Principală  —  Ştiri  —  Extern   —   Rudele încearcă să salveze luptătorii…

Rudele încearcă să salveze luptătorii din regimentul Azov, ținuți într-o colonie din RPD, să le transmită haine și mâncare

Ieșirea militarilor ucraineni din Azovstal. Foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse

Peste două mii și jumătate de prizonieri ai armatei ucrainene din Azovstal se află pe teritoriul controlat de gruparea RPD. Luptătorii sunt ținuți în celule, în condiții proaste, despre aceasta relatează soțiile acestora și care nu renunță la încercarea de a-i ajuta. La ce sunt capabile femeile din Asociația soțiilor și mamelor, cum comunică cu combatanții și la ce speră au povestit pentru Donbass News.

„Fiul m-a anunțat că este viu”

Dana Labinskaya, mama unui luptător din Regimentul Azov, întotdeauna răspunde la apeluri, în special la cele necunoscute, pentru că poate fi de la fiul ei. Svyatoslav, în vârstă de 26 de ani, se află acum într-una din coloniile din RPD. Pe 18 mai a părăsit oficial teritoriul uzinei Azovstal împreună cu restul combatanților. Din acel moment, Dana n-a știut nimic despre fiul ei. Și iată că acum două săptămâni, pe 25 mai, Svyatoslav a sunat-o.

„El mi-a spus că este în viață, că a ieșit, că mănâncă și bea normal după Azovstal. Și că vrea foarte tare să meargă acasă. Și că a completat personal chestionarul Crucii Roșii, când a ieșit”, a povestit mama luptătorului.

A fost ultima dată când Dana și-a auzit fiul. Conversația a fost scurtă, de pe un număr necunoscut. Rudele încearcă prin orice mijloace să obțină cel puțin câteva informații despre copiii, soții, frații și surorile lor. În urmă cu o săptămână, în rețelele sociale din așa-numita RPD, Dana a găsit imagini video și o fotografie cu fiul ei.

„Sunt foarte îngrijorată de starea lui de sănătate, pentru că a fost rănit, schijele i-au rămas în rană. Nimeni nu i-a scos schijele acelea. Este clar că, în principiu, nu pot avea hrană de calitate și decentă acolo. Dar după toate ce au suferit acești oameni, dacă există ceva de mâncare și băutură de cel puțin trei ori pe zi, deja este ceva satisfăcător pentru ei. Dar nu știm nimic, poate că situația s-a înrăutățit”, spune femeia.

Conversațiile sunt seci și scurte, legătura este slabă. Apărătorii de la Azovstal au sunat în perioada 23 mai – 25 mai, a menționat Dana. Mama luptătorului crede că anume în această perioadă angajații Crucii Roșii au vizitat colonia.

„Sunt, am ieșit, am mâncat, mă dor picioarele, vreau să merg acasă, asta este. Conversația s-a încheiat aici. Au fost din cei care nu au deslușit totul. A fost și așa că un tânăr a spus: „Sunt bine”, ceea ce înseamnă „sunt în viață”, ceea ce la ei se consideră că este normal. Și a numit și numele unui combatant, de exemplu, a spus că totul este în regulă și cu el”, a spus Dana într-un interviu acordat pentru ND.

Ulterior, rudele transmit informația primită de la unul la altul. Dar a fost o acțiune separată și nu toți luptătorii de la Azovstal au putut suna.

Publicitate
Publicitate

„Fratele meu, de exemplu, nu m-a sunat niciodată. Și ultima dată când i-am auzit vocea, a fost pe 20 mai, chiar în ultima zi a evacuării lor din Azovstal”, spune Sandra Krotevich, sora șefului de personal al Regimentului Azov.

Rudele încearcă să stabilească o comunicare cu prizonierii

Rudele nu au încă unde să se adreseze, ca aceste apeluri să devină permanente. Ei încearcă singuri să stabilească comunicarea. În acest scop, a fost creată Asociația Familiilor Apărătorilor Azovstal. Dana Labinskaya s-a deplasat de la Lviv la Kiev pentru Adunarea Constituantă.

„Sper că, la urma urmei, ca persoană juridică, organizația va putea face ceva, niște pași. Este una lucru când cere o persoană, și cu totul altul — dacă este o persoană juridică. Pentru că ni s-a spus că vor angaja în mod special avocați de drept internațional și umanitar. Există speranța că vor putea obține cel puțin câteva informații”, a subliniat mama luptătorului.

În prezent, Asociația Familiilor Apărătorilor Azovstal este înregistrată la Ministerul Justiției din Ucraina. Dar, din cauza războiului, structurile oficiale nu funcționează atât de repede pe cât s-ar dori. În ciuda acestui fapt, rudele bat deja la ușa tuturor organizațiilor ucrainene și internaționale. Principalul lucru pe care trebuie să-l obțină este îndeplinirea tuturor condițiilor pentru care apărătorii de la Azovstal și-au părăsit teritoriul.

„Băieții au ieșit cu condiția că partea terță, Crucea Roșie, își asumă responsabilitatea de a monitoriza șederea lor pe teritoriul ocupat”, a spus sora șefului de personal al Regimentului Azov.

A fost un șoc pentru confrați că rușii îi vor lua pe luptătorii de la Azov

Denis Malykhin, luptător al Brigăzii 35 Infanterie Marină a Forțelor Armate din Ucraina, cu apelativul „Bayraktar”, este unul dintre cei care ar fi putut fi blocat la Azovstal împreună cu ceilalți. Dar împreună cu confrații săi a părăsit Mariupolul chiar cu câteva ore înainte ca cercul să se închidă și orașul să fie blocat.

„Ni s-a propus și nouă, când am ieșit în martie, să mergem la uzină, dar am înțeles că era, ei bine, un sac de piatră, practic, un sicriu, cel mai real, așa că am ieșit și acum îndeplinim sarcini în altă parte. M-am gândit că luptătorii vor fi duși pe teritoriul Ucrainei, acolo unde a fost convenit. A fost un adevărat șoc atât pentru mine, cât și pentru confrații mei că, se pare, vor fi luați de ruși și duși pe teritoriul lor. Pentru că, cunoscând atitudinea lor față de Azov, este, desigur, un adevărat șoc”, a mărturisit luptătorul.

Ieșirea militarilor ucraineni din Azovstal. Foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse

Chiar și atunci când Azovstal a fost încercuit, iar peste uzină erau aruncate bombe de trei tone, Svyatoslav suna uneori prin sistemului Starlink. Dana urmărea știrile și înțelegea ce se întâmplă. Iar acum nu există informații despre apărătorii Mariupolului.

„Mă simțeam atunci disperată. Aveam uneori niște emoții terinele. Desigur, a trebuit să le ascund. Dacă plângeam, atunci o făceam ca nimeni să nu mă poată vedea. Pentru că mai există și munca, și alți copii. Nu pot, nu am dreptul să-mi pierd cumpătul în fața nimănui. Și soțul meu a plecat la război. Și aceste emoții erau foarte grele, fără speranță. Și acum nu știu nimic, sunt foarte îngrijorat ca, Doamne ferește, să nu fie torturat, să nu-i fie foame. Dar nu mai este acea deznădejde. Există o rază de lumină, foarte mică, dar cred că există”, spune Dana.

Așa s-a întâmplat, ca de Azovstal mai întâi să fie legat bunicul, adevărat, pe timp de pace, și apoi nepotul. Când Svyatoslav a apărat Azovstal, Dana l-a susținut, vorbindu-i despre familia sa. Răposatul tată al femeii a lansat în 2004 una dintre liniile de topire a metalelor sub tensiune înaltă din Mariupol.

Cadre despre evacuarea militarilor ucrainene de la uzina din Mariupol au înconjurat probabil întreaga lume: verificarea genților, tatuajelor, telefoanelor și apoi, probabil, interogatoriile și interviurile dirijate cu apărătorii Azovstal.

„Știu, iarăși din vorbe, că a existat unul care se exprima dur în adresa lui Kadyrov, striga că-i va tăia familia și altele de genul acesta și, se pare, din nou, conform vorbelor, a fost dus la Grozny”, a povestit luptătorul Brigăzii 35.

Singura legătură care nu poate fi ruptă este spirituală. Legătura dintre mamă și fiu în care crede Dana.

„Mă gândesc mult la el, îi transmit prin gânduri o parte din puterea mea, nu-mi permit să fiu slabă. Pentru că bărbații puternici ar trebui să aibă mame puternice. Lucrez foarte mult asupra mea, astfel încât, Doamne ferește, să nu i se transmită gândurile mele negative”, a spus ea.

Ce se știe despre schimb

Nu există termene limită pentru momentul în care apărătorii de la Azovstal vor fi schimbați cu militarii ruși. În primul rând, cei grav răniți ar trebui schimbați, apoi femeile, apoi toți ceilalți. În colonia de pe teritoriul controlat de grupul RPD, nu sunt doar soldați ai Regimentului Azov, ci și polițiști de frontieră, colaboratori de poliție și altor unități ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Pentru rude, viața fiecăruia este importantă.

„Fiul meu a avut nouă răni la picioare, dar oasele i-au rămas intacte, așa că s-a vindecat. Cei drept schijele au rămas și-i ating nervii, de aceea are o durere teribilă în picioare. Dar totuși a ieșit pe picioare proprii. Dar acolo, în captivitate, sunt băieți mai gravi, dar care și-au revenit cumva. Și trăiesc, ei bine, supraviețuiesc. Și aici, de fapt, fiecare minut este prețios. Sunt îngrijorată pentru copilul meu, dar știu că există luptători, care sunt într-o stare mult mai rea”, este sigură mama luptătorului.

Soldați ucraineni răniți din Azovstal. Foto: Alexander Ermochenko / Reuters

Potrivit mandatului, Crucea Roșie are dreptul să viziteze militarii ucraineni și să verifice condițiile de detenție a acestora. Dar misiunea nu raportează despre activitatea sa în raport cu apărătorii de la Azovstal.

„În Mariupol le-am văzut munca, am văzut așa-numita muncă. Locuitorii locali au văzut cum se lucrează acolo, am văzut parțial și eu, și nu poate fi numită muncă satisfăcătoare”, crede Denis.

Este extrem de dificil pentru mame să accepte condițiile în care sunt ținuți apărătorii de la Azovstal.

„Cel mai rău lucru este când știi, că ai apă caldă la robinet, mâncare în frigider și îți dai seama că ai totul și nu poți face nimic pentru copilul tău, care nici nu știi ce are, unde este, cum este. Este foarte greu pentru o mamă. Nu-i pot transmite o bucată de pâine, o bucată de tifon. Nimic. Este atât de strașnic”, spune Dana.

Sandra, la rândul ei spune, că în conformitate cu Convenția de la Geneva, ar trebui să fie organizată o legătură normală.

„Conform angajamentelor pe care Crucea Roșie pare să le fi asumat. Până în prezent nimic nu este îndeplinit din cele promise”, asigură ea.

Rudele apărătorilor de la Azovstal au avut ideea de a crea un coridor umanitar de pe teritoriul controlat de Ucraina pe teritoriul coloniei din RPD, unde sunt ținuți militarii ucraineni. Pentru că toți cei care sunt acolo sunt deja legați între ei, precum și rudele lor.

„Înțeleg că este scump, chiar și pentru a hrăni acești prizonieri cu alimente de bază. Să le transmitem haine, fiindcă au ieșit fără nimic. Ca să le putem transmite mâncare, medicamente și haine până se vor limpezi cumva lucrurile. Împreună cu prietenii mei am putea, probabil, îmbrăca și hrăni jumătate din acești băieți. Nu pentru că suntem atât de bogați, ci pentru că suntem prietenoși și gata să oferim aproape totul cei al nostru”, explică Dana.

Potrivit Sandrei, împreună cu serviciile secrete se efectuează pași în această direcție, începând aproximativ cu 20 mai, chiar înainte de începerea retragerii.

„Se discută despre necesitatea de a furniza alimente normale, apă, îmbrăcăminte și așa mai departe. Serviciile secrete se ocupă de asta. Încearcă să negocieze, încearcă să rezolve această problemă foarte dureroasă”, spune ea.

De ce nici misiunile umanitare, nici coridoarele nu funcționează încă, de ce legile războiului și convențiile de la Geneva nu sunt respectate, iar rudele rămân adesea în întuneric, și întrebarea nu este retorică, spune Denis Malykhin.

„Războiul de facto nu a fost declarat. Adică, există un fel de „operațiune specială”, anunțată de Rusia. În Ucraina nu este clar cum acest lucru se interpretează, de aceea convențiile pot fi încălcate automat”, crede militarul.

Pe 4 iunie s-a anunțat despre primul schimb confirmat oficial cu partea rusă a soldaților morți de la începutul războiului pe teritoriul Ucrainei. Au fost în total 320 de corpuri, conform formulei „160 pe 160”. Schimbul în sine a fost efectuat cu două zile înainte de anunțarea publică a acestuia: pe prima linie din regiunea Zaporojie. Operațiunea a fost efectuată de Serviciile Secrete ale Ministerului Apărării, Serviciul de Securitate al Ucrainei, Statul Major General al Forțelor Armate din Ucraina și alte forțe de ordine din Ucraina.

„Totul a fost făcut în secret, nu a fost făcut public, pentru a nu perturba aceste acorduri. Totul este atât de fragil acolo încât, din păcate, multe momente nu pot fi făcute publice”, a explicat Sandra.

Zeci de cadavre au fost recuperate din ruinele uzinei Azovstal. Ucraina efectuează analize ADN ale corpurilor transmise pentru a le stabili identitatea. 52 de cadavre sunt ale militarilor din Regimentul Azov. Rudele luptătorilor decedați au declarat pentru Associated Press că cel puțin două camioane cu cadavre de la Azovstal au fost duse la un spital militar din Kiev pentru identificare. Potrivit acestora, unele dintre cadavre sunt arse. Pentru a afla detalii, cei interesați pot contacta Asociația Familiilor Apărătorilor de la Azovstal, contactele lor sunt disponibile publicului.

În același timp, soțiile și mamele luptătorilor crează un fond pentru a ajuta apărătorii de la Azovstal pentru a nu colecta bani de la apropiați, așa cum se face în alte părți.

„După ce-i vom elibera, și cu siguranță îi vom elibera împreună cu statul nostru, împreună cu serviciile noastre secrete, să le putem oferi o reabilitare psihologică normală, reabilitare fizică și o existență normală”, a rezumat Sandra.

Publicitate
Publicitate