„ZdG a fost o speranță foarte mare” – povestea Alionei Zuza, cititoarea care de 22 de ani rămâne de partea Adevărului 

În vara lui 2004, imediat după apariția primului număr al Ziarului de Gardă, o femeie intra periodic în redacție cu subiecte, întrebări și idei. Nu era jurnalistă. Era cititoare. Era Aliona Zuza, de profesie învățătoare. Pe atunci, renunțase la munca în școală în schimbul unei activități care i-ar aduce mai multe beneficii financiare. Era vara anului 2004 și Aliona credea că presa poate schimba lumea.

Venea deseori pe la redacție, analiza articolele, propunea subiecte pentru investigații și căuta soluții la problemele despre care scria ZdG. În scurt timp, a devenit una dintre sursele constante ale redacției și una dintre cele mai implicate cititoare. În 2008, ZdG i-a acordat Diploma Anticorupție, fiind premiată alături de alți oameni care, în acele condiții de regim comunist instituit în R. Moldova, aleseseră să nu tacă în fața nedreptăților.

M-am detașat de politică, dar nu și de convingerea că ZdG merge pe aceeași cale – cea a adevărului

Au trecut peste două decenii de la primele vizite la ZdG ale Alionei Zuza. La începutul acestei săptămâni am decis să ne amintim împreună de acele timpuri. A constatat cu un fel de neliniște că entuziasmul ei de atunci s-a transformat într-un realism dur.

„ZdG a fost o speranță foarte mare. Credeam că a apărut instituția care ne va ajuta să schimbăm lucrurile. Mulți gândeau la fel. Astăzi, oamenii sunt mult mai greu de crezut. Eu m-am detașat de politică, dar nu și de convingerea că ZdG merge pe aceeași cale – cea a adevărului”, spune Aliona Zuza.

Cititoarea ZdG mai spune că viața a învățat-o să fie mai atentă în cine își pune încrederea.  Totodată, anii în care și-a crescut copiii au făcut-o să lase activismul pe planul doi.

„Atunci voiam să pun și eu umărul la dezvoltarea R. Moldova. Credeam că vocea mea contează. Acum, am învățat să aleg și să înțeleg în cine pot avea încredere, cui anume pot încredința ce gândesc”, explică Aliona, recunoscând că una dintre marile sale îngrijorări ține de felul în care oamenii se informează.

„Presa adevărată este tot mai puțină, iar TikTok-ul a ajuns să domine. Oamenii preferă noutăți livrate în câteva secunde, chiar dacă sunt false sau manipulatoare. Nu mai citesc și nici nu mai vor să caute informația corectă și acest lucru este foarte periculos”, crede cititoarea ZdG.

Din vorbă în vorbă, descoperim spiritul de altădată al Alionei Zuza. Asta se întâmplă când decide să nu vorbească doar despre starea presei, dar și despre starea societății.

Spune că o revoltă la culme lipsa de implicare. Povestește cum, recent, a văzut de la etaj cum niște păsări deteriorau un automobil. A încercat să alerteze niște tineri care erau în preajmă, dar ei i-au răspuns nepăsător: „Dar ce, e a ta?” Deși Aliona le-a replicat: „Astăzi e a lui, mâine poate fi a ta”, tinerii au trecut pe alături râzând.

Acolo vezi curățenie și disciplină, aici vezi mizerie și împăcare cu răul

Aliona Zuza spune că pentru ea nepăsarea este una dintre cele mai mari probleme ale R. Moldova. Ea amintește despre faptul că a plâns ca un copil când a revenit prima dată din Germania, unde și-a vizitat soțul care muncește acolo. „Am plâns când m-am întors. Acolo vezi curățenie și disciplină, aici vezi mizerie și împăcare cu răul. Dacă nu poți face bine, măcar nu face rău”, explică femeia.

Astăzi lucrează în calitate de asistentă personală a unei persoane cu dizabilități severe. Are un salariu puțin mai mare de 5000 de lei. „E puțin pentru o muncă prestată de la 8:00 până  la 17:00. Mulți muncesc așa, fiind prost remunerați, iar statul îi taxează în special pe cei care muncesc cinstit, fără să impună ordine și disciplină în respectarea legii”, povestește în spiritul său critic Aliona, precizând că, deși cetățenii achită sume mari de bani sub formă de impozite, foarte puțini știu cum se cheltuie ulterior acești bani. „Peste tot se fumează, se consumă alcool. E mizerie și totală împăcare a oamenilor cu cele rele. De ce nu se instalează cât mai multe camere de luat vederi, ca să fie amendați toți răufăcătorii, bețivii și fumătorii? Din aceste amenzi statul ar putea rezolva niște probleme. Să fie împânzit orașul și republica cu camere video – să vedeți atunci câte amenzi s-ar strânge și cum va fi pusă lumea la respect”, propune Aliona.

Ca și acum 22 de ani, ZdG – să spună adevărul și să vorbească despre problemele oamenilor

„Eu văd încălcările și nu pot să tac, iar copiii îmi spun: «Închide ochii și caută-ți de treabă»”, continuă cititoarea, îngrijorată că generațiile care vin nu mai au spiritul combativ al celor care au luptat pentru Independența R. Moldova.

„Nu pot dezvălui prea multe. Copiii mei muncesc în instituții de stat și nu aș vrea să le creez probleme. Ceea ce am observat și sunt extrem de indignată e că aici, în politică sau în alte sfere, nu-i mare nevoie de oameni onești, curajoși, deștepți. Aceștia nicăieri și nimănui nu trebuiesc. Sunt acceptați cei care pot fi lingușitori, bârfitori”, explică interlocutoarea noastră. 

Pentru că era mereu în căutarea dreptății și a adevărului atunci când copiii săi erau încă mici, am întrebat-o cum a reușit să-i educe. Răspunsul a fost surprinzător de sincer: „Cred că nu am prea reușit. Astăzi tinerii sunt luați de val. Foarte puțini sunt dintre cei interesați de valorile acestui neam, de starea limbii române, de noțiuni precum demnitatea națională. Nu-i interesează. E cu totul altă generație”, spune Aliona și aduce exemplul familiei sale, în care părinții, Maria și Ion Bostan, au fost mereu pe baricade, ambii fiind membri ai Frontului Popular. „Ei au fost un model pentru mine, de la ei am deprins lupta, curajul, dar nici ei, nici eu, nu am reușit să fim modele pentru copiii mei. Îmi amintesc, încercam să-i iau cu mine la proteste, voiam să fie activi, să înțeleagă valoarea adevărului, dar ei îmi reproșau mereu: «Mamă, nu mă mai lua la „Jos comuniștii”» , adică la protestele anticomuniste din centrul Chișinăului, că m-am săturat”, povestește Aliona.

Cititoarea recunoaște că a trecut prin multe dezamăgiri, dar nu și-a abandonat principiile. Continuă să reacționeze atunci când vede nedreptăți și crede că presa, în special ZdG, are aceeași misiune ca și acum 22 de ani: să spună adevărul și să vorbească despre problemele oamenilor.