Neutralitate și apărare: are sau nu nevoie R. Moldova de drone interceptoare?
În contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, R. Moldova s-a confruntat în ultimii ani cu riscuri și amenințări fără precedent. Până în prezent, circa 50 de drone străine au survolat sau au căzut pe teritoriul țării, unele dintre acestea fiind echipate cu încărcături explozive.
Deși Guvernul a aprobat un proiect de lege care permite neutralizarea dronelor ce încalcă spațiul aerian al R. Moldova, țara nu dispune încă de capacitățile tehnice și militare necesare pentru a pune în aplicare aceste prevederi. În acest context, președinta Maia Sandu a declarat într-un interviu recent că autoritățile pregătesc modificări legislative care să permită dezvoltarea unor parteneriate public-private și atragerea investițiilor străine în industria de apărare. Aceste schimbări ar putea face posibilă producerea în R. Moldova a unor drone capabile să intercepteze și să neutralizeze aparatele de zbor fără pilot care pătrund ilegal în spațiul aerian al țării.
Ce ar însemna astfel de investiții pentru securitatea R. Moldova? Cât de necesară este dezvoltarea unor capacități de combatere a dronelor? Sunt compatibile aceste măsuri cu statutul de neutralitate al țării?
Vitalie Marinuța, fost Ministru al Apărării
Majoritatea țărilor investesc în sistemul național de apărare sau în bugetul apărării între 2,5 % și 5 % din produsul intern brut (PIB). Noi ne permitem cu greu să investim doar 0,6–0,7 %, în condițiile în care în Strategia Securității Naționale avem un pericol declarat și un actor statal declarat agresor.
În aceste condiții, desigur, trebuie să atragem investiții din toate părțile pentru a ne întări capacitatea de apărare, inclusiv din sectorul privat. Războiul, așa cum îl cunoșteam noi până acum, nu mai este același și se schimbă de la an la an tot mai mult. Tehnologiile avansate, inclusiv dronele și sistemele antidronă, nu mai reprezintă viitorul, ci prezentul în desfășurarea operațiunilor militare. Din această perspectivă, cred că trebuie să investim în asemenea capacități. De fapt, trebuia să începem acest proces încă acum doi ani, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Noi am fost educați, ca popor și ca stat, de toate guvernele – indiferent dacă au fost pro-ruse sau proeuropene, de dreapta sau de stânga – să interpretăm greșit neutralitatea. Neutralitatea nu înseamnă incapacitatea de a te apăra. Nu înseamnă lipsa forțelor armate și nici incapacitatea de a asigura securitatea cetățenilor. Neutralitatea înseamnă capacitatea de a-ți garanta securitatea și apărarea, iar în contextul actual, aceasta presupune să poți face acest lucru de unul singur.
Radu Burduja, director executiv al Institutului Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței
Pentru a atrage investiții străine în industria de apărare, ea trebuie să existe, or, în R. Moldova, industria de apărare este practic inexistentă, ea trebuie creată.
Războiul din Ucraina a demonstrat că progresul tehnologic a schimbat fundamental caracterul conflictelor moderne. Dronele, sistemele autonome, inteligența artificială și războiul electronic modifică radical raportul dintre cost și efect militar. Astăzi, sisteme care costă câteva mii sau zeci de mii de euro pot neutraliza platforme militare evaluate la milioane de euro.
În cazul R. Moldova, au existat deja incidente în care drone sau fragmente de drone au ajuns pe teritoriul național. Eu pot spune cu o certitudine foarte mare că dacă nu luăm măsuri de protecție, este doar o întrebare de timp când vom avea și noi primele victime. Sistemele antidronă și dronele interceptoare reprezintă o măsură de protecție a populației și a infrastructurii critice. Ele sunt echivalentul modern al sistemelor de supraveghere a spațiului aerian și trebuie privite ca o componentă firească a securității naționale.
Statutul de neutralitate, din păcate, nu împiedică dronele străine să ne survoleze spațiul aerian și să ne pună viețile în pericol. Totodată, neutralitatea nu înseamnă izolare, R. Moldova trebuie să aprofundeze parteneriatele de apărare cu țările vecine, țările Uniunii Europene și NATO.
Corneliu Coteț, expert în politici publice, Europuls
În opinia mea, sunt necesare trei ingrediente esențiale. Primul este cadrul legal. În prezent, acesta este insuficient dezvoltat, iar atunci când vorbim despre drone și industria de apărare, ne aflăm încă într-o zonă gri. Legislația trebuie să definească clar obiectivele, responsabilitățile instituțiilor, criteriile de eligibilitate și mecanismele prin care firmele private și investitorii străini pot participa la astfel de proiecte. Investitorii trebuie să aibă reguli clare și predictibile, astfel încât să nu existe riscul ca inițiativele să fie blocate de birocrație.
Un alt lucru presupune că dacă R. Moldova va achiziționa astfel de tehnologii, echipamente sau know-how în domeniul apărării, aceste achiziții trebuie să genereze beneficii concrete și pentru economia națională. Asta înseamnă investiții compensatorii, transfer de tehnologie, dezvoltarea unor capacități industriale locale, crearea de locuri de muncă, formarea specialiștilor și integrarea companiilor moldovenești în lanțuri regionale și internaționale de producție. Pe scurt, dacă statul cheltuie bani publici sau atrage finanțări strategice, o parte din valoarea generată trebuie să rămână în economia R. Moldova pe termen lung.
Al treilea și ultimul ingredient este transparența și comunicarea publică. Avem nevoie de mai multă transparență în acest domeniu. Astfel de inițiative trebuie explicate foarte clar cetățenilor. Trăim într-un context în care propaganda și dezinformarea circulă foarte ușor, iar lipsa de informație sau de comunicare poate alimenta interpretări greșite.
Pavel Horea, expert în securitate, Watchdog.md
Industria de apărare a R. Moldova este practic inexistentă, asta dacă nu luăm în calcul uzinele din regiunea transnistreană, dar acestea nu sunt controlate de Chișinău. În acest context, atragerea investițiilor străine în industria de apărare este un pas important pentru țara noastră. Faptul că noi nu dispunem de niciun fel de capacități deschide perspectivele spre o piață mică, dar cu necesități substanțiale, care este nevoie să fie satisfăcute mai ales în contextul programului de înzestrare demarat de Armata Națională. Atragerea investițiilor în acest domeniu înseamnă locuri de muncă pentru cetățenii noștri, dezvoltarea unei baze tehnologice locale, banii rămân în economia noastră și, nu în ultimul rând, rapiditatea livrării produselor necesare.
R. Moldova are nevoie de aceste drone, deoarece alte sisteme alternative sunt mult mai scumpe, acestea nu sunt acum fizic disponibile pe piață și ar necesita foarte mult timp până acestea ar fi produse și livrate R. Moldova, ținând cont de cererea mare pe plan internațional. Aceste interceptoare și-au dovedit eficiența în lupte, sunt fiabile și nici nu necesită foarte mult timp și bani să instruiești operatorii acestor sisteme.
Investițiile străine nu încalcă statutul țării noastre. Conform Constituției, este interzisă staționarea trupelor străine și aderarea la alianțe militare. Statutul de neutralitate nu prevede și demilitarizarea statului sau interzice dezvoltarea unei industrii locale de armament și nu numai.
Laurențiu Pleșca, expert în cadrul Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare
Ar trebui să susținem deschiderea cadrului legislativ pentru parteneriate public-private și investiții străine în apărare, precum și dezvoltarea unei capabilități proprii de producție de drone, inclusiv drone de interceptare. Argumentul meu pornește de la o realitate incomodă, și anume că astăzi statul R. Moldova nu produce nici măcar lucrurile elementare în ceea ce ține de apărare.
Avem o armată care, în bună parte, nu își coase propriile uniforme și nu își produce propriile rații de luptă, ci le importăm sau le contractăm. Dacă nu reușim să asigurăm intern nici echipamentul de bază al soldatului, discuția europeană despre autonomie strategică rămâne pură teorie. Iar scandalul din jurul unei simple fabrici de cartușe pentru arme de vânătoare arată cât de departe suntem de a înțelege miza reală. Nu vorbim despre militarizare, ci despre capacitatea unui stat de a-și produce ce îi trebuie pentru a se apăra.
În acest context, parteneriatele public-private și investițiile străine nu sunt o concesie, ci o necesitate. Statul singur nu are nici capitalul, nici viteza, nici tehnologia pentru a dezvolta de la zero o industrie modernă de drone. Privatul și partenerii externi aduc exact ce ne lipsește, și anume transfer de tehnologie, finanțare și ritm accelerat. Iar producția de drone de interceptare este, în opinia mea, prioritatea cea mai urgentă, pentru că este răspunsul direct, asimetric și relativ accesibil la amenințarea care ne traversează deja cerul.
