EDITORIAL Guvernul Munteanu, înălțarea și căderea. Următorul?
Pentru că am urmărit îndeaproape toate guvernele pe care le-a avut RM de la origini până în prezent, continui să o fac.
Ultimul premier a venit ca un portret al bunăvoinței. Și am fi vrut cu toții să funcționeze bunăvoința, să ne umanizăm și să ne unim, dar n-a fost suficient. Totuși, Guvernul Munteanu rămâne în istoria Republicii Moldova cu o pagină scrisă cu bold: anume acest executiv a primit în decembrie 2025 acordul tuturor celor 27 de state UE pentru lansarea negocierilor pe clustere, iar la 16 iunie 2026, premierul Alexandru Munteanu a condus delegația oficială a Republicii Moldova la Luxemburg, unde, în cadrul conferinței Moldova – UE, au fost deschise negocierile de aderare pe clusterul nr. 1 „Valori fundamentale”.
Așa rămâne cabinetul Munteanu în istorie – diferit de cabinetele Chicu, Filip, Gaburici etc. A fost o garnitură devotată integrării europene, iar Alexandru Munteanu s-a arătat sincer emoționat realizând această misiune: „Au fost câteva momente emoționale în acea sală unde s-a discutat despre Republica Moldova. Noi am ținut 3 discursuri. Eu am făcut discursul de deschidere în franceză, Cristina a prezentat poziția noastră de negociere și am terminat cu un discurs în engleză”, a menționat Munteanu după evenimentul de la Luxemburg.
La macronivel foarte multe lucruri au mers bine și au dat bine: negocierile cu UE, sprijinul financiar al UE pentru dezvoltare, stabilizarea energetică pe termen lung, reformele de impact în educație, digitalizare etc. Dar diavolul se ascunde în detalii. La micronivel, diavolul juca pe masa unor instituții guvernamentale cât timp premierul privea spre UE.
N-a reușit cabinetul Munteanu să revină emoționat de la Luxemburg pe 17 iunie, că pe 18 iunie ZdG a publicat o investigație cu privire la CV-ul fals și abuzurile financiare ale șefului de la Moldatsa. De ce a fost publicat acest articol pe 18? Nu, publicarea articolelor ZdG nu are nimic cu agenda guvernamentală. 18 iunie a fost joi, iar investigațiile noastre sunt publicate, de regulă, în prima zi de joi după ce sunt gata. Articolul despre Moldatsa avea gata verificarea tuturor faptelor pentru 18 iunie, deși se lucra la el de ceva timp.
Reacțiile oficiale la această investigație au venit deja la câteva ore după publicare. A fost înlăturat de la conducerea Moldatsa șeful cu CV fals, apoi comunicatoarea cu salariu umflat, apoi șeful șefului, apoi alți șefi, apoi a venit cu reacții oficiale Președintele Parlamentului, apoi a făcut o conferință de presă șefa statului, apoi, pe 3 iulie, premierul și-a dat demisia, apoi a abandonat chiar și interimatul, din 8 iulie fiind numit premier interimar Eugeniu Osmochescu. Două săptămâni care au zguduit Moldova ca un seism.
În cele 8 luni de guvernare, premierul Munteanu nu pare să fi devenit un om al unității nici în echipa guvernamentală, nici în alte grupuri de putere. Cu toată buna intenție. Cu jurnaliștii tot nu a mers strălucit. Ultimul premier a cam ocolit presa. Știu că alți prim-miniștri, din când în când, mai invită jurnaliștii, redactorii, managerii de media la online-uri, offline-uri, mai răspund la întrebări neordinare, mai văd cine și ce crede. Munteanu a evitat contactele cu această categorie, poate a amânat pentru mai târziu aceste discuții, poate a avut discuții cu jurnaliști despre care nu am știut, dar până și ChatGPT spune că a avut rateuri de comunicare. Nici modul subit pe plecare din funcție nu dă bine, după ce era atât de optimist la revenirea de la Luxemburg.
Revin la faza cu diavolul, care e mereu ascuns în detalii. Integrarea Europeană e o macrosarcină, dar curățenia din CV-uri, din sertare, din mințile unor manageri de instituții, chiar dacă e o microsarcină, nu poate fi ignorată. Guvernul trebuie să muncească la fel de mult și pentru fațada europeană și pentru curtea interioară, moldovenească, unde uneori băieții șmecheri fac gunoi și-l lasă pradă muștelor. Mai mult, Guvernul trebuie să fie capabil să iasă în fața cetățenilor (și a mass-mediei) și să explice punctual și pe înțelesul tuturor nu doar cât de strălucitoare e fațada europeană, ci și de ce se întâmplă „gunoaie” în birouri și de ce nu este făcută curățenia la timp în instituțiile oficiale. Premierul trebuie să poată monitoriza curățenia și să o explice.
În fine, Moldova este acum în căutarea unui nou premier. Sarcina nu e simplă deloc. Așteptările sunt nu mari, ci enorme. Noul premier trebuie să continue în forță negocierile pentru integrarea europeană; să realizeze rapid și cu succes câteva reforme foarte afectate de scandal – cea administrativă și cea fiscală; să țină pe picioare reforma justiției, care trebuie să ducă la final marile dosare de corupție, de rând cu cele medii și mici; să dinamizeze economia, care să genereze bani suficienți pentru un stat social și o societate pusă pe migrație; să aducă investiții pe care nu vrea să le facă nimeni într-o zonă adiacentă atacurilor rusești și da, să aibă grijă de salarii – să nu fie exorbitant de mari pentru unii, dar nici prea mici pentru toți ceilalți. Pe lângă toate acestea – să fie un comunicator bun, îngăduitor și creativ, să explice calm lucrurile, cât mai des, chiar dacă orchestrele de pe Telegram transformă totul într-o mare salată à la russe.
Oare există așa persoane? Dacă o persoană e un manager excelent, are experiență și capacități, de ce ar veni într-un loc în care să muncească mai greu, mai prost plătit și mai hulit ca oricând? Răspunsul e patetic – pentru că patria are nevoie de asta. Pare hilar, dar haideți să privim în jur: Moldova e plină de oameni care au construit timp de 35 de ani lucruri de care ne folosim până azi: școli, livezi, vinării, brutării, presă, ONG-uri, parcuri tehnologice, festivaluri etc. Niște oameni ale căror nume măcar nu le știm au ținut Moldova în picioare, creând piesă cu piesă, legând om cu om, ca să ducă Moldova în zona statelor libere.
Chiar și procesul de integrare europeană, ajuns până la clusterele deschise de Guvernul Munteanu în 2026, a fost inițiat cu ani în urmă, de niște tineri care au crezut și au luptat pentru europenizarea Moldovei, acasă, în fiecare zi, chiar și atunci când erau demonizați de către guvernele pro-moscovite.
Următorul premier are o sarcină grea, dar mult mai onorabilă decât cea a premierului din anul 1989 sau a celui din anul 1992 – când am fost sufocați de război și separatism, sau decât cea a Guvernului din pandemie, când am fost sufocați de viruși și neștire. Guvernul anului 2026 va gestiona executivul unei Moldove cunoscute în Europa, pline de prieteni în diasporă și în guvernele europene, cu viziune și un plan clar.
