorilor, majoritatea celor 25 de mii de locuitori ai regiunii care câștigă bani pe malul drept lucrează în restaurante, hoteluri și cafenele din Chișinău și din alte localități. Autorii precizează că veniturile persoanelor și exporturile întreprinderilor nu sunt valori direct comparabile. Totuși, comparația arată cât de importantă a devenit munca de pe malul drept pentru locuitorii din stânga Nistrului.

Conform datelor recensământului din 2024, aproximativ 10 mii de locuitori din stânga Nistrului locuiesc permanent pe malul drept. Alte circa 15 mii de persoane, potrivit estimărilor autorilor, fac naveta zilnic sau săptămânal pe malul drept pentru muncă. Autorii presupun că acest lucru ar putea explica decizia Tiraspolului de a majora capacitatea posturilor sale de control.

„Toată lumea vede zilnic faptul unei emigrații circulare sporite de pe malul stâng pe cel drept, în special spre Chișinău. De mai mult timp, salariile de 7–10.000 de ruble transnistrene nu mai pot concura cu ofertele salariale de pe malul drept, unde poți găsi salarii de două-trei ori mai mari. Asta stimulează tendința familiilor de a se muta cu traiul peste Nistru”, a declarat unul dintre participanții la focus-grup.

Economia s-a redus cu aproape o cincime

Potrivit estimărilor autorilor, în 2025 PIB-ul regiunii s-a contractat cu aproximativ 19,4%, iar producția industrială – cu 20%. Este una dintre cele mai severe contracții din ultimii 15 ani.

Economia regiunii depinde aproape în totalitate de două întreprinderi – Centrala Termoelectrică Moldovenească de la Cuciurgan (MGRES) și Uzina Metalurgică Moldovenească de la Rîbnița.

Împreună, energetica și metalurgia asigură peste 60% din producția industrială. Din acest motiv, orice șoc care afectează aceste întreprinderi se reflectă imediat asupra exporturilor, bugetului, ocupării forței de muncă și consumului.

„Economia noastră trece printr-o stare de degradare fără precedent. După criza din 2025, situația este mult mai grea. Principalele întreprinderi din regiune lucrează în regim limitat. De la Tirotex, rețelele termice și alte întreprinderi din Tiraspol pleacă masiv angajații”, a povestit un participant la focus-grup.

PIB-ul pe cap de locuitor al regiunii este de aproximativ 4000 de dolari pe an, iar pe malul drept – de 8500 de dolari. Istoric, situația era inversă: la sfârșitul anilor ’90, producția industrială pe cap de locuitor în stânga Nistrului era de 3,2 ori mai mare decât pe malul drept. În 2025, malul drept a depășit pentru prima dată regiunea și la exporturile pe cap de locuitor: 1554 de dolari, comparativ cu 1478.

Salarii și pensii de două ori mai mici

Salariul mediu în stânga Nistrului a constituit în 2025 aproximativ 7700 de lei, iar pe malul drept – circa 15500 de lei. Pensia medie în regiune este de aproximativ 1900 de lei, de 2,2 ori mai mică decât pe malul drept (4200 de lei).

Într-un an, salariile din regiune au scăzut în termeni reali cu 8%, iar pensiile – cu 8,9%.

Regiunea pierde oameni

Populația înregistrată a regiunii s-a redus de la 731 de mii de persoane în 1990 la 460 de mii în 2025, adică cu peste 37%. Populația efectiv prezentă în regiune este de aproximativ 295 de mii de persoane, iar alte circa 165 de mii au plecat peste hotare. În ultimii 25 de ani, numărul deceselor l-a depășit pe cel al nașterilor cu aproximativ 76,6 mii.

Autorii menționează că Tiraspolul privește cu reticență studiile privind migrația. Mai multe proiecte internaționale în acest domeniu au fost suspendate de administrația regiunii.

Exporturile s-au mutat din Rusia în UE

În 2025, 77% din exporturile regiunii au fost orientate către Uniunea Europeană, principala piață fiind România. Federația Rusă, care în 2005 absorbea aproximativ 40% din exporturile regiunii, are acum o pondere de doar 5–6%. În 2008, exporturile către Rusia constituiau 377 de milioane de dolari, iar în 2025 – aproximativ 25 de milioane.

Peste 86% din toate vânzările realizate în afara regiunii, inclusiv cele către malul drept, trec prin procedurile vamale, certificatele de origine și cadrul juridic al R. Moldova. Întreprinderile din regiune beneficiază de preferințele comerciale acordate de Uniunea Europeană R. Moldova, inclusiv de cotele negociate de Chișinău. Malul drept absoarbe aproximativ jumătate din bunurile comercializate de regiune în afara sa.

Se schimbă și structura exporturilor. În prima jumătate a anului 2024 predominau metalele și energia electrică. În prima jumătate a anului 2025, pe primul loc au ajuns produsele agroalimentare și materiile prime agricole (34,8%). În 2026, exporturile de energie electrică din regiune au fost suspendate complet. Autorii numesc acest proces dezindustrializare accentuată.

Bugetul se sprijină pe gaz

Aproximativ 40% din cheltuielile bugetului regiunii sunt acoperite anual din banii colectați de la populație și întreprinderi pentru gaze. În documentele bugetare, acest articol este secretizat.

În 2025, regiunea a primit gaze naturale în valoare de aproximativ 454 de milioane de dolari, echivalentul a circa 7,3 miliarde de ruble transnistrene. Pentru comparație, veniturile bugetului regiunii pentru 2026 constituie 3,9 miliarde de ruble.

Potrivit calculelor autorilor, tarifele din regiune au fost de aproximativ trei ori mai mici decât costul real al gazelor. Întreprinderile industriale din stânga Nistrului plătesc pentru energie de 3–5 ori mai puțin decât cele de pe malul drept, ceea ce, potrivit autorilor, creează condiții de concurență neloială.

Datoria regiunii pentru gazul rusesc, inclusiv dobânzile și penalitățile, depășește, potrivit estimărilor autorilor, 15 miliarde de dolari.

Un buget de supraviețuire

Bugetul regiunii pentru 2026 este de 6,5 miliarde de ruble transnistrene, cu 800 de milioane mai puțin decât în 2024. Și asta în condițiile unei inflații cumulative de 21% în perioada 2024–2025. Deficitul pentru 2026 este estimat la aproximativ 2,6 miliarde de ruble și este acoperit din datoria internă și prin instrumente monetare „insuficient de transparente”.

Cea mai mare parte a cheltuielilor merge la pensii, salarii și structurile de forță, iar pentru investiții nu rămân aproape deloc bani. Potrivit autorilor, politica Tiraspolului urmărește evitarea protestelor sociale, menținerea loialității populației și păstrarea sistemului rentier aplicat întreprinderilor favorizate. Acest sistem, potrivit autorilor, reprezintă una dintre bazele politice ale regimului.

Din 2016, așa-numita Bancă Republicană Transnistreană funcționează practic fără rezerve valutare. Cursul rublei este menținut administrativ, prin vânzarea obligatorie a valutei de către întreprinderi.

Modernizarea – doar în companiile „Sheriff”

Potrivit autorilor, în regiune aproape că lipsesc proiectele de modernizare și retehnologizare a întreprinderilor, cu excepția unor companii din concernul „Sheriff”. Investitorii străini sunt descurajați de instabilitate și de posibilitățile reduse de recuperare a investițiilor în cazul unor litigii.

„Este adevărat, prețurile sunt mai reduse în Transnistria, dar totul la noi este controlat de Sheriff. Cei care muncesc zilnic la Chișinău cumpără produse alimentare și bunuri de consum și pentru alții”, a spus unul dintre participanții la focus-grup.

Cu ce probleme se confruntă mediul de afaceri din stânga Nistrului

Printre principalele obstacole, antreprenorii din focus-grupuri au menționat accesul limitat la creditare și la piețele externe. Potrivit acestora, deschiderea conturilor bancare în R. Moldova este foarte dificilă, chiar și atunci când întreprinderile dețin toate actele necesare. Unii participanți au relatat cazuri în care conturile personale le-au fost blocate din cauza veniturilor provenite din activități legale.

„Mi-au blocat contul pentru că am vândut o mașină cu numere neutre”, a povestit unul dintre antreprenori.

„Nu putem transfera bani direct, totul devine cu 15% mai scump”, a adăugat altul.

Ce propun autorii

Experții au analizat patru scenarii: menținerea status-quo-ului, criza accelerată, reintegrarea economică graduală și reintegrarea politică și instituțională deplină.

Cel mai fezabil scenariu este considerat reintegrarea economică graduală, care, în timp, poate duce la reintegrarea politică deplină.

Potrivit autorilor, armonizarea fiscală dintre cele două maluri ar trebui să dureze între patru și zece ani, iar presiunea fiscală suplimentară nu ar trebui să crească cu mai mult de aproximativ 1% din PIB-ul regiunii anual. Fondul de Convergență trebuie să devină principalul instrument financiar al procesului, însă cu criterii publice, proceduri transparente și monitorizare independentă. Fiecare obligație nouă pentru mediul de afaceri și locuitorii regiunii, potrivit autorilor, trebuie însoțită de beneficii concrete: acces la finanțare, servicii publice, protecție juridică și piețe.

Menținerea status-quo-ului, subliniază autorii, nu reprezintă o stare de echilibru, ci o degradare lentă.

„Alegerea reală de politică publică nu este între păstrarea situației actuale și reintegrarea imediată, ci între o ajustare planificată și una impusă de criză”, se menționează în studiu.

În cadrul evenimentului a fost prezent și ministrul Valeriu Chiveri, care a vorbit despre prioritățile autorităților în procesul de reintegrare și despre măsurile întreprinse pentru apropierea graduală a celor două maluri ale Nistrului.