„Eu chiar mă bucur că suntem aici și nu în Moldova.” Mărturiile unei mame stabilite în Franța, a cărei fiică face parte din comunitatea LGBTQ+

Elena (nume schimbat, n.r.) era deja stabilită în Franța atunci când una dintre fiicele ei, în vârstă de aproximativ 16 ani, i s-a destăinuit că îi plac fetele. Femeia spune că a „acceptat foarte repede și foarte ușor situația”. De atunci au trecut 10 ani, fiica Elenei este într-o relație fericită, fiind căsătorită de 7 ani cu o femeie, or, în Franța, căsătoriile de același sex sunt legalizate din 2013. În același timp, făcând comparație între atitudinea față de comunitatea LGBTQ+ a societății din Franța și cea a societății din R. Moldova, Elena spune că se bucură că a decis să emigreze.

— Cum ați aflat că fiica dumneavoastră face parte din comunitatea LGBTQ+ și ce ați simțit atunci?

— Eu, în general, eram foarte îngrijorată, fiindcă vedeam ceva schimbări, vedeam că ea nu este cum era de obicei, nu era copilul pe care-l știam. Ea era foarte schimbată. Eu vedeam că ea trece prin ceva foarte serios. Bine, nu prea insistam cu întrebări, dar, oricum, eram tot timpul lângă ea și pentru ea. Și într-o zi a venit singură și mi-a spus: „Mamă, mie-mi place de o fată.” Și atunci am zis „ok”. Pentru mine a fost o ușurare, în primul rând, pentru că nu era nimic serios cu viața ei sau cu sănătatea ei. Și a fost un pic de uimire. Ulterior, eu am început să-i adresez întrebări – „Dar de ce?”, „Dar cum?”, dar foarte repede am acceptat. Adică am zis „ok, copilul meu e ok, e sănătos, fericit, totul este bine, nu-i nimic grav, nu are probleme cu nimeni”. Și am acceptat foarte repede și foarte ușor situația. 

— Înainte de a afla că fiica dumneavoastră face parte din comunitatea LGBTQ+, care era atitudinea dumneavoastră față de această comunitate?

— Eu eram foarte ok cu asta. Nu am avut niciodată prejudecăți. Eu am zis că atâta timp cât oamenii sunt bine, sunt fericiți, este treaba lor cum trăiesc, pe cine aleg, cu cine trăiesc. Eu chiar și în Moldova eram foarte ok cu asta, probabil, tot datorită copiiilor mei. Mai am o fiică, mai mare. Și ambele fiice erau foarte deschise. Eram ok cu asta, pentru că persoanele pot să iubească pe cine vor ele.

— Care este atitudinea societății din Franța față de persoanele din comunitatea LGBTQ+?

— Din câte eu știu, totul este foarte calm. Chiar și prietenii fiicei mele sunt acceptați, nu au probleme, nu sunt cumva abordați, huiduiți. Este foarte calm în privința aceasta. Eu chiar mă bucur că suntem aici și nu în Moldova, pentru că în Moldova ar fi fost mai greu.

— Dar ce simțiți atunci când vedeți, de exemplu, o știre despre faptul că o persoană care face parte din comunitatea LGBTQ+ din R. Moldova a fost hărțuită? Care sunt trăirile dumneavoastră atunci când remarcați diferența aceasta dintre atitudinea societății din Franța și societatea din R. Moldova?

— Cum v-am mai spus, în primul rând, în momentele acestea mă gândesc cât este de bine că noi am plecat și nu suntem în Moldova. Îmi pare foarte rău că se întâmplă în Moldova lucrurile acestea, fiindcă ar părea că oamenii ar trebui să fie mult mai deschiși la minte având acces la atâta informație. 

— Cum vi se pare faptul că în R. Moldova cuplurile de același sex nu au o protecție legală? 

— Îmi pare foarte regretabil. Eu sunt pentru legalizarea căsătoriilor, pentru ca oamenii să poată nu doar să trăiască împreună, dar să aibă și certificatul de căsătorie. Vedem alte drepturi în societatea din Franța și când fiica mea a venit și a spus că ea vrea să se căsătorească cu partenera ei, eu am înțeles că „ok, voi vreți asta, o faceți și pe asta”. Noi am fost alături și le-am susținut. Și eu cred că ar fi bine și în R. Moldova să fie legalizate căsătoriile de acelai sex, pentru că nu este doar o hârtie, sunt multe drepturi și acces la multe alte chestii pentru cuplurile de același sex.

— Credeți că R. Moldova pierde oameni din cauza lipsei de protecție pentru familiile LGBTQ+, având în vedere că sunt persoane care emigrează din R. Moldova din cauza că statul nu le oferă recunoaștere și protecție legală?

— Da, cred că R. Moldova pierde persoane talentate, tinere, foarte inteligente, deștepte –  din cauza asta. Cred și sunt sigură de asta. Știu foarte multe persoane care au plecat din Moldova.

— De ce credeți că are nevoie R. Moldova ca societatea de la noi să fie mai deschisă față de persoanele din comunitatea LGBTQ+ și să scăpăm de stereotipurile din societate legate de acest subiect?

— Informație mai multă. Deși informație și acum este. Nici nu știu ce să vă spun. Ce poți face ca oamenii să fie mai deschiși la minte? Cred că doar informația ar ajuta. Să fie cât mai multă informație. Dar bine, dacă s-ar începe din școli, lumea s-ar gândi că e propagandă și chestii din astea. Altceva, nu știu dacă sincer, fiindcă eu am prietenii mei care au rămas în Moldova și sunt persoane inteligente și bine educate, și informate, dar oricum nu acceptă și chiar și cu mine vorbesc cu jumătate de gură despre asta.

— Ce le-ați spune părinților care află că fiica sau fiul lor face parte din comunitatea LGBTQ+?

— În primul rând, să-și susțină copilul, cred că este cel mai important. Mereu să vorbească cu copiii lor, să le spună: „Orice nu a fost în viața ta, eu sunt aici să te ascult, să te susțin, eu sunt pentru tine. Orice nu ar fi, orice nu s-ar întâmpla. Și cu oricine nu te-ai întâlni si cu oricine nu te-ai iubi.” Părinții, în primul rând, trebuie să fie pentru copiii lor. Să-i susțină, fiindcă aceasta este dragostea necondiționată. Nu poți să încetezi să-ți iubești copilul fiindcă el iubește pe cineva cu care tu nu ești de acord, de exemplu.

— Dar pentru autoritățile din R. Moldova ce mesaj ați avea?

— Să susțină organizațiile LGBTQ+, organizațiile care se ocupă de informare și de suportul persoanelor date.

— Mulțumesc frumos.