Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   „R. Moldova a trecut Prutul...”…

„R. Moldova a trecut Prutul…” De tot?

„… După abandonarea proiectului Vilnius-2013, Ucraina are toate şansele să se transforme într-o a doua Belarusie. Ruscurile rămân şi pentru R. Moldova. În cazul în care Chişinăul nu-şi va onora angajamentele asumate la Vilnius, Republica Moldova s-ar putea să ajungă şi ea, de la anul, o a treia (după Ucraina) Belarusie”.

Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius continuă, acesta nu s-a încheiat, deşi agenda oficială presupunea doar două zile de lucru, 28 şi 29 noiembrie. Spre stupoarea celor care s-au grăbit să pună cruce şi să dea cu tămâie peste proiectul Vilnius-2013, summitul „a sărit” peste program şi a ajuns din Seimas-ul (parlamentul) lituanian pe străzile Kievului.

Un nou 7 Aprile la Kiev?

Refuzul autorităţilor ucrainene de a semna la Vilnius Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE – aşa după cum se angajase public premierul Azarov şi preşedintele Ianukovici, a pus Ucraina „pe foc”. Lumea, ieşită buluc în stradă, a ocupat Maidanul (piaţa centrală a Kievului), aşa după cum o făcuse şi în cazul „revoluţiei portocalii” din 2004, şi cere demisia necondiţionată a guvernului şi reluarea dialogului cu UE pentru semnarea acordurilor, rămase nesemnate la Vilnius. Tensiunile cresc. Protestele au ajuns la violenţă şi altercaţii cu poliţia, s-a ajuns la sânge, 9 persoane sunt trimise în judecată, au fost ocupate cu forţa Primăria Kievului şi Sindicatele, Casa Guvernului este ţinută în încercuire, parlamentul este şi el monitorizat de stradă, protestatarii şi-au instituit un Stat Major al Rezistenţei Naţionale, iar Ianukovici a fost la un pas de a decreta starea de urgenţă în Ucraina. Apelul la pace din partea oficialilor NATO şi UE nu a rezistat decât o zi. Tensiunile au reizbucnit marţi, după ce Coaliţia majoritară din Rada Supremă a refuzat să trimită cabinetul Azarov în demisie. Protestatarii rămân pe poziţii şi cer: jos guvernul şi preşedintele, Ucraina în UE. Ianukovici şi Azarov sunt acuzaţi, tot mai categoric, că fac jocul Moscovei şi pun la cale, în complicitate cu Kremlinul, integrarea Ucrainei în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Cuvântul “revoluţie” se face tot mai des auzit de la microfoane, iar situaţia la Kiev începe să semene, de la o zi la alta, tot mai mult cu cea de la Chişinău din aprilie 2009. Duminică, numărul manifestanţilor din centrul Kievului se ridicase, potrivit presei ucrainene, la un milion de persoane.

A doua Belarusie

Ianukovici a greşit. Faptul că a cerut UE o pauză de gândire de un an sau doi, cu o săptămână înainte de Vilnius şi la câteva zile după cea de-a treia întrevedere personală cu Putin, i-a jucat festa. Negocierile cu Bruxellesul, vizavi de Vilnius, ajunseseră prea departe, ca să dea atât de brusc înapoi, iar taxa de 160 mlrd. de euro, improvizată de Azarov, pentru aşa-zisele „recuperări ale riscurilor de asociere”, au arătat foarte clar că Kievul a intrat pe mâna Rusiei, mai ales că în ajun, Ianukovici se jeluise că este presat de Rusia să lase Vilniusul baltă. Deşi liderul ucrainean a mers la summit, lucrurile au rămas la înţelegerile prealabile cu Putin: Ucraina – pasul pe loc. Vor fi acum, cumva, riscurile de ne-asociere la UE mai mici decât cele de asociere? Rusia s-a oferit imediat să ajute Ucraina, dar condiţionat politic: aderarea la Uniunea Vamală. Marţi Ianukovici şi-a luat urgent zborul spre China, în căutarea banilor. Va reuşi? Mai mulţi experţi ucraineni sunt înclinaţi să creadă că, după abandonarea proiectului Vilnius-2013, Ucraina riscă enorm să se transforme într-o a doua Belarusie. Pauza de gândire, pe care a cerut-o Ianukovici Uniunii Europene, s-ar putea să fie exact termenul în care Rusia ar putea determina Ucraina să intre sub stăpânirea sa. Nu politic (cel puţin, deocamdată), dar economic – da. Dacă ar fi să-i credem ministrului suedez de Externe, Carl Bildt, Rusia de acum a şi condiţionat Ucrainei sprijinul pe care i l-ar putea acorda pentru ieşirea din criza economică, de care se plânge Ianukovici: privatizarea întreprinderilor-cheie din economia ucraineană, inclusiv industria de război, iar, ulterior, asemeni Armeniei, şi asocierea la Uniunea Euro-Asiatică (UEA). „Nimeni, în afară de Rusia, nu este capabil să asigure Ucraina cu toate resursele necesare, inclusiv financiare, atât de repede şi în măsura în care o poate face Rusia… Dar noi nu o putem ajuta în lipsa unor angajamente faţă de noi”. Este declaraţia de acum trei zile a prim-vicepremierului rus Igor şuvalov. Potrivit lui şuvalov, Armenia (membră şi ea a Parteneriatului Estic) deja a acceptat aderarea la UEA şi va primi gaz şi armament mai ieftin de la Rusia. Întrebarea: cu ce s-ar alege Ucraina în urma unei tranzacţii similare cu Rusia? Răspuns: cu ceea ce a mai rămas şi din statalitatea Belarusiei – Imnul, Drapelul şi Stema de stat. În rest, Belarus este Rusia. Potrivit unor rapoarte statistice, peste 80% din economia Republicii Belarus este pe mâna Rusiei.

Băsescu are dreptate

La Chişinău, şi după o săptămână de la Vilnius, lumea continuă să discute, în contradictoriu, despre rosturile acestui summit pentru R. Moldova. Eurooptimiştii susţin că a fost un succes, euroscepticii, dimpotrivă, zic că a fost un eşec, din moment ce Ucraina s-a retras din proiect. În opinia ultimilor, R. Moldova îi va fi greu să reziste presiunilor Rusiei, după ce Ucraina a refuzat asocierea la UE şi a intrat, practic, sub influenţa Moscovei. Până la urmă, cred că mai aproape de adevăr este, totuşi, preşedintele Traian Băsescu, care, imediat după summit, şi-a făcut cale la Chişinău, unde a declarat public că pentru România şi R. Moldova Vilniusul este un succes. „R. Moldova a trecut Prutul şi acelaşi lucru l-a făcut şi Uniunea ERuropeană”, a precizat Băsescu, dând de înţeles că în acest fel s-a produs o interconectare a celor două state româneşti la acelaşi spaţiu comunitar, cu toate efectele de relaţie, comunicare şi dezvoltare ce reies din aceasta. Iar ca treburile să meargă mai departe, Chişinăul are acum de făcut un singur lucru: să se ţină de cuvânt şi să-şi onoreze obligaţiile faţă de partenerii său strategici: dacă au spus „Jos corupţia, mafia şi hoţia” – jos să fie, dacă au declarat R. Moldova stat de drept – de drept să fie, dacă au convenit asupra unor relaţii speciale cu România – speciale să fie, dacă investiţiile străine sunt pentru Moldova – pentru Moldova să fie, dacă am ales UE – UE să fie şi nimic altceva. În caz contrar, regimul liberalizat de vize (din primăvara lui 2014) şi semnarea Acordului de Asociere la UE din toamna viitoare se vor duce naibii, iar din succesul cu care ne-am ales la Vilnius, nu va rămâne decât o simplă declaraţie politică. Tristă şi regretabilă. Să nu uităm că vin alegerile. şi dacă Coaliţia de guvernare pierde aceste alegeri, avem toate şansele ca R. Moldova să ajungă şi ea, după Ucraina, o a treia Belarusie. Cel puţin, Rusia va avea grijă de aceasta.