„Saalik!” O discuție despre vin, găgăuzi, moldoveni, români, UE, Rusia și alfabetul latin, în cel mai mare sat din Găgăuzia
„Să fii sănătos!” a urat într-o română stâlcită Vasile, seniorul familiei Caraseni, a cărui casă este situată pe strada Sovetskaia în satul Congaz din regiunea găgăuză. Toastul a fost pronunțat în timp ce membrii familiei sale și câțiva jurnaliști de la Ziarul de Gardă ciocneau paharele cu vin roșu răcoros și aromat, proaspăt scos din beci, după o discuție aprinsă despre găgăuzi, moldoveni, români, UE, Rusia și alfabetul latin.
La sfârșit de iulie, când Ziarul de Gardă își sărbătorește aniversarea și 22 de ani de la fondare, am decis să marcăm această dată cu o vizită în autonomia găgăuză, să discutăm cu oamenii de acolo. Familia Caraseni ne-a emoționat în mod deosebit prin ospitalitate și deschidere.
În timpul discuției, presărată cu multe afirmații răspândite și de propagandă rusească, am gustat din vinul de casă al familiei, încercând să înțelegem, fără să criticăm, rădăcina prejudecăților din spatele acestor convingeri.
I-am găsit pe membrii familiei la poartă, în timp ce făceau niște lucrări la gardul ce le împrejmuiește curtea. Lucrările le făceau Ivan și soția lui, Matriona. Vârstnicul casei, Vasile, și nevasta lui au ieșit și ei la stradă, curioși să vadă de unde gălăgia stârnită și cine sunt străinii dornici de stat la taclale. Le-am spus cine suntem și că vrem să discutăm cu ei, am pornit camerele de filmat și telefoanele, iar ei nu s-au speriat, ci dimpotrivă, s-au arătat bucuroși să ne povestească despre viața lor. Discuția a avut loc în limba rusă.
ZdG: Cum se înțeleg găgăuzii cu moldovenii?
Ivan: Se înțeleg de minune cu moldovenii. Nu cu românii. Pentru că sunt și români și moldoveni, și sunt total diferiți. Deși ei spun că nu există nicio deosebire între ei, dar sunt diferiți moldovenii de români. Noi doar nu spunem că suntem turci, noi spunem că suntem găgăuzi.
Matriona: Am avut un ginere moldovean, din Glodeni. Și la școală copiii aveau de tradus în română. L-am rugat pe ginere să traducă. Și vă imaginați, el nu înțelegea. Spunea: „Sunt moldovean, dar nu înțeleg în limba română. E ceva total diferit.” De aceea, cu moldovenii ne înțelegem foarte bine, dar cu românii – nu.
Am vrut să înțelegem de ce locuitorii regiunii găgăuze au viziuni pro-rusești puternice, confirmate cam de fiecare dată de rezultatele alegerilor.
ZdG: De ce în Găgăuzia aproape toți, 90 la sută, votează întotdeauna pentru partide pro-rusești?
Ivan: Dar tu la cine te duci când ți-e bine? La vecini, dacă ai nevoie de ceva. O să te duci la români? Ei n-au nimic. În timpul URSS trăiau sărac, cărau de la noi biscuiți ca să nu moară de foame. Unde o să te duci? Acum cine are de suferit că gazul e scump? Suferă poporul. Iar cei de la vârf primesc câte 150 de mii. Poporul are de suferit. O să plătească 21 de lei pentru gaz.
ZdG: De asta ați votat așa?
Ivan: Nu doar de asta. Tot ce s-a construit s-a construit pe timpul URSS. Acum fac doar lucrări de suprafață. Cum se machiază o femeie și spune că e femeie bună, dar ea e machiată. Asta face și Uniunea Europeană, doar „machiază”, dar toate școlile s-au construit pe timpul URSS.
Matriona: Îmi amintesc, eram în clasa a cincea, și era „românizarea”. Atunci totul se traducea în „moldovenește”. Și în Chișinău oamenii au fost impuși să învețe alfabetul latin. Toți erau vorbitori de limbă rusă, cu alfabet rusesc, toți: și ai voștri, și ai noștri, și cei de la sud, toți. Și eu îmi amintesc că nouă ne-au lăsat literele rusești, dar la voi, la Chișinău, au fost impuse aceste femei, mai tinere, mai în vârstă, copiilor le e mai ușor, dar oamenii în vârstă au fost toți nevoiți să învețe alfabetul latin. Acum, în Chișinău, la voi, se folosește numai alfabetul latin.
ZdG: Și la dumneavoastră se folosește alfabetul latin. Limba găgăuză se scrie cu alfabet latin.
Matriona: Întrebați-l pe omul ăsta: știe să scrie cu litere latine?
ZdG: Dar limba găgăuză se scrie cu alfabet latin.
Matriona: Cu alfabet latin, dar noi scriem mai mult rusește. La noi totul e în rusă.
Femeia a adus un exemplu din viața ei cotidiană, legat de interacțiunea cu sistemul medical, menționând că ajunge des prin spitalele din Chișinău.
Matriona: Eu mă duc des la oncologie. Acolo, slavă Domnului, se vorbește și rusește și „moldovenește”. Slavă Domnului că încă este acceptată limba rusă. Dar cum o să pot eu comunica dacă nu se va mai vorbi rusește acolo? Eu am nevoie să merg acolo, înțelegeți? Slavă Domnului că Moldova prietenește cu toate limbile. Slavă Domnului! Nu știu ce va fi mai departe, dar dacă ne vor impune, acești oameni nu vor putea vorbi în altă limbă. El rusește cumva mai scrie, și mama cumva mai scrie, și soțul…
ZdG: Dar limba găgăuză o cunoașteți?
Matriona: Găgăuza o știm. Noi comunicăm doar în găgăuză. Eu am învățat la școală găgăuză cu alfabet latin, dar ei n-au învățat.
ZdG: Dar Rusia ajută Găgăuzia?
Matriona: Rusia ajută. Frații noștri, nepoții noștri… Copiii mei nu au plecat în Rusia, dar nepoții mei învață în Nijnii Novgorod la medicină. Și eu sunt foarte bucuroasă că Rusia i-a primit, la buget învață, slavă Domnului! Și știu foarte multă lume. De exemplu, vecinii: iată, în casa asta copiii sunt în Rusia, bunica a rămas singură; acolo copiii tot sunt în Rusia, mama și tata au rămas singuri. Despre război nu o să auziți niciun cuvânt, dacă ar spune cineva să facem război. Cum spunea o femeie: „Cu cine să lupt? Cu copilul meu?” De aceea noi prietenim cu Rusia.
Ivan, soțul Matrionei, s-a arătat convins că unicul interes al Uniunii Europene față de R. Moldova ar fi să profite de pământul și de oamenii acesteia.
Ivan: Pământul nostru îi trebuie Europei. Numai pământul. De oameni ei n-au nevoie. Au nevoie de robi.
ZdG: De ce Europa are nevoie de pământ?
Ivan: Dar de ce au loc războaie? De ce au loc războaie? De ce au venit germanii aici? Pentru pământ. Iată, și Europa tot are nevoie de pământ.
ZdG: Ce vrea să facă cu pământurile?
Ivan: …
Matriona: Noi nu știm.
Spre final, opiniile celor doi păreau să se mai fi temperat. Femeia își domolea soțul, atingându-i ușor brațul, semn să se mai potolească. Din curte apăruseră și cei doi vârstnici, Vasile și soția lui. L-am întrebat pe Vasile ce vin recomandă, alb sau roșu. S-a dus imediat în curte și a revenit cu… vin și cu un răspuns categoric.
Vasile: Roșu.
ZDG: De ce? La ce este folositor?
Vasile: E bun pentru sănătate. Dacă bei o sută de grame. Dar dacă bei mai mult, deja… (râde).
ZdG: Câte tone faceți?
Vasile: Nu facem tone.
Matriona: Mai înainte făcea.
Vasile: Pentru fiecare zi trebuie câte un litru.
ZdG: Pentru toți?
Vasile: Pe an. Ați înțeles?
ZdG: Da. 365 de litri.
Matriona: Înainte se bea mult. Spune câte butoaie făceai mai înainte. Tone făceai.
Vasile: Chiar trei. Acum se bea bere.
ZdG: Dar vinul e mai bun decât berea?
Vasile: E curat, fără „chimie”.
La despărțirea de membrii familiei Caraseni, jurnaliștii ZdG au ciocnit împreună cu ei paharele cu vin. „Saalik!” – am toastat cu toții, adică „Sănătate!” în limba găgăuză. „Să fii sănătos!” a spus Vasile în limba română și a ridicat paharul zâmbind.
Iar Matriona a ținut să încheie cu un toast împăciuitor. „Să fiți sănătoși! Să trăiți în bucurii, să nu vă îmbolnăviți! Asta e cel mai important. Să țineți minte: cea mai importantă în viața aceasta este sănătatea. Dacă o pierzi, nici Europa, nici Rusia, nimeni nu te ajută. Țineți minte! Te ajută familia, cei care sunt alături de tine. Poți să treci prin cele mai dificile momente, dar sănătatea e cea mai importantă. Moldovei și tuturor sănătate! Sunteți tineri, trăiți și bucurați-vă de copiii voștri!”
Ziarul de Gardă a dăruit familiei Caraseni un abonament pentru un an. Matriona ne-a spus că ei citesc în limba română și că vor fi bucuroși să primească un ziar în fiecare săptămână.
Ștefan Bejan, istoric, expert al comunității Watchdog, referitor la opiniile protagoniștilor reportajului privind UE, Rusia, românii și alfabetul latin:
„Aceste afirmații reprezintă teze propagandistice promovate de agenții de influență ai Kremlinului, menite să cultive neîncrederea în România, Uniunea Europeană și instituțiile statului Republica Moldova. Impactul lor este mai pronunțat în UTA Găgăuzia, unde populația a fost supusă timp de decenii unui intens proces de rusificare și deznaționalizare în perioada sovietică. Ca urmare, spațiul informațional din regiune rămâne puternic influențat de mass-media și narațiunile pro-Kremlin, ceea ce face ca mesajele propagandistice să găsească un teren mai favorabil decât în alte regiuni ale Republicii Moldova. Schimbarea acestei realități este un proces de durată, care presupune integrarea deplină a comunității găgăuze în societatea Republicii Moldova, extinderea cunoașterii limbii române, dezvoltarea alfabetizării mediatice și promovarea valorilor democratice și europene.”
