Există sau nu riscul ca Chișinăul să rămână fără apă? Criza apei, explicată de experți
Guvernul R. Moldova a pus la dispoziția autorităților municipale cinci motopompe, cu o capacitate totală de pompare de 5200 m³/h, capabile să transporte apa pe distanțe mari, pentru ca Primăria Chișinău să fie pregătită în eventualitatea unei crize de aprovizionare cu apă.
Decizia a fost luată după ce, pe 17 iulie, ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a avertizat despre scăderea accelerată a nivelului apei în lacul de acumulare de la Novodnestrovsk, fenomen care ar putea reduce debitul râului Nistru – principala sursă de apă potabilă a mun. Chișinău.
Deși inițial primarul Ion Ceban a susținut că este vorba despre o criză creată „artificial”, acuzând autoritățile centrale că induc panică în rândul populației, ulterior acesta a solicitat sprijin atât din partea Guvernului R. Moldova, cât și a președintelui Ucrainei. Între timp, pe 28 iulie, Guvernul a decis să instituie stare de alertă hidrologică în contextul scăderii nivelului apei în Nistru.
Riscul ca orașul Chișinău să rămână fără apă este unul adevărat? Cum a început această criză? Care sunt motivele? Ce trebuie să facă autoritățile? Care sunt scenariile posibile?
Ilia Trombițchi, director executiv al Asociației „Eco-TIRAS”
Răspunsul scurt este da. O întrerupere completă și simultană a alimentării cu apă în întreg municipiul Chișinău este un scenariu posibil dacă nu vor fi implementate de urgență măsuri de reconstrucție a sistemului de captare a apei din râul Nistru. În același timp, este real și riscul unor întreruperi locale, al scăderii presiunii în rețea și al sistării temporare a alimentării cu apă în anumite cartiere, mai ales dacă problemele financiare și tehnice ale întreprinderii „Apă-Canal” Chișinău nu vor fi soluționate în mod sistemic sau dacă vor apărea defecțiuni ale sistemului modernizat de captare a apei.
Criza este rezultatul unei combinații de factori noi (nivelul scăzut al apei în Nistru) și probleme cronice. Situația critică în care a ajuns întreprinderea „Apă-Canal” Chișinău s-a format de-a lungul anilor, sub influența mai multor factori esențiali: deficitul financiar și datoriile pentru energia electrică; blocajul administrativ și politic; gradul ridicat de uzură al infrastructurii; dependența de o singură sursă de apă; pericolul întreruperii captării apei din cauza scăderii nivelului Nistrului la Vadul lui Vodă.
Sunt două scenarii posibile. Cel optimist, în care autoritățile municipale și cele centrale ajung la un compromis și cooperează pentru soluționarea problemei, dar și cel pesimist – conflictul dintre autorități se adâncește, iar problema captării apei nu este rezolvată. În ultimul caz, municipiul ar putea rămâne fără apă.
Dacă nu sunt luat măsuri de reconstrucție a sistemului de captare, situația actuală ar putea fi menținută doar până la sfârșitului lunii august. Însă acest lucru depinde în mare măsură de cantitatea de precipitații din Munții Carpați, care alimentează râul Nistru.
Elena Culighin, președintă a Centrului Național de Mediu
Riscul ca Chișinăul să rămână temporar fără apă este real, dar nu iminent. Capitala depinde aproape integral de Nistru, iar stația de captare de la Vadul lui Vodă este veche și fixă: dacă nivelul râului scade prea mult, pompele nu mai pot prelua suficientă apă, chiar dacă râul nu a secat. Criza a fost provocată de lipsa îndelungată a precipitațiilor în Carpații ucraineni, temperaturile ridicate și reducerea drastică a aportului în lacul Novodnestrovsk.
Deversările spre R. Moldova au fost reduse la 85 m³/s, iar scurgerea Nistrului este mult sub media perioadei. Autoritățile trebuie să adapteze urgent captarea, să limiteze consumurile neesențiale și să informeze zilnic populația. Cel mai probabil, furnizarea va continua, dar dacă seceta persistă, pot apărea presiune redusă, livrare după program sau întreruperi locale.
Valeriu Cazac, doctor în științe ale mediului, Universitatea Tehnică a Moldovei
Motivele sunt complexe, însă primul și cel mai important este factorul climatic. Încălzirea globală și modificările climatice au perturbat regimul precipitațiilor. În sezonul rece, în Carpați și în bazinul superior al Nistrului – unde se formează aproximativ 70–80 % din debitul râului – au căzut foarte puține precipitații. Această situație nu este specifică doar regiunii noastre, ci întregii Europe.
În același timp, temperaturile ridicate și intensificarea radiației solare au dus la evaporarea rapidă a apei. Astfel, nu s-au acumulat suficiente rezerve nici în apele subterane și nici în pânza freatică, care alimentează râurile în perioadele fără precipitații.
Pentru a înțelege mai bine situația, trebuie spus că râurile din R. Moldova au trei surse principale de alimentare. Prima este zăpada. Când aceasta se topește, mărește cantitatea de apă din râuri. A doua sursă este reprezentată de ploi. Precipitațiile alimentează cursurile de apă și determină creșterea debitelor. Atunci când lipsesc atât zăpada, cât și ploile, rămâne doar cea de-a treia sursă: izvoarele, alimentate de pânza freatică.
În perioadele cu precipitații abundente, apa se infiltrează în sol și reîncarcă pânza freatică, care funcționează ca un rezervor natural. Ulterior, în perioadele secetoase, izvoarele eliberează treptat această apă și mențin debitul râurilor. În prezent însă, multe izvoare au secat sau au un debit mult redus, deoarece nu au fost alimentate suficient în lunile precedente. Din acest motiv, nici râurile nu mai primesc apa necesară.
