Are nevoie R. Moldova de un alt om de afaceri în fruntea Guvernului? Opinii ale experților

În octombrie 2025, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) l-a propus pentru funcția de prim-ministru pe omul de afaceri Alexandru Munteanu, prezentându-l drept un profesionist cu vastă experiență în domeniul economic și cu o carieră remarcabilă în mediul privat, dar fără implicare anterioară în activitatea politică. La momentul respectiv, PAS argumenta că expertiza sa managerială și experiența acumulată în afaceri îl recomanda pentru conducerea Guvernului.

La doar opt luni de la învestire, Alexandru Munteanu și-a anunțat demisia, fapt ce a dus la căderea Guvernului și a deschis procesul de desemnare a unui nou candidat pentru funcția de premier. În iulie 2026, PAS a venit cu o nouă propunere pentru șefia Executivului, înaintându-l pe Vasile Tofan, un alt om de afaceri, care la fel nu are experiență în politică. 

În acest context, ZdG a discutat cu mai mulți experți pentru a afla dacă R. Moldova are nevoie, din nou, de un premier provenit din sectorul privat și cât de diferite sunt profilurile celor doi candidați susținuți de PAS pentru cea mai importantă funcție în stat.

Care sunt avantajele și dezavantajele numirii unui om de afaceri în funcția de prim-ministru? Are sau nu nevoie R. Moldova de un alt om de afaceri care să conducă Guvernul? Prin ce se deosebește profilul profesional al lui Vasile Tofan de cel al lui Alexandru Munteanu?

Mihaela Sirițanu, expertă Watchdog în politică

Un avantaj real e că un om de afaceri poate stimula mediul investițional și dialogul cu sectorul privat – înțelege nevoile antreprenorilor, poate simplifica birocrația și atrage capital sau parteneri externi, mai ales într-un moment în care R. Moldova are nevoie de creștere economică și de reforme structurale legate de aderarea la UE.

Totuși, riscul central e că un om de afaceri poate confunda administrarea statului cu administrarea unei companii, deși logicile sunt fundamental diferite: o firmă maximizează valoarea pentru acționari, în timp ce statul trebuie să genereze valoare publică – servicii pentru toți cetățenii, inclusiv pentru cei care nu sunt „profitabili” (sănătate, educație, protecție socială), lucruri greu de cuantificat într-un bilanț. 

A doua diferență critică ține de modul de luare a deciziilor: o companie poate fi condusă vertical, prin comandă și control, cu un CEO care decide rapid; guvernarea presupune negociere permanentă cu Parlamentul, partidele, sindicatele și societatea civilă – un proces lent, pluralist, unde eficiența managerială nu garantează și legitimitate politică. La asta se adaugă riscul conflictelor de interese (afaceri proprii vs. decizii publice) și faptul că un antreprenor răspunde, de obicei, doar în fața acționarilor, pe când un premier răspunde public, prin vot și presă, pentru fiecare decizie – o formă de răspundere mult mai expusă și mai puțin previzibilă decât cea din mediul privat. În acest sens, testul real pentru domnul Tofan nu va fi cât de bine știe să atragă capital, ci dacă reușește să facă tranziția de la logica randamentului la logica interesului public – o schimbare de reflexe pe care mulți tehnocrați veniți din business o subestimează.

Victor Ciobanu, analist politic

Reprezentanții mediului de afaceri tind să vină cu soluții care uneori intră în contradicție cu politicile sociale. Ei încearcă să rezolve problemele într-un mod foarte pragmatic și punctual, fără a lua întotdeauna în considerare faptul că administrarea unei afaceri și conducerea unui stat sunt lucruri fundamental diferite. Dacă într-o companie lucrurile nu merg bine, poți concedia angajați. În cazul unui stat, nu ai acest privilegiu.

Conducerea unei țări presupune să ții cont permanent de interesele și nevoile unei multitudini de grupuri sociale. Din acest motiv, lucrurile funcționează diferit în aceste două domenii. Personal, aș prefera să urmăm modelul european, în care partidul care câștigă alegerile își asumă guvernarea, iar liderul său conduce executivul.

Revin la exemplul Munteanu, care a demonstrat că acest model nu funcționează întotdeauna. Totuși, profilul lui Vasile Tofan diferă de cel al lui Alexandru Munteanu. Cred că Tofan este mult mai ambițios, în sensul bun al cuvântului.

Am văzut că de-a lungul timpului a venit cu mai multe propuneri și inițiative. A promovat ideea reformei administrative și a prezentat cele 12 puncte de reformă pe care consideră că R. Moldova ar trebui să le urmeze. Nu discut acum dacă toate aceste propuneri sunt bune sau acceptabile, însă ele demonstrează că are o viziune. În cazul lui Munteanu nu am observat acest lucru. Programul prezentat la învestire nu era, în mod evident, unul elaborat de el și nu putea fi considerat pe deplin propriul său program de guvernare.

Acum trebuie să mai așteptăm pentru a vedea rezultatele consultărilor pe care domnul Tofan le va avea cu miniștrii și cu fracțiunile parlamentare. Mă aștept la un program mult mai concret și mai bine orientat spre obiective clare.

Acesta este motivul optimismului meu. Dacă va avea un mandat deplin și libertatea de a influența atât componența echipei guvernamentale, cât și prioritățile programului de guvernare, atunci am un optimism rezervat în privința acestui Guvern. Dacă nu va beneficia de această libertate, există riscul să asistăm la o evoluție similară cu cea a Guvernului Munteanu, poate doar cu câteva luni în plus sau în minus.

Mariana Iațco, doctoră în științe politice 

Numirea unui om de afaceri în funcția de prim-ministru nu constituie, prin ea însăși, o garanție a succesului sau a unui eșec inevitabil. Aș afirma că experiența în sectorul privat poate aduce o disciplină managerială, o orientare mai clară spre rezultate. Dar, trebuie să menționez că statul nu este o companie. Premierul nu gestionează doar indicatori financiari și nu poate selecta exclusiv domenii „rentabile”. De aceea, consider că, din considerente politologice, R. Moldova nu are nevoie în mod special de „încă un om de afaceri”, ci mai degrabă de un premier capabil să conducă efectiv Guvernul, să impună standarde instituțiilor și să-și asume public deciziile. 

Aș considera că repetarea aceluiași tip de recrutare ar fi justificabilă numai dacă guvernarea explică în ce mod a eșuat în mandatul anterior, precum și prin ce și cum poate Vasile Tofan remedia aceste probleme. În caz contrar, se creează impresia că se schimbă doar persoana și CV-ul, dar nu și modelul de guvernare. Faptul că partidul de guvernământ caută din nou un premier în afara echipei proprii poate indica, de asemenea, dificultăți în generarea din interior a liderilor cu autoritate politică și capacitate executivă.

Se poate afirma că profilurile lui Alexandru Munteanu și Vasile Tofan sunt comparabile, însă nu identice. Munteanu, conform datelor publice, deține un parcurs profesional mai pronunțat în domeniul finanțelor, al investițiilor regionale și al relațiilor cu instituțiile financiare publice și internaționale. În schimb, domnul Tofan are o experiență predominant în consultanță strategică, tehnologie, management corporativ și investiții orientate spre creștere și restructurare. Acesta poate avea un profil mai dinamic și mai apropiat de logica decizională din mediul privat. Cu toate acestea, biografia sa publică nu evidenţiază, deocamdată, o experiență în managementul unei instituții de stat.

Prin urmare, Vasile Tofan nu trebuie evaluat în funcție de universitățile absolvite sau de companiile în care a activat, ci în funcție de echipa pe care o va propune, de programul de guvernare, de modul în care va gestiona conflictele de interese și de capacitatea sa de a lua decizii independente.