Ce înseamnă taxarea mărfurilor din regiunea transnistreană. Expert: „Nu vorbim de impozite noi, ci de încetarea unei excepții”
„Un stat care negociază aderarea la Uniunea Europeană nu poate păstra o zonă de derogare fiscală pe propriul teritoriu”, a declarat Marin Gospodarenco, directorul Centrului Analitic „Economica”, pentru ZdG, comentând decizia autorităților de la Chișinău de a aplica TVA și accize pentru anumite categorii de mărfuri introduse de operatorii economici din regiunea transnistreană.
Decizia marchează începutul renunțării la facilitățile fiscale de care agenții economici din regiunea transnistreană au beneficiat timp de peste două decenii și reprezintă „un pas important pentru reintegrarea graduală a țării și pentru uniformizarea spațiului economic, vamal și fiscal”, a anunțat Guvernul. Banii acumulați vor fi transferați în „Fondul de convergență”, prin care Chișinăul își propune să „stimuleze reintegrarea” prin finanțarea unor proiecte sociale și de infrastructură în stânga Nistrului.
Totuși, expertul în economie Marin Gospodarenco atrage atenția asupra a trei riscuri, subliniind că „nici unul nu este ipotetic” și semnalând, totodată, existența unei „portiță” chiar în textul hotărârii.
La 1 septembrie, mărfurile importate de operatorii economici cu sediul în regiunea transnistreană se impozitează cu TVA și, după caz, cu accize. Prima etapă acoperă alcoolul, tutunul, parfumurile, blănurile, bijuteriile, mijloacele de transport, telefoanele și computerele. Din ianuarie 2027 se adaugă minereurile, metalele comune și produsele petroliere; din aprilie 2027 – gazele naturale și energia electrică. Orizontul declarat pentru regimul general complet este anul 2030.
„Primul lucru care trebuie spus, pentru că se spune rar: nu vorbim de impozite noi, ci de încetarea unei excepții. Hotărârea de Guvern nr. 1001/2001, gândită ca soluție temporară într-un moment de blocaj comercial, a durat 25 de ani. Ea se abrogă, iar în locul ei se aplică Codul fiscal – același text care se aplică oricărei companii din Chișinău, Bălți sau Cahul. Pasul nu este nici izolat, nici brusc: din 2006, înregistrarea la Chișinău a devenit condiția practică pentru orice export din stânga Nistrului, din 2016 regiunea beneficiază de Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, iar din ianuarie 2024 companiile de acolo plătesc taxa vamală în condiții generale. Impozitarea indirectă era ultima piesă rămasă în afara regulii”, afirmă expertul.
Potrivit lui Gospodarenco, „cât de important este pasul depinde de unitatea de măsură”.
„Fiscal, deocamdată puțin: în 2025, agenții economici din regiune au achitat 166,4 milioane de lei taxă vamală, dintr-un total de peste 41 de miliarde încasate de Serviciul Vamal – patru zecimi de procent. Potențialul întregului regim este estimat la circa 3,3 miliarde de lei anual, sumă care contează, dar care nu finanțează reintegrarea: costul acesteia se măsoară în sute de milioane de dolari pe an”, subliniază el.
Totuși, instituțional, expertul consideră că este un pas „major”.
„Un stat care negociază aderarea la Uniunea Europeană nu poate păstra o zonă de derogare fiscală pe propriul teritoriu. Iar argumentul care a justificat excepția, acela că ar ajuta populația din stânga Nistrului în procesul de democratizare, a fost testat un sfert de secol”, constată acesta.
Potrivit avizului semnat de Serviciul de Informații și Securitate la acest proiect, facilitățile de care beneficiau agenții economici „au alimentat financiar regimul de la Tiraspol și au permis acumulări de capital pentru grupuri economice de pe ambele maluri”.
În același timp, expertul subliniază că, de fapt, oamenii din regiunea transnistreană „sunt, în bună măsură, deja integrați. Companiile nu erau”.
„Merită amintit, în paralel, ce plătește deja contribuabilul de pe malul drept: numai tratamentele spitalicești pentru cei peste 74 de mii de locuitori ai regiunii asigurați medical la noi au costat circa 119 milioane de lei în 2025. Peste 23 de mii de oameni din regiune lucrează oficial pe malul drept, cu contract și contribuții”, adaugă Gospodarenco.
Potrivit lui, impactul imediat va fi modest și deliberat modest, iar „testul real vine în ianuarie 2027, când impozitarea atinge materiile prime, și în aprilie 2027, când atinge energia”.
Totodată, Gospodarenco consideră că există trei riscuri și „nici unul nu este ipotetic”.
„Primul ține de rigoare: reforma se face fără o estimare publică a impactului. Ministerul Finanțelor recunoaște în nota de fundamentare că nu poate cuantifica veniturile, iar Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, care a cerut formal o analiză financiară, a primit un răspuns parțial. Trei scenarii cu ipoteze declarate ar fi fost minimul acceptabil, iar absența lor este exploatată deja de propaganda de la Tiraspol.
Al doilea este o portiță din chiar textul hotărârii. Mărfurile care nu figurează în listă rămân neimpozitate cu condiția să rămână fizic în regiune – o condiție fără mecanism de verificare și fără sancțiune. Ministerul Afacerilor Interne a semnalat-o explicit; obiecția a fost respinsă cu argumentul că Serviciul Vamal va stabili procedura. În administrarea fiscală, o condiție fără consecință juridică este o condiție inexistentă.
Rămâne problema secvenței. Fondul de convergență, prin care banii ar urma să se întoarcă în regiune sub formă de infrastructură și servicii, nu este încă operațional: se colectează înainte de a se cheltui. Pentru un instrument care se numește, totuși, de convergență, este cel mai prost început posibil. Iar orizontul 2030 nu are deocamdată forță juridică – apare în nota de fundamentare, nu în hotărâre”, argumentează el.
Cu toate acestea, expertul consideră că „direcția este corectă și momentul mai bun decât pare”.
„Subvenția energetică rusească, care a susținut decenii la rând modelul economic al regiunii, a dispărut odată cu oprirea tranzitului prin Ucraina în ianuarie 2025; excepția fiscală moldovenească rămăsese ultima piesă a unui echilibru care oricum nu mai exista.
Ce urmează depinde însă mai puțin de cât se colectează și mai mult de două lucruri, dacă se închide portița din textul hotărârii și dacă Fondul de convergență produce, pe malul stâng, lucruri pe care oamenii să le poată vedea. Reintegrarea nu se decretează prin hotărâri de Guvern”, a conchis Marin Gospodarenco, directorul Centrului Analitic „Economica”.
