VIDEO Bunica Maria, octogenara care țese, citește fără ochelari și cucerește TikTok-ul. „Nicio zi să nu treacă fără folos”

În casa bunicii Maria din Copăceni timpul pare să curgă după alte reguli. În timp ce pe TikTok sute de mii de oameni îi urmăresc recomandările de lectură și reflecțiile despre viață, ea își începe diminețile cu rugăciune, îngrijește gospodăria, citește pe nerăsuflate și țese covorașe pentru nepoții răspândiți prin Europa. La 83 de ani, fosta profesoară de limba română nu vorbește despre bătrânețe, ci despre muncă, credință și responsabilitatea de a nu lăsa „nicio zi să treacă fără rost”. O lecție învățată în adolescență de la profesorul său și pe care a transformat-o, de o viață întreagă, într-un crez, într-un mod de a fi.

Maria Brașoveanu a ținut cu tot dinadinsul să ne primească la ea acasă, anume de Duminica Mare, când se sărbătorește hramul localității Copăceni, raionul Sîngerei. Poarta și curtea îi sunt decorate cu frunzare, iar pragurile casei și ale saraiului – cu plante de corovatic. Pe masă așteaptă cuminți friptura și răciturile. În cuptor se rumenesc gâsca umplută cu ficat și cartofi, baba neagră și plachia dulce de orez. Bunica Maria verifică mâncarea și spune, aproape scuzându-se, că anul acesta n-a făcut sarmale.

„La hram, la noi așa e primit, trebuie să faci mâncare în cuptor. Numai nu am făcut sarmale anul ista, că e multă chirfoseală și nu avea cine. De-amu eu am ajuns la vârsta când fac câte o mâncare pe zi. Vineri am făcut răcitura și am pus-o la frigider. Ieri am făcut mâncare la cuptor și gata, mai mult nu se poate”, spune ea. 

„Așa mi-a intrat în sânge că nicio zi să nu treacă fără folos”

La 83 de ani, bunica Maria gătește încă după ritualurile învățate cu zeci de ani în urmă. Pentru ea, hramul nu poate exista fără anumite bucate, dar nici fără muncă. „Nicio zi să nu treacă fără folos” – este lecția pe care a învățat-o în adolescență de la profesorul ei de limba română și pe care o urmează de o viață.

„Dacă eu am ajuns la vârsta asta, e numai prin multă muncă – și intelectuală și fizică, că așa au fost vremurile. Cine ne-a învățat pe noi să nu pierdem vremea nicio zi a fost profesorul nostru de limba română, Gheorghe Grosu. Ca specialist, ca profesor, a fost minunat. El ne-a învățat și gramatica, și literatura. Cu dânsul am învățat Eminescu, Luceafărul și toate celea. Eu parcă îl văd și acum în fața noastră. Și el ne-a învățat așa: «Nicio zi să nu treacă fără folos, să nu treacă așa ca să nu faci nimic. Seara să-ți faci un bilanț – ce ai făcut tu folositor în ziua ceea. Iaca azi e 13 septembrie.» Așa ne spunea, dar eu zic: «Dap’ și la anul o să fie 13 septembrie.»  «Ei, la anul o să fie alt an, dar noi pentru această zi diseară trebuie să ne facem bilanțul la ce am făcut.» Și iată eu, de atunci, așa mi-a intrat în sânge că nicio zi să nu treacă fără folos. Și cu cât mai multă muncă, cu cât mai multă mișcare, cu atât omul și trăiește. Și așa e un crez al meu – ca să faci lucruri bune și să faci cuiva o bucurie. Dacă faci cuiva o bucurie, tu mai bucuros ești că pe cineva l-ai bucurat”, susține bunica Maria. 

A trăit în vremurile când salariile întârziau luni de zile, tocmai de aceea și-a împărțit traiul între carte, sapă și piață.

„Așa-i – și cu condeiul la școală, și cu sapa la prășit, și cu piața. Că și la piață nu mi-a fost rușine, pentru că munca mea am vândut-o. Nu mi-a fost rușine și încă se făcea rând la mine, că am avut o vacă tare bună. Știți cum e leafa la noi. Ca să trăiești, să crești și să trimiți la școli patru copii, nu-ți ajungea numai salariul, trebuia să mai ai și gospodărie. Eu când îi aud amu că se jeluie că e greu, că nu știu ce… E greu, eu nu zic că-i ușor, dar au fost vremuri și mai…, când nu se dădea salariul câte patru–cinci luni, nu se dădea pensia”, își amintește octogenara. 

„Eu întâi citesc din cărți religioase, până se luminează”

La cum vorbește despre foștii discipoli, pare că nu s-a pensionat niciodată. 

„Eu socot că am dus o viață cu folos, pentru că, în primul rând, am muncit din răsputeri ca să-mi cresc copiii, să le dau studii, să fie oameni de treabă, dar socot că a fost cu folos și pentru copiii pe care i-am învățat – atâtea promoții – și am avut atâta înțelegere și atâta dragoste din partea lor, că mi-o ajuns… Că poate în viață sunt și momente triste, și poate și obidă multă, dar eu dacă mă duceam la școală, am uitat de toate. Și când îi aveam în fața mea, noi eram altă lume”, își amintește cu nostalgie fosta profesoară de limba română. 

În rutina ei de fiecare zi și în întreaga ei viață, timpul nu se pierde nici măcar o clipă – fiecare ceas își are rostul și fiecare lucru vremea lui.

„Eu întâi citesc din cărți religioase, până se luminează, și pe urmă ies – dă la câini să nu hămăie, dă la capră, la păsări. Mulg capra, o scot la păscut, sapa în mână și la prășit, și mâncare, și toate. Până seara, numai bine se încheie programul. Degeaba nu stăm deloc, deloc nu ședem”, susține bunica Maria. 

„Și pentru copii îi de folos telefonul, dar nu să șadă doar în telefon”

La 83 de ani, citește și țese fără ochelari, cu aceeași îndemânare și răbdare care au însoțit-o întreaga viață. Fiecare model ieșit din mâinile ei poartă o poveste, o amintire țesută pentru nepoți.

„De țesut, iată după hram deja. De-o vorbă – până la amiază prășești, deam după amiază pot să mă așez. Iată stativul cela e acolo, afară, îl razăm aici de gard, afară, la aer, pun alăturea telefonul și ascult telefonul, dar de ici – mâinile lucrează”, spune ea. 

Același „crez al folosului”, după care și-a ghidat întreaga viață, se aplică și în relația cu tehnologia. Pentru bunica Maria, telefonul nu este un instrument de pierdut vremea, ci unul care trebuie să aducă un folos concret. Îl transformă într-un însoțitor al muncii de zi cu zi, fie că gătește, țese sau ascultă povești și predici.

„Telefonul e de folos. Îi de folos cu folos când îi de folos, nu să stea, dacă ai ședea toată ziua în el… Eu mă folosesc de dânsul știți cum? Fac mâncare, pun alăturea telefonul și ascult niște pricesne, niște cântece bisericești, o predică ori chiar și o povestire interesantă. Îmi pun alăturea și ascult. Și când țes, iată astea, iată ce-mi mai prind bine, îmi pun telefonul alăturea și eu ascult. Și de ici lucrez și sunt pe altă lume, n-am treabă cu lumea din jur și îi de folos. Și pentru copii îi de folos, dar nu să șadă doar în telefon”, consideră bunica. 

Octogenara continuă să țese nu doar fire, ci și legături între generații. De la Zürich la Santander și până la Chișinău, fiecare nepot are un loc în războiul ei de țesut. Pentru ei, bunica Maria meșterește covorașe în care împletește, odată cu firele colorate, amintiri, grijă și dor. Mihai se află la Zürich, în Elveția; Amelia și Matei cresc la Santander, în Spania. Și numai Paula a rămas la Chișinău. 

„Creștină de nota 11”

Prin intermediul Paulei, bunica Maria a descoperit TikTok-ul și a ajuns, la 83 de ani, în atenția unei comunități numersoase de urmăritori. Pagina ei, denumită „Bunica Maria, analist politic”, are peste 1700 de urmăritori și aproape 30 de mii de aprecieri.  Nepoata ei spune că inițial și-a imaginat profilul ca pe un spațiu de reflecție asupra societății și istoriei.

„Mă gândeam că ea e foarte religioasă și progresistă totodată, că e o povestitoare talentată, că a trecut prin perioade istorice foarte diferite și poate face analiză pertinentă despre cum s-au schimbat lucrurile, că e o voce necesară pe TikTok, unde mesajele erau adesea pro-ruse, prosovietice”, spune Paula. 

Despre eticheta de „creștină de nota 11” cu care se prezintă pe TikTok, bunica vorbește cu modestie și spune că adevărata evaluare o lasă în seama lui Dumnezeu. 

„Eu, știți cum… mă rog și îi cer lui Dumnezeu să aibă El această părere despre mine, nu doar eu. Eu încerc să mă strădui să nu fac rău nimănui și, pe cât pot, să aduc fiecăruia câte o bucurie. Și dacă nu poți să-i dai fiecăruia ceva, măcar un cuvânt bun. Dacă îl spui…,  contează și acela”, consideră ea. 

Între timp, direcția conținutului s-a schimbat. Comentariile sociopolitice au făcut loc cărților și lecturii, iar profilul bunicii a devenit un spațiu dedicat recomandărilor de lectură și reflecțiilor despre viață.

„Ne-am redirecționat dinspre comentarii sociopolitice spre cărți. Acum, prin profilul său, bunica promovează lectura ca reflecție despre viața omului, despre istorie, despre realități sociale”, explică Paula.

Bunica Maria are un program sfânt, pe care nu-l încalcă. Literatură artistică citește doar de sărbători. 

Reportera ZdG: Dar când citiți?

Bunica Maria: În zi de sărbătoare și duminica, nu în zi de lucru. Seara, câteodată seara,  dacă nu-s obosită tare, tot citesc, dar în zi de lucru – nu, că am de lucru. Dacă cartea e interesantă și se citește ușor, ap’ câte o carte pe zi, câte una în două zile. 

Reportera ZdG: Dar de ce este important să citim?

Bunica Maria: Dar cum să nu fie important să citim? Învățăm atâtea lucruri, învățăm atâtea lucruri. De citit trebuie numaidecât, copiii trebuie deprinși să citească și să le povestească. Ei dacă citesc și povestesc, au și vocabularul dezvoltat, pot să-și exprime și gândurile, și emoțiile. Dar dacă s-or marginaliza numai la telefon, nu o să facă treabă. 

„Le-am tras mâța pe spinare la comuniști când erau la putere”

Pasiunea ei pentru lectură a devenit virală: videoclipul în care prezintă cele 12 cărți citite în două luni a ajuns la aproape jumătate de milion de utilizatori TikTok.

Reportera ZdG: Cum ați ajuns pe TikTok?

Bunica Maria: Paula a pus. Nu am pus eu. 

Bunica nici nu știe câți urmăritori are. Nu urmărește cifrele. O interesează altceva: „Bine că le-o plăcut și să le fie de folos.” 

În fața telefonului nu vorbește altfel decât a vorbit toată viața. Foștii elevi, vecinii și urmăritorii de pe TikTok o cunosc drept o femeie care spune lucrurilor pe nume. A făcut-o și în perioada sovietică, și după independență, o face și astăzi.

„Că eu am fost învățată așa. Și pe la raion le-am tras mâța pe spinare la comuniști când erau la putere. Și când s-a început toată reforma asta, ap’ le-am tras așa o săponeală odată, chiar și la primul secretar. S-a întâlnit cu omul meu și zice: «Măi, dap’ baba ceea a ta»”, râde bunica Maria. 

Contul ei de TikTok a apărut în preajma alegerilor prezidențiale din 2024. Astfel, rețeaua socială a devenit un spațiu în care își exprimă convingerile civice.

Nu își ascunde simpatia pentru Maia Sandu și spune că nu regretă că și-a folosit vocea pentru a o susține. Citind comentariile urmăritorilor, zâmbește mulțumită: 

„Opa, iaca aici mă bucur. Iaca aiștea îs alegătorii care i-am câștigat pentru Maia Sandu. Așa că nu mi-a părut rău să ies acolo și să-i propun candidatura, pentru că, într-adevăr, e un om pe care-l respect și pe care-l prețuiesc și face să pui un cuvânt bun pentru dânsul. Dar deam n-am să pun un cuvânt bun pentru Dodon, pentru Bătrâncea, că pe iștea așa i-aș pălmui când ar fi înaintea mea, i-aș lichi și pe-o parte și pe cealaltă, nu altceva”, râde bunica. 

„Maia Sandu e un om care ține la țară și care eu socot că ea nu ia nică pentru dumneaei. Nu fură. Premiile celea, dacă le-o primit, putea foarte bine să le folosească personal – le-o dat unde o fost nevoie, nu le-a folosit personal. Ap’ hai să fim oameni. Acesta e singurul om, din toți președinții care au fost, care ține la țară și nu la buzunarul propriu. Poate, nu zic că nu face și greșeli, că fiecare om face greșeli, dar, în fond, e om cinstit și lucrează  pentru țară”, punctează octogenara. 

Despre adversarii politici ai președintei vorbește la fel de direct cum a făcut-o toată viața. „Îs patrihoți. Ce, îs patrioți? Îs patrihoți”, spune fără ezitare. „Nici nu mi-i rușine, mă duc și la judecată și tot așa o să spun – că-i drept așa.”

„Dodon, aceștia, ce, ei îs oameni cinstiți, aceștia-s oameni cinstiți, pe care i-a durut în cot după țară? Pâine nu era, în primul rând, pâine nu era, dar pe urmă deam, când era pâine, nu da pensia. Iaca ei erau la putere, comuniștii erau, agrarienii erau la putere când nu dau pensia și leafa. Și ei – că amu e greu, dap’ dă, mă rog – toți cu mașini automate de spălat, majoritatea, rar care spală cu mâna, foarte rar. La sfințit pasca erau mașini de la biserică până hăt încoace, un kilometru erau mașini, ap’ îi rău de trăit în Moldova? Să mă scuzați, vă rog. Nu de trai rău sunt ambuteiaje în Chișinău”, mai spune bunica Maria. 

„Aș fi de părere și în NATO să intre”

În discuțiile sale publice de pe TikTok, bunica Maria nu se limitează doar la amintiri și lectură. Ocazional, își exprimă și opiniile despre teme de actualitate, precum parcursul european al R. Moldova și securitatea regională.

„Ar trebui să intrăm în Uniunea Europeană, ar trebui, pentru că toate țările astea îs unite, se ajută una pe alta. Aici fiecare își dezvoltă economia, fac comerț, se duce, ceea ce se face aici se exportă încolo. Și deam lumea asta care trăiește în țările astea ale Uniunii Europene  vede care-i treaba acolo. Ar trebui să se străduiască toți și să intre în Uniunea Europeană – dacă o să fim uniți, o să fim mai apărați. Știi, când un smoc de nuiele, când le legi împreună, nu se rup, dar câte una – le rupi ușor. Eu, de exemplu, aș fi de părere și în NATO să intre, pentru că ar fi apărată țara. Iaca acum, dacă a căzut drona ceea la Galați, îndată s-au ridicat și din celelalte țări. Cum așa, la noi, pe teritoriul Uniunii Europene? Gata, românii au spete, au sprijin, au apărare, dar așa, ce face o țară cât un pumn?” se întreabă octogenara. 

Întrebată despre Rusia și ruși, bunica Maria face o distincție clară între oameni și acțiunile unui stat. Ea spune că respectă oamenii credincioși și muncitori, dar critică ferm politica de agresiune militară și războiul din regiune.

„Îs invadatori de când îs ei. Așa au fost învățați și când era Ecaterina, și când era Petru I – campanii militare, mai mult pământ să ocupe. Mai bine l-ar folosi pe care îl au și să trăiască din munca lor, că ar trăi mai bine, dar așa, ce-i în satele noastre, la dânșii încă mai mare sărăcie. Dar cu agresiunea – îs agresori și s-a mântuit. Numai m-am uitat într-o seară, mergea pe un pod numai o mașină și o dronă a căzut – ucide o mamă și rămân trei copii orfani. Mama voastră de agresori, voi cu femeia ceea ați venit să luptați, să omorâți o mamă, să lăsați trei copii orfani? Ori acolo unde a căzut într-un apartament și din toată familia a rămas unul singur și ceilalți au murit, aista e război? Dacă se luptă, să se lupte între armate, dar înainte, pe timpuri, demult, când se luptau, ieșeau două armate față în față și ieșea câte unul și se lupta, să vadă care a birui. De ce nu a ieșit Putin să se lupte cu Zelenski dacă e așa? De ce, ai lui copii unde i-a ascuns? Le caută guvernante (bone, n.r.), am citit eu, le caută guvernante străine și îs și apărați și păziți, dar ceilalți nu-s copii, nu îi este jale? Eu mă rog în toată dimineața și la sfinții iștea ruși – opriți, rugați-vă, opriți măcelul, opriți omorul pruncilor nevinovați și bătrânilor neputincioși. Dar soldați tineri câți îs pierduți? Mii, mii, mii, mii – și ruși, și aceștia. Pentru ce, ce nu le ajunge?” spune bunica cu durere. 

„Important e ce părere are Dumnezeu despre noi, nu oamenii” 

Reportera ZdG: De unde vă informați dvs.? 

Bunica Maria: Eu ascult știrile la Pro TV. Și ZdG citesc și citesc Natura, tot e un ziar foarte bun, și Literatura și Arta – pentru delectare sufletească, dar este și acolo politică, dar sunt oameni serioși și acolo.

Reportera ZdG: De ce este important să fim informați?

Bunica Maria: Dap’ cum să nu fim informați? Cap’ nu știm ce se întâmplă în lume. Trebuie să fim și informați, dar trebuie informați corect. Iată asta, să fim informați corect, că multe minciuni se spun, dar nu toate trebuie să le credem. 

Întrebată care este secretul vitalității sale, bunica Maria zâmbește ca și cum răspunsul ar fi evident.

„Nu zic că e vreun secret. E să nu șezi degeaba. Să faci mișcare și rugăciune, și citit”, spune ea simplu.

Își amintește cum i-a dăruit unei cunoscute cartea sa de la Bobotează și a îndemnat-o să nu amâne lucrurile importante.

„Dacă tot ai amâna de săptămâna ceea, nu mai faci nimica în viață, nu mai faci, dar fiecare clipă trebuie folosită, trebuie folosită. Dacă ai sta și ai aștepta că de luni o să încep, nu mai începi, stai fără grijă.” 

Pentru ea, o viață trăită cu folos înseamnă muncă și bunătate.

„Să lucrezi, să faci bine – și pentru tine, și pentru cei din jur. Asta face mult.”

Ziua ei începe și se încheie cu rugăciune. „Întotdeauna cer ajutorul lui Dumnezeu. Mă scol: Doamne ajută. Îți mulțumesc că m-ai trezit. Și apoi merg la treabă. Fără El nu fac nimic.”

Dincolo de toate, spune că important nu este ce cred oamenii, ci cum trăiești în fața propriei conștiințe.

„Important e ce părere are Dumnezeu despre noi, nu oamenii. Să avem conștiința împăcată că facem bine.”

Când vine vorba de viitor, nu își dorește nimic pentru ea, ci pentru ai săi.

„Să fie copiii sănătoși, nepoții să-și găsească perechea potrivită, să aibă familii binecuvântate. Și sănătate… până în ultima clipă. E strașnic să fii la pat. Doamne ferește pe mine să mă lese. Eu-s deprinsă să fiu în acțiune tot timpul.”

Pentru țară, răspunsul vine fără ezitare: „În primul rând – pace. Omul meu zicea mereu  «pace și sănătate…»  Și atunci râdeam. Acum nu mai râd.”

Se oprește o clipă și devine serioasă.

„Și cei de la conducere să se gândească la oameni. Nu la ei. Ei trebuie să se străduie așa să nu facă nicio încălcare, să nu-mi fie mie rușine la obraz pentru dânșii că i-am votat, că-s trup și suflet pentru dânșii. Să nu-mi fie rușine pentru dânșii, să dovedească că merită să fie la guvernare și să se gândească la țară, să nu se gândească la buzunarul propriu. Nu am să-i judec, că este Dumnezeu, și dacă or amăgi… Iată eu la aceea judecată mă gândesc, acolo nu-i nici mită, nu-i nici frate, nu-i nici soră. Ceea ce ai făcut – aceea răspunzi.”

Iar la final, își întoarce atenția spre cei care o urmăresc: „Să se aboneze și să se informeze corect.”