Vacanța de vară – o provocare pentru copiii cu tulburări de neurodezvoltare. Cum îi pot ajuta părinții

Pentru copiii cu tulburări din spectrul autist, ADHD sau alte tulburări de neurodezvoltare, trecerea de la rutina școlii la programul mai relaxat al vacanței poate fi dificilă. Schimbarea bruscă a activităților poate provoca anxietate, comportamente dificile și chiar regres în unele abilități dezvoltate cu efort în timpul anului. Specialiștii recomandă păstrarea unei rutine flexibile, dar previzibile, care să le ofere siguranță și stabilitate în timpul vacanței. 

De ce vacanța poate fi  dificilă pentru copiii cu tulburări de neurodezvoltare

Vacanța de vară, deși este o perioadă așteptată de majoritatea copiilor, poate reprezenta o provocare majoră pentru cei cu tulburări din spectrul autist sau alte tulburări de neurodezvoltare. Potrivit psihologei Cristina Dolinschi, trecerea de la rutina clară oferită de școli la un program lipsit de structură le poate afecta capacitatea de adaptare și de organizare a activităților zilnice.

„Mulți dintre acești copii pot procesa stimulii din mediu într-un mod mult mai intens și au nevoie de repere externe solide pentru a se organiza. Școala oferă o structură externă stabilă care compensează parțial dificultățile de autoreglare internă. Atunci când această structură dispare brusc, lumea din jur devine imprevizibilă și copleșitoare, declanșând o stare de alertă maximă și suprasolicitare cognitivă, deoarece copilul nu mai știe exact la ce să se aștepte de la momentele următoare ale zilei”, explică specialista.

Potrivit acesteia, menținerea unei rutine în timpul vacanței reduce nivelul de stres și îi ajută pe copii să-și folosească energia pentru învățare, joacă și odihnă, nu pentru a face față incertitudinii. Dincolo de efectele imediate asupra stării emoționale, specialista spune că lipsa unei rutine poate afecta și abilitățile dobândite cu efort în terapie și la școală.

„Pe plan comportamental, putem observa o creștere a frecvenței crizelor de plâns și de furie sau a episoadelor de epuizare emoțională, dereglări ale programului de somn și de alimentație, precum și o pierdere rapidă a unor deprinderi practice de independență, cum ar fi spălatul și îmbrăcatul de dimineață fără mementouri repetate sau strângerea farfuriei după masă. Pe plan cognitiv, se poate constata o scădere accentuată a capacității de concentrare și o uitare rapidă a unor cunoștințe școlare de bază, fiind necesar un efort dublu de recuperare odată cu începerea noului an școlar”, afirmă aceasta.

Cristina Dolinschi precizează că aceste schimbări de comportament sunt deseori alimentate de anxietatea pe care o simte copilul atunci când rutina dispare și mediul devine mai puțin previzibil. „La copiii cu dificultăți de comunicare, anxietatea se exprimă frecvent prin somatizări, cum ar fi dureri de burtă, dureri de cap sau oboseală extremă inexplicabilă, apărute din cauza stării constante de alertă a organismului.”

Cum îi pot ajuta părinții să se adapteze mai ușor

„Chiar dacă în perioada vacanței programul zilei este mai flexibil decât în perioada grădiniței sau a școlii, este recomandat să păstrăm o anumită structură și predictibilitate în desfășurarea activităților zilnice. Un instrument foarte util este orarul vizual, alcătuit din imagini, fotografii sau pictograme care ilustrează activitățile zilei: trezirea, micul dejun, joaca, plimbarea, masa, odihna etc. Copilul poate vedea cu ușurință ce urmează și se poate pregăti mai bine pentru schimbările din program”, explică Cristina Caraman, magistră în psihologie clinică, cu competențe în terapia ocupațională pediatrică.

Potrivit specialistei, pe lângă orarul vizual, sunt utile și alte instrumente simple:

• Ceasurile vizuale sau cronometrele colorate, care îl ajută pe copil să înțeleagă cât durează o activitate și când aceasta se apropie de final; 
• Imaginile „Acum – Apoi”, care prezintă pe scurt activitatea curentă și ceea ce urmează, fiind de mare ajutor în timpul tranzițiilor;
• Calendarele zilnice sau săptămânale, potrivite pentru copiii mai mari, care permit anticiparea evenimentelor importante; 
• Listele de verificare, la fel, potrivite pentru copiii mai mari, care pot bifa singuri pașii unei activități (de exemplu, pregătirea pentru ieșirea din casă sau rutina de seară);
• Indicatoarele vizuale pentru emoții, care ajută copilul să-și recunoască și să-și exprime stările emoționale, mai ales atunci când este dificil să găsească cuvintele potrivite; 
• Tablele sau imaginile de alegeri, prin care copilul poate alege între două activități potrivite (Mergem în parc sau desenăm?), dezvoltându-și astfel autonomia și reducând opoziția; 
• Poveștile sociale, scurte imagini sau texte care explică ce se va întâmpla într-o situație nouă, cum ar fi o excursie, o vizită la medic sau o petrecere;
• Ghidajul oferit de adult, prin explicații scurte, clare și consecvente, însoțite la nevoie de gesturi, imagini sau demonstrații practice, îl ajută pe copil să înțeleagă mai bine ce se așteaptă de la el. 

„Este util ca, pe măsură ce activitățile sunt finalizate, copilul să poată muta pictograma sau imaginea într-o căsuță «Gata», să o întoarcă sau să o bifeze. Acest lucru îi oferă sentimentul că progresează și îl ajută să înțeleagă mai bine succesiunea evenimentelor”, mai spune aceasta.

Potrivit Cristinei Caraman, trecerea de la o activitate la alta este una dintre cele mai dificile situații pentru mulți copii cu nevoi speciale. De aceea, schimbările trebuie anunțate cu câteva minute înainte, folosind propoziții simple precum „Încă cinci minute și terminăm jocul” sau „Acum terminăm, apoi mergem afară”. Pentru copiii care înțeleg mai greu limbajul verbal, explicațiile pot fi însoțite de imagini, gesturi sau un cronometru vizual.

„Uneori, tranziția poate fi făcută mai ușor printr-o activitate de legătură, cum ar fi strângerea împreună a jucăriilor, cântarea unui cântec scurt sau alegerea dintre două activități potrivite. Aceste strategii îi oferă copilului un sentiment de control și fac schimbarea mai ușor de acceptat”, explică specialista.

Activitățile zilnice simple contribuie direct la reglarea emoțională și la starea de bine a copilului. Cristina Caraman susține că respectarea unor ore regulate pentru mese și somn, alături de perioade zilnice de joacă și relaxare, oferă copilului siguranță și creează condițiile necesare pentru învățare, comunicare și participarea la viața de familie. „Jocul liber, care este considerat principala ocupație a copilului, și timpul petrecut împreună cu familia, nu sunt doar modalități de petrecere a timpului. Ele oferă oportunități importante pentru dezvoltarea relațiilor, a abilităților sociale, a autonomiei și a încrederii în sine”, spune aceasta.

De asemenea, Cristina Caraman subliniază că vacanța nu trebuie să însemne un program rigid, ci un echilibru între flexibilitate și predictibilitate. Potrivit acesteia, este suficient ca orele de masă, somn și câteva momente importante ale zilei să rămână constante pentru ca copilul să se simtă în siguranță și să se poată bucura de experiențele vacanței. 

„O vacanță reușită presupune transformarea timpului liber într-o sursă de siguranță și de relaxare autentică. Rămâne responsabilitatea și menirea părinților, precum și a celor apropiați, de a crea acel mediu protector și validant, capabil să le ofere copiilor cu tulburări de neurodezvoltare nu doar un program organizat, ci și bucuria conectării, alături de certitudinea că sunt înțeleși, susținuți și pe deplin capabili să reușească”, conchide și Cristina Dolinschi.

Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF „Învăț Limbajul Acceptării”, implementat de AO „Prietena mea”, cu susținerea financiară a Marii Britanii.