„Nu este vorba despre a alege între valori și pensii”. Comisara europeană pentru pentru egalitate, pregătire și gestionarea situațiilor de criză, interviu EXCLUSIV pentru ZdG

Hadja Lahbib, comisara europeană pentru egalitate, pregătire și gestionarea situațiilor de criză, aflată într-o primă vizită de lucru în R. Moldova, vorbește într-un interviu pentru Ziarul de Gardă despre crizele prin care a trecut țara noastră în ultimii ani și cum se vede R. Moldova din Bruxelles. „Ceea ce vedem, în repetate rânduri, este o țară care alege reformele și cooperarea europeană în locul vulnerabilității și izolării. Este remarcabil”, constată comisara europeană.

Ea vorbește în interviu despre drepturile minorităților, egalitate de gen, violența împotriva femeilor sau familiile vulnerabile, care suferă cel mai mult de pe urma crizelor. „Adevăratul test este unul simplu: poate o mamă singură să asigure în continuare hrană familiei?”, remarcă ea, atenționând că în procesul de integrare europeană „în ceea ce privește egalitatea, nu există loc de negociere. Aceasta include drepturile femeilor, ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor aparținând minorităților și ale comunității LGBTIQ+.”

Hadja Lahbib este fostă jurnalistă și diplomată belgiană, care a ocupat funcția de ministră a Afacerilor Externe al Belgiei în perioada 2022–2024. Cu o experiență solidă în jurnalism internațional și relații externe, portofoliul său actual în cadrul Comisiei Europene acoperă pregătirea și răspunsul la crize, precum și promovarea egalității.

— Republica Moldova a trecut în ultimii ani prin criza refugiaților, crize energetice, atacuri cibernetice și amenințări hibride, iar războiul continuă la graniță. Pare prea mult pentru o țară atât de mică și vulnerabilă ca R. Moldova. Cum s-a văzut din UE/Bruxelles R. Moldova în această perioadă?

— În ultimii ani, Republica Moldova a fost profund afectată de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Puține țări au resimțit atât de direct consecințele acestuia: insecuritatea energetică, presiunile economice, dezinformarea și afluxul unui număr mare de persoane care au fugit din calea războiului. Și totuși, ceea ce mă impresionează, privind dinspre Bruxelles, nu este amploarea acestor crize, ci forța răspunsului Republicii Moldova la fiecare dintre ele.

Populația Republicii Moldova a fost vizată de Rusia prin acțiuni de dezinformare și tentative de influențare a opiniei publice. Îmi amintesc de alegerile din septembrie anul trecut, când au fost semnalate ingerințe rusești pe mai multe fronturi, inclusiv eforturi de recrutare a preoților ortodocși pentru a influența alegătorii. Dar ceea ce îmi amintesc și mai clar este modul în care au răspuns cetățenii Republicii Moldova. În pofida acestor presiuni, ei au ales să continue pe calea europeană.

De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, Republica Moldova a trebuit să gestioneze un aflux masiv de persoane aflate în căutarea unui loc sigur. Iar ceea ce văd este o țară care și-a deschis porțile pentru peste două milioane de persoane care au fugit din calea războiului și care continuă, și astăzi, să găzduiască aproximativ 140.000 de refugiați ucraineni. Puține țări, raportat la dimensiunea lor, au făcut mai mult.

Iar când Europa a fost cuprinsă de incendii în această vară, Republica Moldova a sprijinit eforturile noastre de combatere a incendiilor de vegetație prin detașarea a aproximativ 50 de pompieri în Grecia și prin găzduirea, pe teritoriul său, a mijloacelor aeriene ale Ucrainei de stingere a incendiilor. Republica Moldova a aderat, de asemenea, la Mecanismul de protecție civilă al UE în 2023, consolidându-și astfel capacitatea atât de a primi asistență atunci când propriile capacități sunt depășite, cât și de a fi alături de Europa atunci când alții au nevoie de ajutor. 

Din perspectiva Uniunii Europene, acest lucru este extrem de important: Republica Moldova nu este doar un beneficiar al sprijinului european. Este un partener din ce în ce mai important în consolidarea rezilienței Europei.

Presiunea asupra Republicii Moldova este reală și nimeni, la Bruxelles, nu o subestimează. Dar ceea ce vedem, în repetate rânduri, este o țară care alege reformele și cooperarea europeană în locul vulnerabilității și izolării. Este remarcabil. Iar acesta este motivul pentru care rolul UE este clar: să sprijine Republica Moldova în consolidarea acestei reziliențe, fie că este vorba despre șocuri energetice, dezastre, dezinformare sau consecințele umanitare grave ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

— Crizele nu afectează pe toată lumea în mod egal. În R. Moldova, oamenii cu venituri mici, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, femeile singure cu copii sau comunitățile rurale sunt adesea mai vulnerabile. Cum poate un stat să depășească  crize fără ca cei mai vulnerabili să plătească cel mai mare preț?

— O țară nu este cu adevărat rezilientă dacă persoanele cele mai expuse unei crize ajung să poarte cea mai grea povară. O redresare macroeconomică înseamnă puțin dacă o femeie în vârstă nu își poate încălzi locuința pe timp de iarnă.

Reziliența se construiește în timp – prin oameni și comunități puternice, prin servicii publice și sisteme fiabile, precum și prin sprijinirea celor care au cea mai mare nevoie de ajutor. În această direcție, UE sprijină Republica Moldova.

Atunci când prețurile la energie cresc și când serviciile publice sunt supuse unor presiuni, impactul nu este resimțit în mod egal de toți. Primii și cei mai afectați sunt cei care dispun de cele mai puține resurse pentru a-i face față: persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, familiile monoparentale și comunitățile rurale. Ei resimt primii și cel mai puternic efectele acestor presiuni și sunt ultimii care își revin.

Tocmai aici trebuie să intervină asistența umanitară. Nu ca o măsură de ultim moment, ci ca o primă linie de protecție, pentru a ne asigura că nimeni nu este lăsat în urmă. În Republica Moldova, organizațiile umanitare partenere ale Uniunii Europene au oferit sprijin bănesc direct, servicii medicale, suport psihosocial și alte servicii esențiale refugiaților vulnerabili, precum și comunităților-gazdă alături de care aceștia trăiesc.

De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, în 2022, UE a mobilizat 93,5 milioane de euro pentru Republica Moldova, dintre care 8 milioane de euro numai în 2026. În prezent, reducem treptat asistența umanitară. Finanțarea actuală va susține operațiunile până la mijlocul anului 2027, cu accent pe asistența în numerar și protecția celor mai vulnerabile persoane.

Însă reducerea treptată a asistenței umanitare nu înseamnă și diminuarea angajamentului nostru. Obiectivul este tranziția către sisteme naționale mai solide, capabile să sprijine pe termen lung atât refugiații, cât și comunitățile-gazdă.

Pentru că adevăratul test este unul simplu: poate o mamă singură să asigure în continuare hrană familiei? Poate o familie dintr-o localitate rurală să aibă acces la un medic atunci când are nevoie? Tocmai de aceea, UE combină sprijinul umanitar imediat cu investiții în sisteme de protecție socială mai solide și mai incluzive. Iar succesul se măsoară nu doar prin redresare, ci și prin demnitate.

— Violența împotriva femeilor continuă să fie o problemă gravă în R. Moldova. Din experiența europeană, ce nu funcționează atunci când un stat are parcă legi bune pe hârtie, dar femeile continuă să fie ucise sau abuzate?

— Legile sunt esențiale. Dar o lege rămasă doar pe hârtie nu a oprit niciodată o mână ridicată cu furie. În întreaga Europă, vedem același tipar repetându-se atunci când punerea în aplicare este insuficientă: cadre juridice solide, dar o aplicare deficitară în practică.

De prea multe ori, instituțiile nu acționează la timp sau evaluează greșit nivelul de risc, până când este prea târziu.

Tocmai de aceea, prevenirea și protecția nu pot fi tratate ca aspecte secundare. Acesta este și motivul pentru care Convenția de la Istanbul, semnată de toate statele membre ale UE și de Republica Moldova, plasează prevenirea și protecția în centrul abordării sale.

Protecția trebuie, de asemenea, să fie concretă, nu doar teoretică. Un ordin de protecție care rămâne doar într-un dosar, care este emis prea târziu, pus în aplicare cu prea puțină fermitate sau monitorizat prea rar, nu protejează pe nimeni. În spatele fiecăreia dintre aceste lacune se află o femeie căreia i s-a spus că va fi în siguranță, dar care nu a fost.

Finanțarea și capacitatea instituțională sunt la fel de importante. Serviciile specializate au nevoie de personal calificat și de finanțare stabilă – nu de bunăvoință, ci de bugete.

Există însă o lacună pe care o regăsim în întreaga Europă, inclusiv în Republica Moldova: datele. Dacă nu putem monitoriza în mod fiabil aspectele ce țin de egalitate, nu putem identifica unde anume sistemul nu funcționează și, cu atât mai puțin, nu putem remedia aceste deficiențe. Tocmai de aceea, noua noastră Strategie privind egalitatea de gen include o acțiune dedicată datelor privind egalitatea. 

Și apoi este limbajul. Limbajul modelează felul în care vedem lumea și, în cele din urmă, modul în care acționăm. Discursul instigator la ură și violența verbală împotriva femeilor sunt prezente în fiecare zi și au devenit mult prea normalizate.

Lecția europeană este clară: progresul este posibil doar printr-o abordare care implică întreaga societate, susținută de voință politică, resurse reale și toleranță zero față de impunitate. Pentru că adevăratul test este dacă, în această seară, femeile sunt mai în siguranță acasă, la locul de muncă și în comunitățile lor decât au fost ieri.

— R. Moldova este țară candidată la aderarea la UE. În domenii precum egalitatea de gen, combaterea discriminării, drepturile minorităților și protecția persoanelor LGBTQ, care sunt lucrurile asupra cărora UE nu va accepta compromisuri în procesul de aderare?

— Uniunea Europeană este o Uniune a egalității. În ceea ce privește egalitatea, nu există loc de negociere. Aceasta include drepturile femeilor, ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor aparținând minorităților și ale comunității LGBTIQ+.

Egalitatea în fața legii nu admite jumătăți de măsură: fie există, fie nu există. Oamenii trebuie să fie protejați împotriva discriminării pe criterii precum sexul, originea etnică, religia sau convingerile, dizabilitatea, vârsta, orientarea sexuală sau identitatea de gen. Iar drepturile femeilor nu sunt un capitol în privința căruia standardele pot fi diminuate: tratament egal în domeniul ocupării forței de muncă, protecție reală împotriva violenței bazate pe gen și egalitate reală de șanse în viața publică și economică. Acestea sunt cerințe.

Același lucru este valabil și în cazul minorităților și al unor comunități precum cea romă, care continuă să se confrunte cu discriminarea în întreaga Europă. Drepturile lor trebuie să se reflecte în viața de zi cu zi – prin protecție împotriva discursului instigator la ură și a infracțiunilor motivate de ură, prin acces nediscriminatoriu la educație și servicii publice și prin participare reală la viața societății. Nu există loc pentru rasism în Uniunea noastră. Iar persoanele LGBTIQ+ trebuie să poată trăi fără violență, hărțuire și discriminare. Fără excepții. UE este un spațiu în care oamenii trebuie să poată fi ei înșiși, fără să fie nevoiți să privească mereu în spate.

În calitate de Comisară pentru Egalitate, salut oportunitatea de a discuta, în cadrul vizitei mele, despre progresele Republicii Moldova, precum și despre pașii următori necesari pentru combaterea violenței împotriva femeilor. În același timp, sunt la fel de directă în ceea ce privește domeniile în care sunt necesare reforme suplimentare: drepturile persoanelor cu dizabilități, participarea romilor și protecția persoanelor LGBTIQ+. Această sinceritate face parte din parteneriatul nostru. Aderarea înseamnă construirea unei țări în care egalitatea nu este doar consacrată prin lege, ci se reflectă în viața de zi cu zi.

— Când cetățenii aud despre egalitate, drepturile minorităților sau politici LGBTQ, unii spun: „Avem salarii și pensii mici, acestea nu sunt problemele noastre”. Ce le răspundeți?

— Oamenii mă întreabă acest lucru tot timpul. Iar răspunsul meu este mereu același: da, trebuie să vorbim despre egalitate. Acum mai mult ca oricând. Pentru că prin egalitate societățile noastre devin mai echitabile, democrațiile noastre – mai reziliente, iar economiile noastre – mai competitive. Dificultatea de a plăti facturile și de a trăi cu demnitate este o realitate pentru foarte mulți oameni și este cu atât mai acută pentru cei care se confruntă cu discriminarea. Tocmai de aceea, egalitatea și prosperitatea merg mână în mână.

Permiteți-mi să vă ofer o cifră relevantă pentru economie: decalajul dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă generează pentru UE costuri de peste 390 de miliarde de euro. O societate care tolerează inegalitățile irosește talente, exclude oamenii de pe piața muncii și din sistemul de educație și slăbește încrederea socială. Prin combaterea inegalităților încă de la sursă, poate fi valorificat întregul potențial al forței de muncă, ceea ce contribuie la creșterea economică, la îmbunătățirea nivelului de trai și la consolidarea coeziunii sociale. O societate în care femeile se confruntă cu violența, în care minoritățile sunt marginalizate sau în care oamenii sunt judecați nu după meritele lor, ci după cine sunt, nu este doar mai puțin echitabilă, ci și mai puțin prosperă.

Nu este vorba despre a alege între valori și pensii. Este vorba despre a înțelege că o țară europeană modernă, care împărtășește valorile UE, trebuie să asigure deopotrivă un nivel de trai mai bun și drepturi egale, oportunități economice și demnitate umană, protecție socială și o viață fără discriminare.

— Dacă mâine ați avea la dispoziție 100 de milioane de euro exclusiv pentru a face R. Moldova mai rezilientă la următoarea mare criză, unde i-ați investi prima dată?

— Aș investi, în primul rând, în pregătire: cel mai bun răspuns umanitar este criza care nu ajunge niciodată să se producă.

Prima mea prioritate ar fi infrastructura critică a Republicii Moldova și capacitatea de răspuns în situații de urgență. Spitalele, adăposturile și serviciile esențiale trebuie să poată continua să funcționeze atunci când survine un șoc major, cu surse fiabile de energie de rezervă, echipamente de urgență și provizii pregătite din timp, nu după declanșarea crizei.

Aș investi, de asemenea, în sisteme de avertizare timpurie și de gestionare a crizelor: instrumente care să permită Republicii Moldova să anticipeze inundațiile, incendiile de vegetație și fenomenele meteorologice extreme, în loc să reacționeze abia după ce efectele acestora încep să se manifeste.

O parte semnificativă a finanțării ar fi direcționată și la nivel local. În aproape orice criză majoră, primii care intervin nu se află într-un minister, ci în comunități. Autoritățile locale au nevoie de echipamente, personal instruit, planuri de contingență și stocuri de urgență disponibile înainte ca asistența de la nivel național să poată ajunge. Aici pregătirea capătă o dimensiune concretă și tot aici ar trebui direcționată o parte semnificativă a finanțării.

În cele din urmă, aș consolida cooperarea transfrontalieră cu statele membre ale UE și cu Ucraina. O serie de acțiuni sunt deja în curs în cadrul Mecanismului de protecție civilă al UE: exerciții comune, echipamente interoperabile și planificare comună pentru situații de urgență. Aceasta este baza care face posibilă o cooperare reală atunci când contează cel mai mult și justifică pe deplin fiecare euro investit.