„Independența ne-a căzut în cap”? Ce spune istoricul Sergiu Musteață despre falsurile promovate pe Telegram înainte de 27 august
Cu ocazia Zilei Independenței, Ministerul Educației și Cercetării a propus ca noul an școlar să înceapă, pe 1 septembrie, cu lecția tematică „Independența care ne unește”, prin care elevii să înțeleagă drumul parcurs de R. Moldova spre independență și transformările din ultimii 35 de ani. Anunțul a fost urmat de reacții pe mai multe canale de Telegram de limbă rusă, unde au fost promovate teze potrivit cărora independența „ne-a căzut în cap” odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, fără să fi existat o mișcare socială sau națională, iar cei 35 de ani de statalitate ar însemna doar industrie și agricultură distruse, exod, degradare, corupție și sărăcie. Mesajele ajung până la afirmația că R. Moldova „nu are prezent și nici viitor”. Istoricul Sergiu Musteață spune că independența nu a apărut din senin, ci a fost rezultatul unui proces de emancipare națională început cu ani înainte de 1991, iar prezentarea selectivă a problemelor statului, prin eliminarea contextului și a libertăților câștigate, este un instrument de propagandă.
„Declarația că independența a căzut din pod nu e tocmai adevărată”
Potrivit istoricului Sergiu Musteață, destrămarea Uniunii Sovietice a creat, într-adevăr, contextul în care republicile unionale și-au proclamat independența, dar reducerea independenței R. Moldova la un simplu efect al dispariției URSS ignoră procesele care începuseră cu câțiva ani înainte.
Mișcarea de emancipare s-a conturat încă din a doua jumătate a anilor ’80, inițial în jurul revendicărilor privind limba și revenirea la grafia latină. Ulterior, solicitările s-au extins, iar în 1990 a fost adoptată Declarația de Suveranitate. Abia după acest proces s-a ajuns la 27 august 1991.
„Această declarație că independența ne-a căzut din pod nu e tocmai adevărată. A fost un rezultat al unui proces, al unei mișcări de emancipare națională”, explică Musteață. Istoricul subliniază și un detaliu cronologic important: Uniunea Sovietică a încetat oficial să existe abia la sfârșitul lui decembrie 1991, la câteva luni după proclamarea independenței R. Moldova.
Mișcarea nu a aparținut doar unei elite politice. Musteață amintește de amploarea Marilor Adunări Naționale și spune că, în 1991, când a fost votată independența, centrul Chișinăului era plin de oameni care cereau desprinderea de sistemul sovietic. În opinia sa, presiunea societății a contribuit inclusiv la votul din Parlament.
Independența a venit după încercări de desprindere de controlul Moscovei
Musteață atrage atenția și asupra contextului politic în care s-a ajuns la independență. Autoritățile de la Chișinău nu au participat la referendumul unional prin care Mihail Gorbaciov încerca să păstreze URSS într-o formulă nouă și au condamnat puciul de la Moscova din august 1991.
Istoricul susține că Moscova a reacționat prin presiuni și amenințări, inclusiv prin alimentarea focarelor separatiste de la Comrat și Tiraspol. În acest context, Declarația de Independență nu a reprezentat un eveniment izolat, ci un pas într-un proces mai amplu de desprindere de centrul sovietic.
Ulterior, noul stat a trebuit să-și construiască aproape de la zero instituțiile: armata, sistemul bancar și fiscal, politica externă și relațiile diplomatice. R. Moldova a început apoi să fie recunoscută internațional, devenind membră a ONU în 1992 și a Consiliului Europei în 1995.
Problemele ultimilor 35 de ani sunt reale. Manipularea începe când sunt prezentate drept întreaga istorie
O altă teză promovată pe canalele de Telegram este că transformările celor 35 de ani de independență pot fi rezumate la „distrugerea industriei”, „distrugerea agriculturii”, exod, degradarea societății, furturi și corupție.
Musteață nu neagă problemele. R. Moldova s-a confruntat cu sărăcie, depopulare, corupție, crize economice și politice și, spune istoricul, nu a reușit să construiască instituții suficient de funcționale și credibile. O problemă majoră rămâne justiția, afectată de interese și subordonare politică.
Însă existența acestor probleme nu justifică transformarea lor într-o explicație totală a celor 35 de ani. Istoria, spune Musteață, trebuie analizată în baza surselor și a contextului, prin confruntarea informațiilor. Atunci când faptele reale sunt amestecate, scoase din context sau falsificate pentru promovarea unor interese, intrăm în zona „propagandei rău intenționate împotriva Republicii Moldova, împotriva cetățeanului, împotriva stabilității”.
Ce lipsește din povestea despre „35 de ani de dezastru”
Musteață spune că una dintre principalele omisiuni ale acestei narațiuni este libertatea dobândită după 1991. În pofida problemelor economice și sociale, cetățenii R. Moldova pot vorbi liber, pot critica puterea, pot călători, munci și studia peste hotare – libertăți care nu existau pentru majoritatea populației în perioada sovietică.
„Republica Moldova a rezistat provocărilor în cei 35 de ani, cetățenii R. Moldova au rămas liberi”, afirmă istoricul, făcând o comparație cu state precum Rusia și Belarus, unde regimurile politice au impus un control mult mai strict asupra societății.
În același timp, istoricul recunoaște eșecurile statului moldovenesc: instituții slabe, o justiție care nu a câștigat încrederea cetățenilor și insuficientă investiție în educația civică. Tocmai această combinație dintre probleme reale și ignorarea libertăților câștigate face ca mesajele propagandistice să poată părea credibile.
„Fără Rusia nu putem trăi”?
O altă narațiune răspândită de-a lungul anilor este că R. Moldova ar fi prea mică, prea săracă și prea dependentă pentru a supraviețui fără Rusia.
Musteață spune că dependența economică și energetică de Rusia nu a fost o stare naturală și inevitabilă. Ea a fost moștenită din sistemul sovietic, în care infrastructura și economia republicilor erau construite astfel încât să depindă unele de altele și, în special, de centru. În cazul R. Moldova, această dependență s-a manifestat puternic în domeniul gazelor, petrolului și energiei electrice.
Crizele ultimilor ani au obligat însă statul să caute alte surse și conexiuni.
„Intenția lor (a autorităților ruse, n.r.) a fost să demonstreze că fără ele nu putem trăi, dar vedeți că a fost un pic invers. Am căutat alternative și le-am găsit. Mai complicat, mai scump, dar am demonstrat că se poate”, spune Musteață.
În opinia sa, independența nu înseamnă doar existența formală a unui stat, ci capacitatea acestuia de a-și administra propriile necesități – de la energie și comunicații până la securitate și instituții.
Ce ar trebui să afle elevii la lecția „Independența care ne unește”
Musteață consideră inițiativa Ministerului Educației „actuală” și „bine intenționată”, deși observă că, în cei 35 de ani, independența „mai degrabă ne-a dezbinat decât ne-a unit”, iar R. Moldova nu a reușit încă să construiască o veritabilă coeziune cetățenească.
Tocmai de aceea, spune el, lecția ar trebui să le arate elevilor ce a adus independența și, mai ales, ce înseamnă libertatea. O metodă ar fi comparația cu trecutul sovietic sau cu actualele regimuri autoritare din spațiul post-sovietic, unde oamenilor le este frică să vorbească despre politică, lideri sau chiar despre trecut.
Pentru istoricul Sergiu Musteață, răspunsul pe termen lung la manipularea istoriei ține tot de educație. Cetățenii trebuie să poată analiza critic ceea ce li se spune, ceea ce văd pe TikTok sau ceea ce citesc din alte surse, să compare informațiile și să-și argumenteze opiniile.
„Spiritul critic trebuie cultivat și toleranța”, spune Musteață. Iar informațiile istorice, insistă el, trebuie argumentate prin surse, nu prin zvonuri și speculații.
În definitiv, istoricul spune că responsabilitatea pentru funcționarea statului nu aparține doar politicienilor. Cetățeanul trebuie să poată evalua critic promisiunile celor aflați la putere, să-i sancționeze electoral atunci când îl mint și să înțeleagă că bunăstarea economică, socială și culturală depinde de întreaga societate: „Toți suntem parte a statului Republica Moldova. Și toți suntem responsabili de ceea ce înseamnă funcționarea statului”.
