VIDEO „Ne așteaptă o iarnă complicată”. Drone peste R. Moldova. De ce nu e expulzat ambasadorul rus? Relația cu România, Ucraina, SUA, Israel, China. Mihai Popșoi, ministrul Afacerilor Externe, la Podcast ZdCe

„Ne așteaptă o iarnă complicată”, iar războiul din Ucraina „ia acum o întorsătură mai accelerată”, a declarat Mihai Popșoi, viceprim-ministru, ministrul Afacerilor Externe, invitat în cadrul Podcast ZdCe, în contextul în care tot mai multe drone rusești survolează sau chiar explodează pe teritoriul R. Moldova. 

„Escaladarea este în văzut tuturor și, așa cum spun toți experții, o spun și partenerii noștri de la Kiev, ne așteaptă o iarnă complicată și intensitatea acestor lupte, intensitatea atacurilor, inclusiv în regiunea frontierei noastre, duce la creșterea numărului de incidente, inclusiv pe teritoriul nostru”, a subliniat ministrul. 

Întrebat de ce nu este expulzat ambasadorul trimis de Rusia în R. Moldova, după ce au fost convocat de nenumărate ori la Ministerul Afacerilor Externe ca urmare a incidentelor cu risc de securitate ce au implicat drone rusești, Popșoi a răspuns: „Ce s-ar fi îmbunătățit în mod calitativ? Ce beneficii ar fi avut cetățeanul de rând din Republica Moldova?”.

Potrivit lui, în acest caz ar apărea „riscul de a ne ciocni cu măsuri mult mai dure, pe care nu le putem prevedea. Atunci când avem de-a face cu un actor imprevizibil, un actor care a demonstrat că nu are limite morale în relație cu alți actori internaționali și vedem carnagiu care se întâmplă în Ucraina, trebuie să avem o abordare precaută”. 

Mihai Popșoi răspunde și la întrebări despre acordarea de pașapoarte rusești în regiunea transnistreană și deschidea celor 17 secții de vot acolo pentru alegerile Rusiei pentru Duma de Stat. 

Întrebat despre aderarea la NATO ca măsură de apărare pe care o poate lua R. Moldova, ministrul de Externe a subliniat că aceasta „ar fi o soluție, dar e o soluție ipotetică atât timp cât nu avem sprijin suficient pentru asemenea decizii în rândul populației”. 

Despre Siegfried Mureșan, desemnat de Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru, Mihai Popșoi consideră că ar fi un șef de Guvern bun pentru România și un partener de încredere pentru R. Moldova. „Cu siguranță, da. Cum vă imaginați că aș putea da alt răspuns, domnia sa fiind ani la rând șeful delegației Parlamentului European în Comitetul de Asociere cu Parlamentul R. Moldova și un om care a făcut și continuă să facă enorm de mult pentru R. Moldova, și un om care ține foarte mult la R. Moldova”. 

Mihai Popșoi s-a referit la relațiile R. Moldova cu Ucraina, cu Statele Unite, cu Israel și China. 

— În ultima perioadă vedem tot mai multe drone care survolează spațiul aerian al Republicii Moldova și chiar explodează aici. De ce se întâmplă asta? De ce a crescut intensitatea acestor incidente?
— Cu mare regret, războiul care a pornit mai bine de patru ani în urmă ia acum o întorsătură mai accelerată. Escaladarea este în văzut tuturor și, așa cum spun toți experții, o spun și partenerii noștri de la Kiev, ne așteaptă o iarnă complicată și intensitatea acestor lupte, intensitatea atacurilor, inclusiv în regiunea frontierii noastre, duce la creșterea numărului de incidente, inclusiv pe teritoriul nostru. Este o situație cât se poate de gravă și este inclusiv rodul lipsei cuvenite de atenție pentru domeniul securității și apărării. De 30 de ani, de la independență încoace, domeniul securității și apărării a fost cumva secundar. Nu am investit nici pe departe suficient în infrastructura de apărare și iată că acum, cu mare regret, ajungem să plătim această lipsă de consecvență, de viziune a celor care au condus R. Moldova și au prioritizat orice, doar nu sectorul de securitate și apărare.

— Dar unele drone nu le putem vedea, deși avem acele radare. De ce se întâmplă lucrul ăsta?
— Nu avem încă sistemul deplin, colegii de la Ministerul Apărării vor putea explica probabil mai bine aspectele tehnice, dar mai avem de investit încă mult până a putea controla plenar tot spațiul aerian, la toate altitudinile și mai cu seamă până a avea capacitatea de a mitiga aceste amenințări. Partea cu radarul e dar o jumătate din monedă, cealaltă jumătate fiind echipamentele de mitigare a acestor amenințări. 

— Adică să le putem doborî?
— Exact, pentru a ne asigura că putem proteja spațiul aerian. Protejarea înseamnă capacitatea de a observa, capacitatea de a vedea și capacitatea de a lua măsuri cu aceste amenințări înainte ca acestea să cauzeze careva daune. 

— Ați numărat de câte ori a fost convocat sau sancționat ambasadorul rus din R. Moldova?
— Nu am numărat, dar de suficiente ori, de prea multe ori, cu mare regret. Or, aceste invitații și aceste note de protest sunt în rezultatul unor incidente grave la adresa securității cetățenilor R. Moldova și cu siguranță ne-am dori să fie mai puține sau să nu fie deloc asemenea incidente. Este o realitate tristă pe care o trăim și trebuie să spunem că aceste mecanisme diplomatice pe care le implementăm sunt parte a arsenalului diplomatic care este utilizat de toată lumea, inclusiv de țările membre UE și NATO. Dar cel mai eficace mecanism de a proteja interesele naționale și pacea și securitatea în R. Moldova este investiția în securitate și apărare. Doar atunci când vom ști că avem capacitatea să observăm tot ce intră în spațiul nostru aerian și să putem mitiga aceste eventuale amenințări, vom putea spune că avem cu adevărat capacitatea să asigurăm suveranitatea în spațiul nostru constituțional.

— Care este cea mai mare sancțiune la nivel diplomatic care i-a fost aplicată ambasadorului trimis aici de Federația Rusă, ambasadorului agreat?
— Notele de protest sunt mecanismele cele mai des utilizate. Alte mecanisme ce ar putea urma: declararea persona non-grata a unor diplomați, ultima fiind ruperea relațiilor diplomatice, retragerea celor doi ambasadori, ceea ce ar fi ultimul pas. Așa se face de obicei înaintea unor situații complicate la pragul unei confruntări militare. Ceea ce nu ne dorim. R. Moldova este un stat pașnic, este un stat care își dorește foarte mult să contribuie la pacea în regiune, să contribuie la eforturile umanitare de a ajuta pe vecinii și prietenii noștri ucraineni care fug de război și își găsesc refugiu în R. Moldova. Și eforturile noastre au fost apreciate de către toți partenerii internaționali și sunt siguri de cetățenii noștri care înțeleg că acesta este sprijinul pe care îl putem oferi Ucrainei ca o mică recompensă pentru sacrificiul enorm pe care îl face poporul ucrainean, zi de zi, vărsând sânge și cu prețul distrugerii monumentelor istorice, clădirilor, inclusiv locuințelor, pentru a ne apăra și pe noi. 

— Dar de ce nu este expulzat acest ambasador până în prezent, după atâtea incidente asupra securității R. Moldova, după atâtea convocări la Ministerul de Externe și după atâtea note de protest?
— Este o întrebare pe care o aud destul de des și întrebarea care survine cumva inevitabil este: și ce se va schimba? Admitem că am fi luat această decizie acum jumătate de an. Ce s-ar fi îmbunătățit în mod calitativ? Ce beneficii ar fi avut cetățeanul de rând din R. Moldova?

— Ce beneficii are R. Moldova că acest diplomat se află în R. Moldova?
— Probabil, putem doar specula, nu putem spune cu certitudine, dar probabil am evita unele măsuri mult mai dure din partea Federației Rusiei.

— Ca de exemplu? Să-i expulzeze ei, la rândul lor, pe diplomații noștri de acolo?
— Aceasta ar fi o măsură proporțională. Eu vorbesc de măsuri potențiale, de riscul de a ne ciocni cu măsuri mult mai dure, pe care nu le putem prevedea. Atunci când avem de-a face cu un actor imprevizibil, un actor care a demonstrat că nu are limite morale în relație cu alți actori internaționali și vedem carnagiul care se întâmplă în Ucraina, trebuie să avem o abordare pragmatică. 

— Am văzut o vizită recentă a acestui diplomat la Tiraspol, a înmânat acolo pașapoarte rusești cetățenilor din regiunea separatistă. Ministerul de Externe a reacționat? Nu am văzut o reacție.
— Noi am enunțat în repetate rânduri protestul nostru ferm față de acțiuni care nu se înscriu în prevederile Convenției de la Viena, am luat și măsuri, fie că e vorba de note de protest, au fost o serie de măsuri mai dure, cum a fost, spre exemplu, declararea persona non-grata a unor diplomați ruși. În perioada ultimilor ani s-a întâmplat în repetate rânduri, reducând în mod semnificativ prezența diplomatică rusă la Chișinău și, respectiv, a noastră la Moscova. Deci s-au întâmplat măsuri și decizii destul de tranșante în acest sens.

— Dar putem permite unui stat agresor să împartă pașapoarte în stânga și-n dreapta, pe teritoriul constituțional al R. Moldova? Le dăm așa mână liberă?
— Nu le oferim, firește, mâine liberă, doar că dumneavoastră știți, la fel cum știu și eu, care sunt constrângerile practice, obiective în stânga Nistrului.

— Ambasadorul, din declarațiile citate din presa locală, spunea că aproximativ 60 de mii de persoane au solicitat pașapoarte rusești. E vorba și de o procedură simplificată pe care a făcut-o Federația Rusă pentru a obține aceste pașapoarte. Aveți niște date? Se apropie de realitate aceste cifre?
— Nu avem cifre exacte, dar putem intui că aceste cifre anunțate public sunt probabil tendențioase. Un cetățean rațional, bine informat, își dă bine seama că cetățenia Federației Ruse astăzi este incomparabilă cu beneficiile care le oferă cetățenia R. Moldova. Când ai de ales, eventual, între cetățenia Federației Ruse și cetățenia R. Moldova, orice om rațional ar alege cetățenia R. Moldova. Mai cu seamă, și aici e vorba nu doar de beneficiile concrete pe care le oferă cetățenia R. Moldova, de călătorii libere, de potențial iminent de a deveni membru cu drepturi depline a Uniunii Europene, dar și de cealaltă parte a monedei: riscul de a ajunge pe front, riscul de a ajunge să-ți fie încălcate drepturile constituționale.

— Când și în ce condiții se va termina războiul?
— Aceasta este o întrebare mult prea complicată pentru a putea răspunde tranșant la ea. Cu siguranță, ne-am fi dorit că acest război nici să nu se înceapă sau să se fi terminat cu mulți ani în urmă. Au existat pe durata acestor aproape 5 ani perioade de optimism, când se părea că negocierile progresează și suntem aproape de găsirea unei soluții. Acum, la aproape 5 ani distanță, e greu să faci pronosticuri. Dimpotrivă, putem spune cu o doză înaltă de certitudine că cel puțin în viitorul imediat următor nu există premize suficiente, oricât de mult ne-am dorit acest lucru, ca războiul să se încheie mâine sau într-o lună sau în această iarnă. Dimpotrivă, aceasta escaladare denotă că ambele părți consideră că au capacitate și au nevoie să continue acest război pentru a-și îmbunătăți pozițiile de negocieri. 

În perioada următoare, oricât de mult mi-aș dori acest lucru, probabil e mult prea optimist și naiv să credem că se pot schimba lucrurile. Dar, poate în primăvară, odată ce această escaladare va demonstra odată în plus ambelor părți, dar mai cu seamă în Federație Rusă: continuarea acestor război doar înrăutățește situația, doar adâncește trauma unei națiuni întregi, înrăutățește situația economică din Federația Rusă și creează premize pe termen lung cu care Federația Rusă va trebui să se confrunte, inclusiv impactul economic, reîncadrarea acelor peste un milion de combatanți în viața civilă și responsabilitatea pe care o va avea Federația Rusă în fața comunității internaționale și în fața Ucrainei, în primul rând, încă mulți, mulți ani după acest război teribil. De aceea, cu siguranță ne dorim ca acei parteneri internaționali care sunt implicați în mod direct, Statele Unite, dar și partenerii europeni, să faciliteze găsirea unei soluții prin înțelegerea faptului că fiecare zi care trece doar înrăutățește lucrurile și nu îmbunătățește nicidecum situația într-un mod tangibil. 

Eu, ca și diplomat, continui să fiu convins că se va găsi o soluție diplomatică, în contextul negocierilor pentru a suspenda acțiunile militare și ca părțile beligerante să înceteze focul, dar acest lucru probabil se va întâmpla cel mai devreme în primăvară. Cu siguranță mi-aș fi dorit să nu am dreptate și acest lucru să se întâmple, printr-un miracol, în săptămânile, în zilele următoare, dar reieșind din contextul pe care îl urmărim, acest lucru este puțin probabil.

— Este NATO, în acest context, o soluție pentru Republica Moldova? Aderarea la NATO?
— Ar fi o soluție, dar e o soluție ipotetică, atât timp cât nu avem sprijin suficient pentru asemenea decizii în rândul populației. O țară neutră nu are luxul unor alianțe militare prin care își împarte povara apărării. Un stat neutru este 100% responsabil de proprie apărare și securitate. Și există abordarea unei țări cum este Elveția, care investește enorm de mult în proprie apărare sau cum a fost cazul, până nu demult, al Finlandei și Suediei, care aveau forțe militare și capacitate tehnologică militară extrem de serioasă, chiar dacă erau țări neutre, mult peste media NATO. 

Și există țări, precum R. Moldova, care au considerat că neutralitatea e o coală de hârtie care o poți flutura în fața unui agresor și acel agresor se va simți constrâns de acea coală de hârtie și obligat de forța dreptului internațional și de propria rușine, se va conforma acelei foi de hârtie pe care scrie că R. Moldova e un stat neutru. Mai mult decât atât, noi avem o realitate ironică, să nu zic oximoronică, când Federația Rusă este principalul promotor al neutralității R. Moldova și ani la rând a încercat să ne convingă că e nevoie de o garanție internațională a acestei neutralități. Este unica țară din întreaga lume care violează neutralitatea noastră, cu bună știință, de la independență încoace, de la 1992 încoace după conflictul de pe Nistru, prin păstrarea trupelor și munițiilor, în pofida unor poziții expres enunțate de către toate guvernele de la Chișinău.

— Cunoaștem acest lucru. Dar de ce, dumneavoastră, ca partid aflat la guvernare, deja de ceva timp, nu promovați mai intens această idee pentru a o populariza în rândul societății care, într-adevăr, are o reacție mai mult negativă când aude despre NATO?
— Ba da, încercăm să facem acest lucru, poate nu o facem suficient de apăsat și aici poate tind să vă dau dreptate, dar decizia strategică a fost, în virtutea cifrelor sociologice și realității din societatea noastră, că trebuie să ne concentrăm pe ceea ce unește societatea noastră. Și integrarea europeană este dezideratul clar care unește societatea noastră. 

Și chiar în aceste condiții am avut un referendum destul de complicat, prin interferențe străine, prin utilizarea unor entități din interiorul R. Moldova, care erau gata să servească unor interese străine, în pofida și în detrimentul propriilor interese naționale și personale ale cetățenilor R. Moldova. Și am ajuns cu greu la un rezultat pozitiv în cadrul referendumului pentru integrarea europeană. În cazul NATO ar fi mult mai complicat, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să depunem eforturi, pentru că altfel e un cerc vicios: nu se depun eforturi pentru a comunica mai bine și a explica ce înseamnă de fapt Alianța Nord-Atlantică și beneficiile pentru securitatea unui stat și pentru economia unui stat, pentru că atunci când ai securitate, firește, ai și o mai mare libertate de a-ți organiza activitatea economică, vin investițiile, se dezvoltă bine economia.

— Dumneavoastră vă doriți ca R. Moldova să adere la NATO?
— Dacă mă întrebați în calitatea mea de cetățean al R. Moldova, primul meu job după facultate, de fapt încă îmi făceam masteratul, a fost în Centrul de Informare și Documentare NATO din R. Moldova. Am un pic de experiență academică și practică și ar fi nedrept și nu aș fi onest dacă nu aș articula clar că NATO este un beneficiu cât se poate de direct pentru securitatea unui stat cum este R. Moldova. Dar dacă mă întrebați în calitatea unui politician ales care trebuie să se conducă eminamente de voința poporului, de voința cetățenilor, astăzi nu există un sprijin suficient pentru a putea discuta în mod clar despre o eventuală aderare la NATO. 

Și este o parte care adesea se omite, dar eu o spun de fiecare dată partenerilor noștri. Au fost țări care și au dorit aderarea la NATO și au avut sprijin colosal și au în continuare, e vorba de Georgia și Ucraina. Și la summitul de la București din 2008 li s-a refuzat acordarea planului de acțiuni privind aderarea. Nu este suficient ca doar țara să-și dorească. Este important și contextul geopolitic și, până la urmă, voința politică a țărilor membre și a organizației în ansamblu.

— Cum este acum relația Republicii Moldova cu Statele Unite? Vedem că, în sfârșit, a fost desemnat un ambasador, Joseph Mark Burkhalter. Din 2024, Statele Unite nu au aici un ambasador. De ce a durat atât de mult timp?
— Nu este doar cazul Republicii Moldova. Au fost vacante mai bine de 100 de posturi de ambasador al Statelor Unite și procesul de aprobare în Senat este unul foarte anevoios și nu a existat capacitate de a procesa toate aceste numiri în timp util. Iată că s-a ajuns acum la această decizie și noi apreciem foarte mult faptul că Statele Unite, într-un final, de rând cu multe alte state care au așteptat, exact ca și Republica Moldova, perioade îndelungate pentru a avea un ambasador plenipotențiar. Relația cu Statele Unite este cât se poate de apropiată, o relație care se bazează pe interesele strategice ale Statelor Unite în regiunea noastră, în special în domeniul energetic și aici este dovadă acel grant de 130 de milioane de dolari care a fost oferit de către administrația Trump pentru a construi acea linie de înaltă tensiune care va oferi R. Moldova nu doar stabilitatea internă și reziliența internă energetică, dar va pune R. Moldova pe harta securității energetice regionale, fiind o țară de tranzit în perspectivă a resurselor energetice și a investițiilor americane, și nu doar în Ucraina, în România, în întreaga regiune. 

— Dar cum se situează R. Moldova în contextul unor declarații foarte critice la adresa Uniunii Europene ale administrației din Statele Unite, ale președintelui Donald Trump, în contextul în care R. Moldova își dorește să fie parte a Uniunii Europene? 
— Bine, R. Moldova este vizată mai puțin în aceste discuții, dar așa cum reacționează statele membre ale Uniunii Europene, încearcă să găsească o soluție echilibrată în, pe de o parte, interesele pe care le are Uniunea Europeană și în interesele pe care le vocalizează un partener extrem de important pentru Uniunea Europeană, cum sunt Statele Unite. Pentru că Statele Unite sunt un aliat-cheie în domeniul securității al Uniunii Europene, dar este și un concurent din perspectivă economică pentru Uniunea Europeană, așa cum în comerțul internațional este o competiție acerbă pentru piețe de desfacere, pentru atragerea investițiilor. Este firesc, inclusiv între parteneri apropiați, să existe anumite neînțelegeri, anumite dezacorduri pe unele subiecte de ordine economică. Dar atât timp cât există această relație cât se poate de solidă în domeniul securității, divergențele de ordine economic mereu pot fi discutate, analizate și până la urmă convenite într-un cadru diplomatic, așa cum se întâmplă de fapt.

— Siegfried Mureșan ar fi un premier bun pentru România și un partener bun pentru R. Moldova de discuții? Este premierul desemnat de președintele Nicușor Dan. 
— Cu siguranță, da. Cum vă imaginați că aș putea da un alt răspuns? Domnia sa fiind ani la rând șeful delegației Parlamentului European în Comitetul de Asociere cu Parlamentul R. Moldova și un om care a făcut și continuă să facă enorm de mult pentru R. Moldova, și un om care ține foarte mult la R. Moldova. Dar aici mă voi limita în a continua să mă expun pentru că este un subiect sensibil pentru politica internă a României și trebuie să decidă legiuitorii români cine va conduce viitorul guvern al României.

— Faptul că nu există un guvern cu funcții depline deja din luna mai în România a afectat relațiile bilaterale dintre Chișinău și București?
— Nu are cum să afecteze relațiile bilaterale, ori guvernul interimar este același guvern cu care am continuat să facem lucruri bune. Cu toate guvernele care au fost în România am făcut lucruri importante pentru a avansa agenda noastră bilaterală.

— Nu s-au pus pe pauză unele proiecte?
— Proiectele merg în continuare. Da, poate pe alocuri ne-am dorit să se întâmple lucrurile mai repede, pe alocuri cu siguranță se poate face mai bine și de partea noastră, chiar dacă avem un guvern plenipotențiar. Este loc de mai bine mereu. Dar deschiderea de care dă dovadă Bucureștiul față de R. Moldova a fost mereu o deschidere cât se poate de francă, de totală, putem spune așa, și toate proiectele, inclusiv cele de infrastructură și sprijinul pe dosarul de integrare europeană pe care ni-l oferă Bucureștiul a fost și rămâne unul constant.

— Dacă la București nu se adună voturi pentru ca premierul desemnat să ajungă să conducă guvernul și s-ar ajunge la alegeri anticipate și s-ar putea ajunge ca forțele așa-numite „suveraniste”, de extremă dreapta, să ajungă la putere, să aibă mai multă putere în România, vă îngrijorează aceste eventuale situații? Ar afecta asta relația României cu R. Moldova, a R. Moldova cu România?
— Vă dați bine seama că în calitate de ministru de externe plenipotențiar în funcție al R. Moldova trebuie să fiu extrem de precaut când vine vorba de treburile interne ale României, mai cu seama într-un domeniu atât de sensibil cum este formarea guvernului sau subiecte legate de alegeri anticipate. Ține de decizia suverană a României, a alegătorilor români, a președintelui României. Pentru R. Moldova este cu siguranță important ca în România să există stabilitate și să putem continua toate aceste proiecte extrem de importante pentru viitorul nostru comun, dar modul cum asta se întâmplă în practică e la latitudinea legiuitorilor și autorităților române să decidă și, până la urmă, a poporului român prin reprezentanții săi în Parlament.

— Vă întrebam dacă vă îngrijorează ascensiunea acestor forțe politice, așa-numite „suveraniste”?
— Eu sunt politician, chiar dacă am cetățenia română, am fost ales în Parlamentul R. Moldova și pot să mă exprim ceva mai liber despre politica interna a R. Moldova. Politica internă a României, din postura de ministru de externe, este un subiect mai delicat, pe care trebuie să-l tratăm cu maximă atenție și cu maximă responsabilitate.

— Vreau să vă întreb și nu știu dacă v-am auzit sau ați fost vreodată întrebat despre asta, mai exact despre relația cu statul Israel. Din câte înțeleg, statul Israel vede R. Moldova ca un stat prieten. Care este poziționarea Chișinăului față de ceea ce se întâmplă în Palestina și ceea ce face Israelul acolo?
— R. Moldova are o poziție cât se poate tranșantă, am spus-o nu odată, inclusiv în poziții internaționale, în formatul Organizației Națiunilor Unite și nu doar, R. Moldova sprijină așa-numita „soluție a celor două state”, am votat inclusiv în cadrul Organizației Națiunilor Unite rezoluții care au fost puse de către state membre ONU în sprijinul Palestinei. Iată chiar acum, zilele acestea, la ONU există o nouă rezoluție pe care am sprijinit-o și anul trecut și am sprijinit-o, și în acest an, care a trecut cu un sprijin covârșitor. Deci avem o poziție care se înscrie în poziția generală a Uniunii Europene. Cât privește dreptul statului Israel de a se apara de amenințările care îl înconjoară, este și această o realitate pe care o cunoaștem, o realitate cruntă și avem o comunitate mare de cetățeni de-ai noștri în Israel, cărora tot trebuie să le purtăm grija, inclusiv prin o relație cât se poate de respectuoasă cu statul Israel. 

În ultimele zile a avut loc acel pelerinaj hasidic prin teritoriul Republicii Moldova și aici trebuie să recunosc meritele colegilor noștri din ministerele responsabile, inclusiv MAI, Centrul Național de Management a Crizelor, care au administrat foarte bine acest proces. Au fost mii și mii de cetățeni care au trecut în pelerinaj pe teritoriul R. Moldova. Totul a fost organizat foarte bine, fără incidente. Statul Israel apreciază deschiderea R. Moldova și a altor state, pentru că o bună parte au venit din România, au mers la Uman în Ucraina. Avem o relație pragmatică, o relație corectă. Ne dorim o relație economică mai strânsă. Iată, acum, de curând, avem ambasada Israelului la Chișinău, ceea ce este un lucru foarte bun. Ne-am dorit de zeci de ani să existe o prezență diplomatică a Israelului la Chișinău, ori noi avem o prezență diplomatică la Tel Aviv de foarte mulți ani și acest lucru cu siguranță oferă posibilități de a avea o relație mai dinamică, mai cu seamă în dezvoltarea potențialului economic, turistic, tehnologic dintre cele două state.

— Am văzut că recent Marea Britanie, Franța și Canada au anunțat sancțiuni la adresa Israelului. Pe de altă parte, în Republica Moldova am văzut semnarea unui acord de dezvoltare a cooperării în domeniul turismului cu Israelul.
— Așa cum spuneam, în domeniul economic, faptul că vom avea mai mulți turiști din Israel în R. Moldova este un beneficiu clar pentru economia R. Moldova. Și trebuie să muncim să atragem cât mai mulți turiști, nu doar din Israel, dar din toate țările pe care putem în mod rezonabil să atragem turiști, mai cu seama că o bună parte din cetățenii Israelului cunosc R. Moldova, au o atitudine foarte pozitivă despre țara noastră și am putea beneficia într-un mod semnificativ de pe urma fluxului de turiști din Israel și din alte state, inclusiv studenți să atragem în universitățile noastre pentru a ajuta economia noastră, pentru că, cu mare regret, avem constrângerile economice pe care le cunoașteți și dezvoltarea domeniului turismului este un subiect important care se înscrie în prioritățile Guvernului.

— Dar s-ar putea eventual alătura R. Moldova la sancțiuni împotriva Israelului?
— Este un subiect care probabil merită discutat, nu este un subiect pe agenda curentă autorităților, așa cum nu este nici pe agenda majorității statelor membre ale Uniunii Europene.

— În decembrie 2025, fostul deputat PAS, Petru Frunze, care a fost și primar la Puhoi, a fost numit ambasador în China. Atunci presa a discutat foarte mult mai ales despre faptul că dumnealui nu avea nici măcar un nivel foarte bun de engleză. De ce ați luat asemenea decizie de a-l numi ambasador? Presupun că nici chineza nu o știa.
— Puteți să presupuneți cu o doză mare de certitudine că așa era. Ce ține de limba engleză, în China nu este foarte populară limba engleză. O bună parte din diplomați vorbesc limba rusă, cei mai în vârstă. Noi avem specialiști în ambasadă care vorbesc limba chineză, exact așa cum e cazul țărilor arabe, unde nu avem ambasadori care să meargă să cunoască limba arabă, sau chiar în țări mai apropiate de noi, e greu să găsești specialiști care să posede la un nivel suficient de înalt și să aibă și calificarea de a fi ambasador pentru a merge, bunăoară, în Ungaria sau în Estonia, să cunoască limba țărilor respective. Mai mult decât atât, avem dificultăți chiar cu limbi care s-ar părea că sunt limbi de circulație internațională și te-ai gândi că există suficienți tineri care vorbesc aceste limbi. Dar ducem lipsă de diplomați cu cunoașterea suficient de aprofundată a altor limbi decât limba engleză. Cu limba engleză și pe alocuri cu limba franceză, încă stăm relativ bine, dar în celelalte domenii există o penurie de cadre.

— Dar în acest caz nici experiența diplomatică nu avea dumnealui.
— Aici vreau să ajung. Practica numirii politice a ambasadorilor este o practică des răspândită. Și dacă ne întoarcem recent la discuția pe care o aveam adineauri despre ambasadorul Statelor Unite, care nu este un diplomat de carieră și nu a activat nici măcar o zi în serviciu diplomatic american, este o practică firească. Și în cazul nostru probabil putem să ne bucurăm că avem un diplomat, un ambasador numit politic, pentru că această relație pe care o are viitorul ambasador cu administrația Trump, o relație directă politică, risc să presupun cu o doză înaltă de certitudine, că dacă vom fi suficient de abili, vom putea valorifica această relație dintre ambasadorul american și administrația Trump, anume grație faptul că este o numire politică. De aceea numirea politică este o practică firească, atât timp cât nu se abuzează de această practică. Or, în cazul nostru au fost cazuri singulare de numiri politice, majoritatea absolută a numirilor de ambasadori au fost diplomați din cadrul MAE.

— Nu este o funcție confortabilă în care a fost trimis un membru de partid?
— Cu siguranță unii pot judeca așa, dar unii pot judeca după fapte și asta este sugestia mea, să judecăm după rezultate. Cât privește confortul aflării într-o funcție diplomatică, ar fi mai corect să examinăm în detaliu ce presupune activitatea diplomatică și care este cu adevărat confortul unui diplomat aflat departe de casă, într-un mediu străin, unde copiii sunt nevoiți să meargă la o școală cu predare în limba chineză. Dacă dumneavoastră v-ați da copilul în clasa a patra, dintr-o școală de limba română, într-o școală de limba chineză, nu cred că copilul dumneavoastră ar avea cea mai mare satisfacție în această tranziție, mai cu seama dacă o să revină acasă peste 3-4 ani să meargă înapoi într-o școală de limba română. Trebuie să ne pătrundem de aceste procese și de impactul pe care îl au aceste procese, mai cu seama în situații când indemnizațiile diplomaților nu au crescut din 2018. De aceea, când vorbim de confort, este mai degrabă o iluzie, un clișeu pe care îl avem noi de ceva vreme, că diplomația și mai ales șefii de misiune duc o viață de vis în străinătate. Nu, este o muncă complicată, o muncă responsabilă, în condiții complicate.

— Revenind la China, cum ne poziționăm noi ca țară mică față de această mare putere mondială, despre influența căreia se vorbește în multe țări, așa cum vorbim noi despre influența Rusiei aici? Expertul Iulian Groza de la IPRE spunea despre faptul că trebuie să fim mai atenți asupra influenței Chinei, mai ales prin intermediul tehnologiilor informaționale pe care le folosim aici și că nu avem instrumente eficiente de monitorizare a acestui fenomen.
— R. Moldova are o politică externă foarte bine definită. Direcția strategică a R. Moldova, nu doar în domeniul politicii externe, dar mai cu seama în domeniul politicii interne, este 100% legată de integrarea europeană. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să valorificăm parteneriate și oportunități, în primul rând de ordin economic, cu ceilalți parteneri externi. Și aici nu e vorba doar de China. 

— Revenind în Republica Moldova, ați fost ministru de externe și în Guvernul Munteanu, care a avut un mandat mult mai scurt decât se anunța inițial cu optimism. Acum ați continuat să vă exercitați funcția și în Guvernul Tofan. Cât va ține acest guvern?
— Noi ne dorim ca acest guvern să-și ducă până la capăt mandatul, pentru că instabilitatea guvernelor, chiar dacă avem o stabilitate politică, avem o majoritate parlamentară solidă, dar schimbarea guvernelor cu siguranță nu este un semnal foarte bun, inclusiv din perspectiva investitorilor. Chiar dacă după o schimbare de guvern se clarifică în scurt timp că nu este de fapt nimic ieșit de comun, este un proces firesc într-o democrație, nu este doar cazul R. Moldova. 

Acum câteva săptămâni, dacă putem ușor glumi pe seama circumstanțelor dificile prin care trec țările noastre, am avut situația în care câteva zile sau câteva săptămâni au fost guverne interimare în România, R. Moldova și în Ucraina. Și noi glumeam cu colegii, cu miniștrii de externe, că ne-am solidarizat unii cu alții și am luat exemplu unii de la alții. Dar, mai în glumă, mai în serios, atât timp cât avem majoritatea solidă, o avem pe doamna președintă Sandu care oferă girul politic și sprijinul popular colosal de care se bucură, atât în cadrul țării, cât și în rândul partenerilor externi, ne oferă să valorificăm această oportunitate. Și, da, e de responsabilitatea Guvernului să valorifice aceste oportunități și sunt ferm convins că atât timp cât vom continua să valorificăm aceste deschideri în rândul partenerilor externi și oportunităților pe care le avem în interiorul țării, nu există impedimente pentru ca acest Guvern să-și ducă mandatul până la capăt.

— Și să ducă Republica Moldova în Uniunea Europeană?
— Da. Dacă calculăm cât i-a rămas acestui guvern până la legile parlamentare care au avut loc relativ recent, planul nostru este să finalizăm procesul de negocieri cât de curând. Perioada de negociere și de scriere a Acordului de aderare, după care adoptarea și ratificarea acestuia poate să dureze ceva timp, dar graficul pe care ni l-am pus noi și este sprijinit de partenerii noștri europeni, este de a finaliza negocierile în perioada imediat următoare, anul viitor, vedem care sunt exact termenii. Dar până la final de an, cu siguranță, vom depune efort pentru a deschide toate clusterele, așa încât să începem să ne gândim să închidem unele capitole și unele clustere.

— Deocamdată vedem că Ungaria se opune iarăși, iar pentru că suntem împreună cu Ucraina, rămânem blocați, deocamdată, cu deschiderea tuturor clusterelor.
— Este un proces anevoios. Procesul de aderare la Uniunea Europeană nu a fost niciodată ușor, dar reformele pe care le facem în interiorul țării deja dau roade. Acest lucru se reflectă nu doar în raportul de extindere a Uniunii Europene și în toate laudele necontenite pe care le auzim de la toți partenerii din capitalele europene și din Bruxelles, dar și prin reușitele pe care le avem în R. Moldova.

— Laudele sunt mai mici aici, din partea societății.
— E adevărat, pentru că în rezultatul războiului din Ucraina și dificultăților economice pe care le avem, ne vine mai greu să apreciem progresele în domeniul justiției bunăoară, în domeniul drepturilor omului, în domeniul rezilienței instituționale, eficienței statului. Și da, inclusiv cei care suntem acasă, e mai greu să vedem aceste transformări, dar dacă îi întrebăm pe cei care vin din diasporă, bunăoară, și nu au fost 5-10 ani acasă, ei văd foarte bine această diferență. Este și o chestie de psihologie, probabil. Când ești în acel mediu, schimbările se întâmplă în fiecare zi și efectiv nu le observi sau le iie ca și un dat, ca și un fapt împlinit.

— Baza de odihnă de la Vadul lui Vodă, se numea „Cristina”, din câte am înțeles, ați redenumit-o „Casa Blanca”, și-a deschis porțile pentru vizitatori?
—  Vă invit cu mare drag să o vizitați, poate vă oferă administratorii și o reducere pentru lucrul bun pe care îl faceți pentru societatea moldovenească.

— Nu cred că ar fi etic din partea noastră să acceptăm reduceri din partea unor politicieni. De când aveți activitate economică?
— Eu nu am dreptul să am activitate economică, așa cum știți bine, legea le interzice funcționarilor înalți. Eu sunt beneficiarul final, dar administrarea o fac părinții, așa cum am explicat public nu o dată. 

— Și de când este activă baza de odihnă?
— De anul trecut.

— Aveți și un venit de acolo?
— Da, modest, dar este o mică afacere de familie, așa cum am spus, părinții mei sunt cei care o administrează.

— Care sunt prețurile, de exemplu, de cazare pe o noapte?
— Puteți intra pe paginile Booking, Airbnb, și cu siguranță veți vedea. Și, așa cum spuneam, dacă veți binevoi, putem să facem și o reducere. O să pun un cuvânt pentru dumneavoastră față de părinți. 

— Nu. Reiterez că nu ar fi corect. Dar a fost atunci o discuție despre achiziția pe care o făcuseți și despre prețul pe care l-ați declarat pentru acel imobil.
— Mie îmi pare rău că nu a făcut Ziarul de Gardă o investigație în acest sens, pentru a putea elimina orice dubiu în contextul acelei achiziții. Acest lucru era foarte simplu de verificat. Se putea întreba vânzătorul cu cât mi-a vândut-o, vecinii, care știau de câți ani acel bun era pe piață. A fost pe piață de vreo patru ani de zile, nu s-au găsit cumpărători. Și, de fapt, ceea ce am procurat eu era o clădire nefinalizată, erau doar cotilețul, finisajele nu erau făcute. Pământul pe care se află imobilul este proprietatea publică a localității Vadul lui Vodă, ca și la toate celelalte baze de odihnă. SRL-ul care administrează acum acea entitate închiriază ca și toate celelalte SRL-uri din zona de odihnă terenul și plătește superficie pentru acel teren la primăria din Vadul lui Vodă. Dacă ar fi fost terenul în proprietate privată și dacă aș fi cumpărat clădirea aceea nefinisată, acel morman de cotileț împreună cu terenul, cu siguranță prețul ar fi fost mult mai mare. Dar atunci când cumperi o clădire nefinalizată, pe un teren public care nu îți aparține și plătești anual chirie pe acest teren, într-o zonă geografică unde activitatea comercială este de trei luni, pentru că așa este perioada estivală în R. Moldova, cost-beneficiul și reîntoarcerea investiției este o chestie foarte abstractă pe termen lung. Dar a fost o decizie mai mult pentru ca părinții să aibă o activitate. Sursa banilor a fost din vânzarea unui apartament din Chișinău pe care îl aveam în proprietate din anul 2012. Deci, cu mult înainte de a face politică. Eu am lucrat în ambasada americană la Chișinău, am avut venituri suficiente și din vânzarea acelui apartament am procurat, am mai împrumutat un pic pentru a cumpăra acel imobil comercial, nefinalizat.

— Reparațiile le-ați făcut din ce resurse?
— Din venitul familiei, din salariul meu și al soției. 

— V-a fost suficient? 
— Insuficient, firește, pentru că procesul încă nu este finalizat, necesită încă foarte multe lucrări, de asta vă invit să vedeți cu ochii proprii.

— Mulțumesc pentru discuție!