De unde își iau știrile și cum recunosc falsurile locuitorii satului Gaidar

Rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie au devenit surse obișnuite de informare pentru oameni de toate vârstele. Odată cu știrile însă, la utilizatori ajung și informații false, titluri alarmiste sau mesaje menite să provoace frică și panică. Locuitorii satului Gaidar au povestit pentru ZdG de unde se informează, în ce surse au încredere și cum verifică informațiile care le trezesc suspiciuni.

Telegram și TikTok pentru cei mai tineri, Viber și WhatsApp pentru alte generații, dar și televiziunea sau presa – sursele de informare diferă în funcție de vârstă și de obiceiurile fiecăruia. Diferă și felul în care oamenii reacționează la informațiile îndoielnice: unii caută aceeași știre în mai multe surse, alții încearcă să identifice sursa inițială, iar persoanele mai în vârstă apelează uneori la copii sau nepoți pentru a verifica informațiile primite pe telefon.

Tinerii: între viteza rețelelor sociale și nevoia de verificare

Tatiana, în vârstă de 17 ani, elevă la Colegiul de Medicină din Chișinău, spune că se informează în principal de pe Telegram și TikTok. Uneori întâlnește titluri alarmiste despre situații de urgență sau presupuse amenințări.

„În mare parte, citesc canale de Telegram și mă uit pe TikTok. Uneori dau peste titluri atât de înfricoșătoare despre situații de urgență sau amenințări, încât mi se face pielea de găină. Înainte le puteam trimite prietenilor fără să mă gândesc prea mult, dar acum mă opresc mai întâi și mă întreb: oare nu este doar un titlu făcut pentru a aduna vizualizări?”, spune Tatiana.

Ivan are 20 de ani și studiază la Universitatea Tehnică din Chișinău. Atunci când vede o informație care îi trezește suspiciuni, încearcă să verifice dacă aceasta apare și în alte surse.

„Sunt la un profil real, așa că m-am obișnuit să verific informațiile. Dacă văd o știre senzațională, introduc cuvintele-cheie într-un motor de căutare. Dacă informația apare doar pe pagini anonime, iar sursele media cunoscute nu scriu nimic despre asta, pentru mine este un semn clar că informația este falsă.”

Olesea, în vârstă de 23 de ani, lucrează ca asistentă medicală într-un spital. Ea își amintește că, la un moment dat, a crezut o informație despre un presupus deficit de medicamente și a fost pe punctul de a merge să-și facă provizii.

„Da, mi s-a întâmplat. La un moment dat a apărut pe rețelele sociale o «știre» despre un deficit brusc al anumitor medicamente în farmacii. M-am speriat și voiam deja să merg să cumpăr, dar s-a dovedit că era o informație falsă menită să provoace panică. În medicină, precizia este importantă, așa că acum încerc să caut sursa inițială și să verific informația și în presă.”

Adulții: mai mult scepticism față de mesajele alarmiste

Mesajele care îi îndeamnă pe oameni să distribuie urgent o informație continuă să circule pe aplicațiile de mesagerie. Valentina, contabilă în vârstă de 42 de ani, spune că primește frecvent astfel de mesaje pe Viber sau WhatsApp, inclusiv de la rude.

„Permanent! Ba rudele îmi trimit câte o imagine cu mesajul «Trimiteți tuturor urgent, până nu este ștearsă», ba tot felul de concursuri dubioase. Munca mea de contabil m-a învățat să am încredere doar în cifre și documente verificate, așa că am devenit imună la astfel de mesaje – pur și simplu le ignor.”

Natalia, în vârstă de 40 de ani, consultantă, spune că unul dintre primele lucruri la care atrage atenția este felul în care este formulat titlul unei informații.

„Dacă titlul este scris cu majuscule, are o mulțime de semne de exclamare și încearcă să provoace emoții puternice – frică sau furie –, închid imediat articolul. Presa serioasă nu scrie în felul acesta. Pentru mine, acesta este un semn de manipulare.”

Persoanele în vârstă: între sursele tradiționale și ajutorul celor mai tineri

În cazul persoanelor mai în vârstă, încrederea într-o informație poate fi influențată și de persoana de la care aceasta vine. Fedora are 67 de ani și a lucrat în domeniul comerțului. Ea spune că înainte avea tendința să creadă informațiile primite de la rude și cunoscuți.

„Înainte credeam că, dacă mi-a trimis cumnata, înseamnă că este adevărat – doar nu o să-mi vrea răul. Apoi am înțeles că nici cei care îmi trimit astfel de mesaje nu verifică informația, ci pur și simplu o dau mai departe, ca într-un lanț. Acum privesc lucrurile altfel: dacă se întâmplă ceva cu adevărat important, se va spune la televizor sau se va scrie în ziar.”

Nadejda, în vârstă de 69 de ani, fostă lucrătoare la colhoz, spune că îi este uneori dificil să se orienteze în volumul mare de informații pe care le vede pe telefon. Când are îndoieli, cere ajutorul copiilor sau nepoților.

„Sunt un om de școală veche, obișnuit să cred ceea ce văd cu ochii mei. Acum se scriu atât de multe lucruri pe internet, încât nu mai știi ce să crezi. Dacă am îndoieli, îi întreb pe copii sau pe nepoți – ei se pricep mai bine la tehnologiile moderne și îmi explică unde este adevărul și unde este o invenție.”

Nadejda Cara, participantă la Tabăra de Reziliență Informațională, organizată de Asociația Media-Guard în colaborare cu Globsec