Deutsche Welle De ce își mută băncile europene aurul din SUA?

Fort Knox, complexul fortificat din statul Kentucky unde este păstrată aproximativ jumătate din rezerva de aur a guvernului american, este sinonim cu securitatea. Expresia „ca Fort Knox” înseamnă a fi extrem de sigur și bine păzit. Totuși, percepția asupra Statelor Unite, ca loc sigur pentru depozitarea aurului, pare să fie în declin. Decizia recentă a băncii centrale a Olandei de a muta aproximativ 86 de tone de aur (95 de tone americane) de la New York la Londra a evidențiat preocupările tot mai mari ale unor guverne cu privire la păstrarea activelor strategice în SUA și la posibilitatea de a avea acces rapid la acestea în cazul unei crize. De Nederlandsche Bank (DNB), banca centrală a Olandei, a invocat „tulburările geopolitice” și a afirmat că distribuirea aurului în jurisdicții diferite îi va îmbunătăți „pregătirea pentru situații de criză”, notează Deutsche Welle.

De asemenea, Franța și-a retras întreaga expunere rămasă la aurul depozitat la Federal Reserve Bank din New York între iulie 2025 și ianuarie 2026, deși guvernatorul Băncii Franței, François Villeroy de Galhau, declarase la momentul respectiv că decizia nu a fost motivată politic.

Mai mulți politicieni din Germania și Italia, țările care dețin a doua și a treia cea mai mare rezervă de aur din lume, au cerut ca aurul național să fie retras de asemenea din SUA. Motivele invocate sunt imprevizibilitatea politicilor administrației Trump și atitudinea tot mai ostilă față de Uniunea Europeană, inclusiv amenințările privind anexarea teritoriului Groenlandei.

Goana după aur

Sebastien Tillett, analist la Oxford Economics, afirmă că pentru băncile centrale europene confiscarea efectivă a activelor lor reprezintă un risc „extrem de redus”. Cu toate acestea, există preocupări din ce în ce mai mari privind accesul rapid la rezerve într-o perioadă marcată de incertitudine geopolitică.

„Îngrijorarea mai relevantă este că activele deținute într-o altă jurisdicție ar putea deveni temporar inaccesibile într-un scenariu extrem de sancțiuni, dispute juridice sau tensiuni geopolitice”, a declarat el pentru DW.

Krishnan Gopaul, de la World Gold Council, spune că băncile centrale din întreaga lume cumpără tot mai mult aur după criza financiară globală din 2008 și acordă o atenție sporită modului și locului în care îl depozitează. Drept urmare, prețul aurului a atins niveluri record.

Un sondaj recent al World Gold Council arată că băncile centrale au acumulat în medie 1.000 de tone de aur anual în ultimii patru ani, față de o medie de 500 de tone în deceniul precedent. Potrivit lui Gopaul, după criza financiară globală din 2008 au urmat criza datoriilor suverane din zona euro, numeroase crize politice, pandemia și conflictele geopolitice prelungite. Toate acestea au consolidat statutul aurului ca activ de refugiu.

„În ultimele două decenii au existat în mod constant întrebări și îngrijorări legate atât de sistemul financiar global, cât și de situația geopolitică”, spune el.

Deciziile Olandei și Franței de a muta aurul din SUA în Europa reflectă noua preocupare privind locul exact al rezervelor, astfel încât acestea să poată fi utilizate rapid și eficient în cazul unei noi crize.

Băncile centrale, guvernele și fondurile suverane păstrează aur fizic în diferite locuri. Mutarea acestuia poate fi extrem de complexă, riscantă și costisitoare, iar posibilitatea de a-l vinde rapid sau de a-l schimba în alte active depinde în mare măsură de locul unde este depozitat.

„Băncile centrale acordă mai multă atenție locului în care sunt păstrate rezervele, nu doar activelor în sine, cu scopul de a maximiza reziliența și flexibilitatea gestionării rezervelor”, afirmă Tillett.

Gopaul susține că administrarea rezervelor a devenit „incredibil de importantă”. Deși este ușor să se pună accentul pe riscurile politice asociate unei anumite jurisdicții, precum SUA, o parte esențială a logicii din spatele acestor decizii este ca aurul să fie cât mai aproape de casă și într-un centru comercial extrem de lichid. El subliniază că banca centrală olandeză a transferat aurul la Londra, nu în Olanda, deoarece Regatul Unit este „unul dintre cele mai lichide centre de tranzacționare a aurului din lume”.

„Ideea este ca, în cazul unei crize sau în perioade de stres financiar, acel aur să poată fi mobilizat rapid. Londra este practic inima pieței aurului. Există foarte multă activitate și o lichiditate enormă, iar într-o situație de criză acolo îți dorești să fie aurul tău”, explică el.

Banca Angliei este unul dintre cei mai mari custozi de aur la nivel mondial. Se estimează că ar deține aproximativ 400.000 de lingouri de aur, cu o valoare de circa 270 de miliarde de dolari (232 de miliarde de euro).

Semnul întrebării privind SUA

Deși mutarea aurului către un centru financiar precum Londra are propriile avantaje pentru instituțiile europene, este clar că îndoielile privind fiabilitatea SUA în era Trump și preocupările legate de sistemul financiar american influențează procesul de decizie.

Săptămâna trecută, administratorul fondului suveran al Norvegiei, în valoare de 2300 de miliarde de dolari, a declarat că fondul trebuie să își reducă semnificativ expunerea la obligațiunile de stat americane.

Această decizie pare să fie determinată de îngrijorările privind piața titlurilor de stat americane, unde inflația ridicată și nivelul mare al datoriei publice au majorat costurile de împrumut și au neliniștit investitorii.

Tillett afirmă că aurul rămâne sensibil la deciziile Federal Reserve, iar preocupările generale privind piețele financiare americane îi determină pe deținătorii de aur să își reconsidere amplasarea rezervelor.

Pe lângă aceste motive economice, declarațiile lui Trump privind Groenlanda și amenințările repetate, chiar dacă voalate, la adresa Uniunii Europene au oferit argumente suplimentare instituțiilor europene care doresc să își redistribuie activele.

Cu toate acestea, SUA, și în special Federal Reserve Bank din New York, rămân un custode esențial pentru o mare parte a aurului european, inclusiv pentru Germania. Deși Bundesbank a repatriat aproximativ 300 de tone de aur din SUA în perioada 2013-2017, banca centrală a Republicii Federale păstrează în continuare peste 1.000 de tone pe teritoriul american.

Într-o declarație publicată anul trecut, Bundesbank a precizat: „Nu avem nicio îndoială că Federal Reserve Bank din New York este un partener demn de încredere și sigur pentru păstrarea rezervelor noastre de aur.”