Lecțiile unei guvernări de opt luni. Ce profil ar trebui să aibă viitorul prim-ministru?

La doar opt luni după învestire, premierul Alexandru Munteanu și-a anunțat demisia vineri, 3 iulie. Acesta a declarat că nu-și poate exercita funcția „în acord cu principiile și convingerile” sale, însă a evitat să ofere mai multe detalii. Demisia acestuia pune capăt mandatului actualului Cabinet și deschide procedura de desemnare a unui nou prim-ministru, care va avea misiunea de a forma o nouă echipă.

În acest context, ZdG a solicitat opinia mai multor analiști politici pentru a evalua principalele greșeli comise de Alexandru Munteanu în perioada mandatului său, dar și prioritățile și proiectele care ar trebui continuate de viitorul premier.

Care considerați că sunt motivele reale care au stat la baza demisiei premierului Alexandru Munteanu? Care sunt greșelile comise de Munteanu în mandatul său din care următorul prim-ministru ar trebui să învețe? Ce profil ar trebui să aibă următorul premier? 

Andrei Curăraru, expert Watchdog în politică și securitate 

Nu cred că Alexandru Munteanu a plecat dintr-un singur motiv. Scandalul public legat de Moldatsa și conflictul pe politica bugetar-fiscală au pus paiul pe spatele cămilei care deja era prea împovărată. 

Munteanu nu pleacă fără rezultate. În mandatul lui, R. Moldova a deschis clusterul 1 de negocieri cu UE. Guvernul a raportat 93 % din reformele scadente realizate în Planul de Creștere, 504 milioane de euro deja deblocate și încă 523 de milioane de euro posibile până la final de an. Pe energie, au continuat proiectele mari: Vulcănești–Chișinău, reducerea dependenței de energia rusească, gestionarea efectelor dosarului Lukoil și readucerea în controlul statului a terminalului petrolier de la aeroport. 

Premierului Munteanu i-a lipsit liderismul politic. El a fost aproape absent în cele 8 luni de activitate, iar realizările externe le asociem, mai degrabă, cu activismul președintei Maia Sandu. Chiar și în situații de criză – poluarea Nistrului sau distrugerea infrastructurii noastre electrice pe teritoriul Ucrainei, ambele provocate de F. Rusă, nu și-a găsit vocea de lider național, iar asta contează. Nu poți conduce o țară din umbră confortabilă, așa cum ai putea teoretic să faci cu o firmă transnațională.

Următorul premier trebuie să aibă autoritate politică, nu doar CV bun. Trebuie să aibă instinct social, ca să înțeleagă când o reformă corectă devine toxică politic. Și trebuie să livreze repede, pentru că până la următorul raport al Comisiei Europene nu mai este timp de acomodare.

Printre prioritățile imediate aș evidenția: reguli de salarizare și numire în întreprinderile de stat; verificări reale pe integritate; reforma fiscală refăcută – cu impact clar și consultări reale; continuarea negocierilor UE și rezultate pe justiție.

Ecaterina Mardarovici, directoare executivă a Clubului politic al femeilor 50×50

Cu regret, domnul Munteanu a continuat, chiar într-o măsură mai accentuată, comportamentul de „showman”, preluat de la domnul Recean. Consider că acest stil nu i se potrivește și nici nu corespunde așteptărilor cetățenilor. Mi-aș fi dorit o prezență mai activă a purtătoarei de cuvânt. În opinia mea, aparițiile prim-ministrului ar trebui să fie mai rare, dar rezervate subiectelor cu adevărat importante și cu un conținut consistent.

Intenția de a continua reformele, inclusiv pe cele nepopulare, a fost una bună. Totuși, nu s-a ținut cont de diferența majoră dintre mediul privat, de unde a venit, și cel public. În administrația publică, reformele trebuie discutate, coordonate și explicate mult mai atent  înainte de a fi implementate.

Dacă cei care aveau responsabilitatea de a pregăti și promova reformele au întârziat sau nu și-au îndeplinit sarcinile, ar fi trebuit înlocuiți. Ar fi fost nevoie de mai mult curaj în realizarea remanierilor, acolo unde situația o impunea. Astfel, de la următorul premier este nevoie de mai mult curaj, mai multă discreție și mai mult conținut în aparițiile publice. De asemenea, promotorii reformelor trebuie selectați cu mai multă atenție. Nu în ultimul rând, comunicarea trebuie îmbunătățită semnificativ.

Andrei Lutenco, director executiv al Centrului pentru Politici și Reforme 

Din ce înțeleg, este o decizie luată personal și nu un plan de remaniere gândit din timp. Deși nu pot cunoaște motivele, cred că contează că se întâmplă acum, într-un an fără alegeri, în care guvernul are mână liberă să promoveze reforme dificile, iar presa și societatea să caute ac de cojoc unei guvernări care s-a promovat ani la rând pe o platformă bazată pe integritate. 

Mandatul lui Munteanu a fost marcat de două reforme majore, una inițiată de cabinetul său – reforma fiscală, alta – accelerată sub conducerea sa, cea a APL. Ambele au impact direct asupra vieții cetățenilor și pentru a izbuti, trebuiesc legitimate prin dezbateri largi, bazate pe argumente, dar mai ales prin implicarea directă a cetățenilor în consultări. Din păcate, la capitolul participării publice, nu doar acest guvern, dar și cele precedente, au șchiopătat. În cazul reformei fiscale a lipsit nu doar un consens în societate, ci chiar și unul în cabinetul de miniștri. Or, asta, probabil, a însemnat pentru premier o criză de legitimitate și încredere. 

Cred că lecția care trebuiește învățată de prim-ministrul sau prim-ministra care îl va succede este că guvernarea nu se face dintr-un turn de fildeș. Că dincolo de tehnocrație, este nevoie și de politică, în sensul bun al cuvântului – de raportare la oameni/alegători și comunicare în ambele direcții cu ei, mai ales pe problemele dureroase. Dar și de capacitatea de a găsi consens și de a admite compromisuri, chiar și când asta înseamnă a merge peste anumite convingeri proprii.