Controversele alegerilor pentru Duma de Stat: opoziție exclusă, secții în regiuni nerecunoscute sau votare sub presiune
Alegerile pentru Duma de Stat din Rusia nu s-au desfășurat doar în interiorul F. Ruse. Moscova a organizat votarea și în regiuni nerecunoscute internațional, precum regiunea transnistreană, Abhazia sau Osetia de Sud, dar și în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia.
Astfel, pe 20 septembrie, în ultima zi a alegerilor pentru Duma de Stat, Rusia a deschis secții de votare pentru cetățenii săi din regiunea transnistreană. Moscova anunțase inițial 17 secții în R. Moldova: una la Chișinău, la Ambasada F. Ruse, autorizată de autoritățile constituționale, și 16 în regiunea transnistreană, în pofida opoziției autorităților de la Chișinău.
Așa-numita Comisie Electorală din regiune însă a publicat informații doar despre 15 secții, în timp ce alte surse indică 17 secții deschise pe malul stâng. Astfel, sursele publice oferă cifre diferite privind numărul secțiilor de votare deschise în regiunea transnistreană. Totuși, diferența dintre una sau două secții nu schimbă faptul că este un număr destul de mare pentru o regiune mică asupra căreia autoritățile constituționale de la Chișinău nu dețin controlul.
Rusia își argumentează decizia prin faptul că locuitorii care dețin cetățenia rusă trebuie să-și poată exercita dreptul la vot. În acest context, Moscova susține că aproximativ 220 de mii de locuitori ai regiunii transnistrene dețin pașapoarte rusești. Cifra însă este greu de confirmat din moment ce acest fapt nu poate fi verificat de autoritățile oficiale ale R. Moldova.
De menționat că Moscova nu recunoaște formal regiunea transnistreană ca stat independent, dar deține acolo un contingent militar rus estimat la aproximativ 1500 de militari.
Și aici apare întrebarea: de ce este atât de important pentru Rusia să organizeze alegeri într-un teritoriu pe care nu-l recunoaște oficial ca stat?
Secții de votare multe în regiuni mici
Un răspuns poate fi găsit dacă privim modul în care Rusia a organizat alegeri în regiunea transnistreană în scrutinele precedente.
La alegerile prezidențiale din 2018, în regiune au fost deschise 24 de secții, fiind permisă, apropo, votarea cu pașapoarte URSS. Vladimir Putin a obținut atunci 96 % din voturile exprimate. La alegerile pentru Duma de Stat din 2021 au fost deschise 27 de secții. „Edinaia Rossia” (Rusia Unită), partidul asociat lui Putin, a acumulat 76,42 % în regiune.
Aceste cifre indică o susținere sustenabilă pentru candidații Kremlinului din partea persoanelor din regiune care dețin pașapoarte rusești. Și acum, în 2026, partidul lui Putin a luat, din nou, majoritatea.
Prin urmare, secțiile de votare nu sunt doar locuri unde se votează. Ele mențin legătura dintre Moscova și locuitorii regiunii transnistrene. Menținerea sub control a acesteia nu este un lucru complicat pentru Kremlin, care și-a pus la conducere omul său, militarii săi, creând o graniță chiar în interiorul țării, canalele TV locale făcând propagandă activă în favoarea Moscovei și spălând creierele localnicilor mai bine de 30 de ani.
Practica utilizată în regiune a fost preluată de Moscova și în alte regiuni separatiste, precum Abhazia sau Osetia de Sud.
Astfel, în 2018, Rusia a organizat alegeri prezidențiale și în Abhazia și Osetia de Sud, unde au fost deschise zeci de secții pentru cetățenii ruși și militarii staționați acolo.
Această metodă a fost repetată și în septembrie 2026, când Rusia a deschis un număr mare de secții de votare în cele două teritorii, fapt criticat de Georgia.
Deci, Rusia organizează alegeri în teritorii pe care comunitatea internațională nu le recunoaște nici ca state independente, nici ca parte a F. Ruse, și pe care nici Moscova nu le-a declarat ca făcând parte din componența sa, dar le include în propriul spațiu politic.
Vot cu „arma la tâmplă”
O situație și mai controversată se regăsește în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia. Moscova a organizat pentru prima dată alegeri pentru Duma de Stat în circumscripții uninominale create ilegal în teritoriile ocupate ale Ucrainei, precum Donețk, Luhansk, Herson și Zaporijjea, pe care Moscova le-a anexat unilateral în 2022, dar și în Crimeea, anexată în 2014. Este dificil de spus totuși câți oameni au votat în aceste localități, ținând cont de faptul că de la începutul războiului au avut loc mai multe valuri de migrație a localnicilor.
Mai mult, în circumscripțiile create de Rusia au fost incluse chiar și orașe care nu se află sub controlul Moscovei, precum Kramatorsk, Sloviansk, Lîman, Kostiantînivka, Pokrovsk și Dobropillia. Cu alte cuvinte, Rusia a desenat circumscripții electorale care includ localități asupra cărora nu exercită control efectiv.
Un alt element important este momentul în care s-a desfășurat votarea. Cele trei zile oficiale ale scrutinului au fost 18–20 septembrie, însă votarea anticipată a început cu mult înainte. Militarii ruși au început să voteze pe 30 august, iar din 8 septembrie votarea anticipată a fost extinsă și în rândul civililor. Membrii comisiilor mergeau cu urnele pe la casele oamenilor și pe străzi, fiind însoțiți de (!) forțe de ordine înarmate.
Dar atunci când ești mânat să votezi sub amenințarea armei, nu mai poate fi vorba despre dreptul de vot sau dreptul de a alege. Prin acest scrutin, Moscova încearcă să demonstreze că stăpânește teritoriile ocupate, obținând cu „arma la tâmplă” mai multe „voturi”.
Un vot fără alegere
Alegerile din 2026 sunt primele pentru Duma de Stat de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, precedentele având loc în 2021, iar invazia – în 2022. De aceea, ele au o semnificație aparte – Kremlinul le prezintă drept o dovadă a sprijinului societății pentru politica sa și, respectiv, pentru războiul declanșat în țara vecină.
Iar rezultatele preliminare indică o nouă victorie a partidului putinist „Edinaia Rossia” (Rusia Unită), care ar fi obținut peste 57 % de voturi, un rezultat mai mare decât cel înregistrat în alegerile din 2021.
Dar pentru a înțelege cât de largă a fost alegerea oferită alegătorilor, nu este suficient să privim doar rezultatul final, dar și lista participanților.
„Iabloko” (Mărul), singurul partid care a venit cu mesaje antirăzboinice, a fost exclus de Curtea Supremă a Rusiei de pe listele electorale încă pe data de 10 august. Astfel, partidul nu a putut participa la alegerile pentru Duma de Stat la nivel federal. Dar absența unui partid pe listele electorale nu înseamnă lipsa susținerii pentru el. În regiunea Novgorod, unde Iabloko a fost admis la alegerile regionale, formațiunea a trecut pragul electoral, obținând 6,38 %.
Da, nu putem afirma că partidul ar fi avut sprijinul întregii țări și ar fi obținut același rezultat în întreaga Rusie. Dar acest rezultat arată că acolo unde partidul a fost prezent în buletin și acolo unde alegătorii au avut posibilitatea să-l voteze, au făcut-o. Unii experți consideră că alegătorii partidului „Iabloko” ar fi trecut la „Novîe liudi” (Oameni noi), susținând că electoratul acestor partide este similar: intelectualitatea urbană, publicul de pe internet, precum și cetățenii care au migrat din Rusia. Cele două formațiuni ar avea și puncte comune pe agendă: de la eliminarea restricțiilor asupra internetului până la reducerea taxelor. Totuși, Aliona Avgust, consultantă politică, nu este sigură că voturile s-ar fi transferat automat de la un partid la altul. Potrivit acesteia, susținătorii convinși ai „Iabloko” ar fi putut alege să nu participe în genere la scrutin.
Deci, din cele relatate mai sus, deducem că alegerile din Rusia se remarcă, de facto, prin lipsa unei alegeri. Da, urne de vot au fost, dar cât de largă a fost în realitate gama de opțiuni dintre care au putut alege cetățenii și în ce condiții au fost chemați să voteze?
