Dronele care intră în spațiul aerian al R. Moldova: ce (nu) poate face Chișinăul și de ce nu le doborâm?

Ce poate face R. Moldova când drone militare îi încalcă spațiul aerian? De ce nu sunt doborâte, ce echipamente ar fi necesare și cât ar costa? Incidentele tot mai frecvente, inclusiv prăbușirea unor drone pe teritoriul țării, ridică întrebări privind capacitatea autorităților de a proteja populația și măsurile pe care le pot lua dincolo de condamnările transmise prin comunicate de presă.

De la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina până pe 22 septembrie 2026, spațiul aerian al R. Moldova a fost survolat de 76 de obiecte zburătoare. Potrivit Centrului pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării (STRATCOM), numărul incidentelor cu drone în spațiul aerian al R. Moldova a crescut simțitor pe parcursul ultimelor luni, fiind înregistrate și cazuri de explozii. În 2022 au fost înregistrare 4 cazuri de survolare a spațiului aerian, în 2023 – 6, în 2024 – 10, în 2025 – 17, iar de la începutul anului 2026 – 39 de cazuri.

Doar în perioada 1 august – 22 septembrie, 28 de drone au invadat spațiul aerian al țării. Dintre acestea, cinci s-au prăbușit pe teritoriul nostru, iar în alte cazuri au fost găsite fragmente de drone în câmpuri.

Trei dintre acestea au căzut în zonele extravilane ale satelor Talmaza și Crocmaz din r. Ștefan-Vodă, dar și în satul Mihăilenii Vechi, Rîșcani, fără a provoca victime. În toate cazurile, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a condamnat incidentele și a calificat încălcarea spațiului aerian drept o încălcare gravă a suveranității și un risc direct pentru siguranța cetățenilor. Dar ce poate face statul, în afară de a condamna, pentru a-și proteja cetățenii?

Ministrul Apărării „nu exclude cazurile letale în următoarea perioadă”

În urma atacului cu drone din noaptea de 8 spre 9 septembrie în zona punctului de trecere Tudora (R. Moldova) – Starokazacie (Ucraina), doi ucraineni au decedat, iar alte două persoane, printre care și un cetățean al R. Moldova, au fost rănite. În urma atacului, ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, admitea că R. Moldova „cu greu ține pasul pentru a dezvolta sistemele de apărare împotriva sistemelor de atac ale Federației Ruse” și că „nu exclude cazurile letale în următoarea perioadă”.

Totodată, oficialul spunea că elaborarea sistemelor de informații sau dezvoltarea sistemului de apărare antiaeriană „durează ani întregi pentru țări cu economii mult mai dezvoltate și capacități militare mult mai avansate ca R. Moldova”.

Ministrul a făcut referire la ajutorul în valoare de 120 de milioane de euro aprobat de Uniunea Europeană în iulie 2026 „în vederea consolidării capabilităților de apărare aeriană ale țării”.

Oficialul menționa însă că acești bani vor fi folosiți pentru achiziționarea pentru R. Moldova a unui sistem de apărare antiaeriană de detectare și nimicire a țintelor aeriene de rază medie. Doar că „nu este sigur dacă acești bani vor ajunge sau că acesta va fi livrat în termenul stabilit de trei ani, posibil să fie și mai târziu”, preciza Nosatîi.

De câți bani e nevoie pentru a proteja spațiul aerian? „Informații clasificate”

La începutul lunii septembrie, ZdG a întrebat autoritățile câți bani ar trebui investiți pentru ca R. Moldova să aibă o capacitate reală de protejare a spațiului aerian împotriva dronelor. După aproape două săptămâni, Ministerul Apărării (MA) ne-a răspuns că „valoarea investițiilor depinde de nivelul de acoperire, configurația sistemului și cantitatea echipamentelor necesare”, dar și că „datele detaliate privind necesarul de capabilități și costurile programelor strategice sunt informații clasificate”.

Am întrebat MA dacă a făcut o estimare financiară pentru dezvoltarea unui sistem de apărare antiaeriană adaptat noilor amenințări, dar și la această întrebare instituția a evitat să ofere date concrete. „MA evaluează și actualizează permanent planurile de dezvoltare și achiziții strategice. Estimările sunt ajustate în funcție de amenințări, resursele disponibile, ofertele producătorilor și sprijinul partenerilor externi. Informațiile financiare detaliate cu acces limitat nu pot fi comunicate public”, se precizează în răspunsul MA. 

Invitat la podcastul ZdG „Detectorul de Falsuri”, Ghenadie Cojocaru, secretar de stat la MA, a evitat și el să menționeze o cifră, precizând doar că bugetul public al MA este de circa două miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 100 de milioane de euro. „Nu cred că în Europa găsim bugete mai mici. Poate doar în Malta”, a punctat acesta. El a mai adăugat că tehnologia dronelor utilizate în războiul din Ucraina evoluează, de asemenea, foarte rapid. Potrivit secretarului de stat, dacă primele aparate zburau cu viteză de aproximativ 100–200 de kilometri pe oră, noile generații de drone Șahed sau Gheran pot atinge aproximativ 600 de kilometri pe oră sau chiar mai mult.

„Tehnologiile pe câmpul de luptă din Ucraina evoluează într-așa fel și cu așa o viteză, încât noi nu mai vorbim de ani. Acum cred că vorbim de luni, de zile. Lupta cea mai complicată pentru detectarea acestor drone se dă la altitudini joase. Și atunci, dacă o dronă zboară și la altitudini joase, și cu o viteză foarte mare, atunci este mai dificil”, a spus Ghenadie Cojocaru. La aceasta se adaugă relieful și traiectoria aparatului, care pot crea zone în care radarul nu îl vede. 

Cojocaru susține că, în 2026, capacitatea R. Moldova la acest capitol „este mult mai bună decât în urmă cu câțiva ani”, când, potrivit lui Cojocaru, era aproape inexistentă și se baza pe tehnică depășită. Sistemele existente permit acum formarea unei imagini generale asupra spațiului aerian și, atunci când este necesar, luarea deciziei de închidere a acestuia pentru protejarea aviației civile.

Chiar și atunci când o dronă este detectată, aceasta nu poate fi doborâtă automat, spune Cojocaru, precizând că militarii trebuie să analizeze mai întâi „iminența pericolului”. „Cel mai mult ce ne preocupă este proporționalitatea riscului de la interceptarea acestei drone”, a explicat secretarul de stat. Doborârea unei drone deasupra unei zone populate poate genera un pericol suplimentar: aparatul nu dispare în aer, iar fragmentele dronei, încărcătura explozivă și proiectilele folosite pentru interceptare pot ajunge la sol. „Dacă este clar că această dronă se îndreaptă către o localitate și scade din altitudine, iminența pericolului stă la baza deciziei și proporționalitatea interceptării cu riscurile pe care le poartă”, a explicat Cojocaru.

Decizia nu este luată de o singură persoană. Potrivit secretarului de stat, există protocoale tehnice care stabilesc cum trebuie să reacționeze structurile responsabile în funcție de traiectoria aparatului, altitudine, zona pe care o survolează și pericolul pe care îl reprezintă. Întrebat dacă R. Moldova are rachete antiaeriene care pot fi folosite pentru neutralizarea dronelor, Cojocaru a răspuns că această capacitate există doar parțial. „Parțial, această capabilitate este și ea este concentrată asupra obiectivelor strategice care asigură funcționalitatea economiei, care asigură funcționalitatea statului”, a declarat secretarul de stat.

Printre mijloacele disponibile, oficialul a enumerat sisteme portabile de rachete, mitraliere și sisteme de război electronic. Numărul acestora este însă limitat, iar MA recunoaște că sistemul trebuie dezvoltat. Apărarea și supravegherea spațiului aerian reprezintă, potrivit acestuia, prima dintre cele 12 capacități prioritare prevăzute în Strategia militară.

Cum se detectează o dronă de tip Șahed

Expertul în politici de apărare și securitate Radu Burduja a explicat pentru Ziarul de Gardă că o dronă de tip Șahed sau Gheran se detectează printr-o rețea stratificată de senzori. Mai exact, aceasta include radare antiaeriene de rază lungă și medie, radare antidrone de rază scurtă și foarte scurtă, senzori acustici, camere optice și în infraroșu, mijloace de supraveghere radioelectronică și observatori aflați în teren.

„Radarele de rază lungă și medie formează imaginea generală a spațiului aerian și pot determina poziția, direcția, viteza și altitudinea țintei. Totuși, dronele care zboară foarte jos pot fi mascate de curbura Pământului, relief, vegetație sau clădiri. Radarele antidrone, cu raze de acțiune de aproximativ 1–30 km, acoperă local aceste goluri, mai ales în jurul orașelor, aerodromurilor și infrastructurii critice. Senzorii acustici detectează zgomotul specific al motorului și pot indica direcția din care se apropie drona, iar camerele optice și termice sunt folosite pentru confirmarea și urmărirea finală a țintei.

Exemplul Ucrainei arată însă că simpla existență a acestor senzori nu este suficientă. Informațiile trebuie reunite într-o imagine aeriană comună, actualizată permanent. 

Grupurile mobile, sistemele antiaeriene și echipajele dronelor interceptoare primesc pe terminale digitale direcția, traseul probabil și timpul estimat de apropiere. Acesta este ciclul complet: detectare, identificare, decizie, repartizare și lovire”, a explicat expertul.

Totuși, acesta susține că interceptarea rămâne dificilă, deoarece dronele de tip nou au o semnătură radar redusă și zboară, de regulă, la altitudine joasă. Recent, Rusia a început să folosească drone cu propulsie reactivă, care, explică Burduja, reduc și mai mult timpul disponibil pentru reacție.

„Radarele moderne achiziționate de R. Moldova îmbunătățesc considerabil supravegherea spațiului aerian, dar un radar performant nu reprezintă un sistem complet de apărare antiaeriană. Moldova nu dispune încă de o rețea densă de radare antidrone, senzori acustici și optici, conectată printr-un sistem digital de comandă la suficiente mijloace de interceptare”,  a remarcat expertul. 

România poate ajuta  R. Moldova?

Incidentele cu drone nu sunt o problemă doar pentru R. Moldova. Statistica Ministerului Apărării din România arată că de la începutul războiului în spațiul aerian controlat de România au pătruns 40 de drone. Doar în 2026 au fost 24 de pătrunderi, dintre care doar patru drone au fost doborâte de piloți români sau ai aliaților NATO.

„Legea oferă cadrul general pentru contracararea și neutralizarea amenințărilor aeriene. Acum trebuie să ne concentrăm pe operaționalizarea acestei legi: cine detectează, cine clasifică amenințarea, cine ia decizia, în cât timp și cu ce mijloc este neutralizată ținta. În cazul unui Șahed, aceste decizii trebuie luate în minute, uneori chiar în secunde”, a explicat pentru ZdG  Vitalie Marinuța, fost ministru al Apărării în perioada 2009–2014.

Acesta susține că R. Moldova nu are capacitatea economică de a dezvolta individual, în termeni utili, toate capabilitățile necesare pentru un sistem eficient de apărare a spațiului aerian.

„În aceste condiții, consider oportun dezvoltarea unui parteneriat regional cu România, dar și Ucraina, în domeniu. Deseori, același obiect zburător traversează ilegal nu doar spațiul aerian al R. Moldova, dar și al Ucrainei și României. O soluție ar fi instituirea unui mecanism permanent moldo-român-ucrainean de schimb rapid de informații, avertizare timpurie și coordonare în cazul apariției unor ținte neidentificate. România este membră NATO și dispune de o imagine mult mai amplă asupra situației aeriene regionale, iar Ucraina are și experiența, dar și echipamentul necesar chiar la hotarele noastre”, consideră fostul ministru.

Și Radu Burduja consideră că o cooperare cu România și Ucraina este esențială pentru acoperirea temporară a golurilor de capabilități.

„Cooperarea deja există și aceasta include schimbul de date radar, avertizarea timpurie, conectarea centrelor de comandă. Următorul pas ar fi coordonarea intervenției în cazul unei amenințări care se îndreaptă spre teritoriul R. Moldova. Aici ar putea fi necesare acorduri bilaterale și înțelegeri tehnice care să permită, în situații clar definite, utilizarea mijloacelor de apărare aeriană ale statelor partenere împotriva țintelor care amenință R. Moldova. România poate ajuta atât prin expertiză juridică și operațională, cât și prin instruire și integrarea sistemelor”, a argumentat Radu Burduja.

Acesta susține că, din punct de vedere financiar, soluția realistă pentru R. Moldova este construirea etapizată a unei apărări aeriene stratificate. 

„Finanțarea europeană trebuie completată prin investiții naționale într-o rețea de radare antidrone, senzori acustici și sisteme optice, precum și în mijloace de interceptare mai ieftine. O rețea națională nu trebuie construită integral din prima etapă. Senzorii acustici pot costa, în funcție de configurație, de la câteva sute la câteva mii de euro, în timp ce radarele antidrone și sistemele optice sunt mai scumpe. O primă rețea poate fi amplasată pe principalele direcții de amenințare și în jurul localităților, aerodromurilor și infrastructurii critice, fiind ulterior extinsă”, spune acesta. 

De asemenea, o altă investiție realistă este producerea sau asamblarea în R. Moldova, prin transfer de tehnologie, a dronelor interceptoare.

Experiența Ucrainei arată că un asemenea interceptor poate costa câteva mii de euro, mult mai puțin decât o rachetă antiaeriană. Expertul menționează că R. Moldova poate începe cu asamblarea, mentenanța și integrarea software, dezvoltând treptat o capacitate industrială proprie.

Vitalie Marinuța susține că avem nevoie, în primul rând, să dezvoltăm în continuare capabilitățile naționale de detectare: radare, senzori optici, termici și, unde este posibil, acustici.

„Apoi, avem nevoie de mijloace de război electronic pentru contracararea anumitor categorii de drone și de mijloace cinetice pentru situațiile în care drona trebuie distrusă. În același timp, trebuie protejate prioritar obiectivele critice: aeroportul, infrastructura energetică, centrele de comandă, obiectivele militare și zonele dens populate.

Strategia Militară 2025–2035 merge deja în această direcție, stabilind modernizarea capacităților de apărare aeriană drept prioritate.”

Totuși, atât analistul, cât și fostul ministru al Apărării, susțin că rămâne greu de explicat de ce, la patru ani și jumătate de la declanșarea războiului din Ucraina și după mai multe incursiuni în spațiul nostru aerian, R. Moldova nu dispune încă de un sistem antidrone cel puțin parțial funcțional. 

„Se simte populația mai protejată acum decât la începutul războiului, în 2022? Poate statul să detecteze, să identifice și să intercepteze în timp util o dronă care se îndreaptă spre o localitate? În prezent, răspunsul la ambele întrebări este nu. La patru ani și jumătate de la declanșarea războiului și după mai multe incursiuni aeriene, R. Moldova nu dispune încă de un sistem antidrone funcțional. Într-un stat cu resurse limitate, ordinea investițiilor este esențială. O rețea integrată de senzori, un sistem de comandă și control și mijloace de interceptare accesibile financiar trebuiau tratate ca priorități urgente”, a conchis Radu Burduja.

Pe 21 septembrie, după ședința Consiliului Național de Securitate, președinta Maia Sandu, întrebată „ce face R. Moldova pentru a fi capabilă să-și apere infrastructura și cetățenii”, a spus că „statul continuă să investească resurse proprii și să atragă finanțare nerambursabilă externă pentru dezvoltarea și perfecționarea sistemului de apărare. Ignorarea sistemului de apărare timp de 30 de ani nu poate fi recuperată în 5 ani”, a precizat șefa statului. 

Vitalie Marinuța consideră că problema nu poate fi rezolvată doar prin cumpărarea unui radar sau a câtorva sisteme separate și că e nevoie de un sistem național integrat de apărare antidrone, care să lege detectarea de identificare, comandă, război electronic și neutralizare.

„În același timp, trebuie să fim realiști. R. Moldova nu-și poate permite financiar să construiască singură o apărare aeriană comparabilă cu cea a statelor NATO. Tocmai de aceea trebuie să investim inteligent: în sisteme antidrone relativ ieftine, în apărarea obiectivelor critice și, foarte important, în schimbul rapid de informații cu România și Ucraina. În apărare există un principiu simplu: capacitatea trebuie construită înainte de incident, nu după el”, a mai adăugat acesta.

Incidentele cu drone, urmate de valuri de propagandă

Incidentele cu drone sunt urmate de valuri de dezinformare și propagandă, menite să distragă atenția de la agresorul real, constată STRATCOM. Printre tacticile folosite se numără: 

• inversarea vinei, când agresorul acuză victima de comportamentul de care el însuși este vinovat;
• amplificări de tip „copy-paste”: răspândirea rapidă și în masă a aceluiași text, prin copiere și distribuire repetată pe rețelele sociale, forumuri sau platforme de chat;
• gruparea nemulțumirilor: punerea într-un coș comun a mai multor nemulțumiri, alături de subiectul dronelor, pentru a intensifica trăirile emoționale și pentru a bloca gândirea critică a publicului.

„Valurile concertate de propagandă urmăresc să intimideze populația, să sporească sentimentul de insatisfacție față de acțiunile sau inacțiunile guvernului, să submineze eforturile de consolidare a capacității de apărare, să diminueze sprijinul pentru Ucraina, să inoculeze frica și să influențeze opinia publică în vederea abandonării parcursului european pentru a «recăpăta» o siguranță falsă”, se menționează în analiza STRATCOM.