TVA și accize pentru mărfurile din regiunea transnistreană. Ce impact ar putea produce și ce riscuri presupune?

De la 1 septembrie 2026, autoritățile de la Chișinău au început aplicarea TVA și a accizelor pentru anumite categorii de mărfuri introduse de operatorii economici din regiunea transnistreană. la această primă etapă sunt vizate băuturile alcoolice, produsele din tutun, caviarul, parfumurile, metalele și pietrele prețioase, bijuteriile, perlele, blănurile și anumite mijloace de transport. Ulterior, lista produselor impozitate urmează să fie extinsă treptat, obiectivul autorităților fiind aplicarea integrală a regimului fiscal general până la 1 ianuarie 2030.

Decizia marchează începutul renunțării la facilitățile fiscale de care agenții economici din regiunea transnistreană au beneficiat timp de peste două decenii și reprezintă „un pas important pentru reintegrarea graduală a țării și pentru uniformizarea spațiului economic, vamal și fiscal”, a anunțat Guvernul. 

ZdG a discutat cu mai mulți experți despre ce înseamnă în practică această schimbare. De ce a fost necesară introducerea taxelor? Cât de importantă este măsura pentru procesul de reintegrare? Ce impact ar putea produce și ce riscuri presupune?

Marin Gospodarenco, director al Centrului Analitic „Economica”

Cât de important este pasul depinde de unitatea de măsură. Fiscal, deocamdată puțin: în 2025, agenții economici din regiune au achitat 166,4 milioane de lei taxă vamală, dintr-un total de peste 41 de miliarde încasate de Serviciul Vamal – patru zecimi de procent. Potențialul întregului regim este estimat la circa 3,3 miliarde de lei anual, sumă care contează, dar care nu finanțează reintegrarea: costul acesteia se măsoară în sute de milioane de dolari pe an. Instituțional însă, pasul este major. Un stat care negociază aderarea la Uniunea Europeană nu poate păstra o zonă de derogare fiscală pe propriul teritoriu. 

Impactul imediat va fi modest, și deliberat modest. Lista pentru septembrie evită coșul de consum curent, ceea ce, într-o regiune cu salarii la jumătate față de malul drept și cu o economie în contracție de 18 % în 2025, este o alegere rezonabilă. Testul real vine în ianuarie 2027, când impozitarea atinge materiile prime, și în aprilie 2027, când atinge energia.

Direcția este corectă și momentul mai bun decât pare. Subvenția energetică rusească, care a susținut decenii la rând modelul economic al regiunii, a dispărut odată cu oprirea tranzitului prin Ucraina în ianuarie 2025; excepția fiscală moldovenească rămăsese ultima piesă a unui echilibru care oricum nu mai exista.

Ileana Racheru, expertă în spațiul ex-sovietic

Este încă o etapă în reintegrarea economică și alinierea agenților economici din regiune la standardele legiferate de autoritățile constituționale prin uniformizarea spațiului fiscal.

De remarcat și faptul că vicepremierul de la Chișinău s-a implicat personal și într-o campanie prin care încearcă să-i informeze personal, inclusiv în limba rusă, pe locuitorii din Transnistria despre procesul de reintegrare, bineînțeles, în măsura în care mesajele lui reușesc sa ajungă în regiunea supusă cenzurii de autoritățile separatiste.

Ce mi se pare că lipsește din demersurile Chișinăului este comunicarea cu locuitorii din dreapta Nistrului. Oamenilor nu li se explică clar de ce autoritățile nu taie dintr-o dată toate mijloacele economice prin care supraviețuiește regimul separatist sau chiar de ce este necesară reintegrarea regiunii. Spun asta pentru că dacă ne uităm în sondajele de opinie, vedem ca doar 7–10 % dintre respondenți consideră că reintegrarea ar trebui să fie o prioritate pentru Guvern. 

Laurențiu Pleșca, expert în cadrul Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare

Riscurile sunt reale și merită analizate pe mai multe planuri. La Tiraspol, regimul are, teoretic, mai multe opțiuni de reacție. Cea mai gravă ar fi o consolidare autoritară, în care presiunea economică e contracarată prin represiune internă mai dură, cu riscul unui val de emigrație și, în scenariul extrem, chiar fluxuri de refugiați spre R. Moldova. Cred însă că acest scenariu e puțin probabil, pentru că elita economică reală a regiunii, grupul Sheriff, depinde acum de piețele UE pentru peste 80 % din exporturi, iar o confruntare deschisă cu Chișinăul i-ar submina propriul model de afaceri. Mai realist e ca Tiraspolul să răspundă prin retorică ostilă, prin presiune propagandistică asupra populației locale, prezentând măsurile ca agresiune economică din partea Chișinăului.

Rusia rămâne, de departe, actorul cel mai imprevizibil. Chiar dacă influența directă a Moscovei asupra Tiraspolului s-a erodat sub povara războiului din Ucraina, ea păstrează instrumente de perturbare. Am văzut deja semnale concrete, decretul lui Putin din mai, care simplifică drastic obținerea cetățeniei ruse pentru locuitorii din stânga Nistrului.

Un risc suplimentar, mai puțin discutat, e cel al timpului. Fereastra actuală de oportunitate există pentru că Rusia e concentrată pe război, iar regiunea a devenit tot mai dependentă economic de UE. Dar această fereastră nu ține la nesfârșit. Un armistițiu sau un conflict înghețat în Ucraina ar putea readuce Moscovei resursele necesare pentru a-și reafirma controlul asupra Tiraspolului. Iar pe plan intern, viitoarele cicluri electorale ar putea aduce la guvernare la Chișinău o formulă mai puțin hotărâtă în privința reintegrării.

Cred totuși că riscul real nu e cel al acțiunii, ci al pasivității. O regiune separatistă tot mai fragilă, lăsată fără o politică asertivă și susținută, nu duce automat la reintegrare pașnică, ci la o entitate eșuată la granița Moldovei, sursă permanentă de instabilitate și rețele ilicite, rămasă totuși un instrument de presiune pentru Moscova, chiar și cu un control direct diminuat.

Mihai Isac, expert în politică externă

Aplicarea TVA și a accizelor pentru mărfurile importate de companiile din stânga Nistrului reprezintă mai mult decât o măsură fiscală, este o normalitate. Într-un stat care dorește să devină membru al UE nimeni nu poate acționa în afara legislației naționale. Este începutul eliminării unui regim preferențial și al integrării treptate a regiunii în spațiul economic, vamal și fiscal al statului. 

Această decizie este așteptată demult de mediile de afaceri din dreapta Nistrului. Multă vreme au existat diferite forme de concurență neloială din pricina situației din zona aflată sub ocupație militară rusă. Până în urmă cu câțiva ani, asistam la un adevărat exod al capitalului din dreapta în stânga Nistrului. Economic, această decizie reduce concurența inegală și posibilitățile de evitare a taxelor dintre cele două maluri. Politic, este o formă pașnică de exercitare a suveranității, având în vedere că agenții economici din aceeași țară trebuie să respecte reguli similare. Succesul nu va fi măsurat însă doar prin încasări, ci și prin felul în care banii vor reveni către locuitorii regiunii, prin proiecte sociale, servicii publice și infrastructură. 

Este necesară implementarea unor proceduri vamale clare, să fie asigurat accesul real al companiilor la sistemul bancar, dar să fie combătută contrabanda. Este nevoie de transparență în procesul de colectare și utilizare a impozitelor. Autoritățile trebuie să comunice direct cu firmele și populația, să monitorizeze prețurile și să aplice etapele următoare previzibil, fără a produce șocuri economice.

Va exista o rezistență clară din partea mediilor corupte de pe ambele maluri ale Nistrului, corupția și evaziunea fiscală rămânând o amenințare la adresa securității statului.

Există și riscuri. Unele firme pot transfera costurile în prețuri, își pot reduce activitatea sau pot încerca să ocolească taxele. Tiraspolul a numit deja măsura o escaladare și avertizează asupra unei crize economice, iar ambasadorul Rusiei a criticat presiunile fiscale asupra regiunii. Principala piață de desfacere a producției din regiunea transnistreană este UE, deci avem nevoie de reguli europene implementate pe întreg teritoriul UE.  

Reacția Moscovei va exista cu siguranță. Ea va fi politică și informațională, după un tipar cunoscut. Imensa mașină de propagandă va promova narațiunea unei blocade economice, dar și a altor amenințări fictive din partea R. Moldova. Rusia va continua sprijinirea administrației separatiste și va folosi și alte amenințări hibride.

Exercitarea unei presiuni militare directe ruse depinde de evoluția de pe frontul din Ucraina. Miza Chișinăului este să demonstreze că măsura nu pedepsește populația, ci instituie reguli egale și contribuie la reintegrarea treptată a țării. Rezultatul poate da tonul implementării unor noi măsuri și în alte domenii, menite să faciliteze reintegrarea.