Stenograma unui dialog dintre un om de afaceri şi directorii unei reviste

După alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, Sorin Ovidiu Vîntu le-a transmis telefonic, conform interceptărilor telefonice realizate de SRI, directorului editorial de la „Academia Caţavencu”, Doru Buşcu, şi preşedintelui Realitatea-Caţavencu de la acea vreme, Sergiu Toader, că nu mai acceptă o politică editorială care să nu răspundă strict intereselor sale de afaceri, scrie Adevărul. Sorin Ovidiu Vîntu îl sună pe Doru Buşcu, directorul editorial al revistei „Academia Caţavencu”, nemulţumit că o parte dintre angajaţi au plecat şi au fondat publicaţia „Kamikaze”.

6 martie 2010

Sorin Ovidiu Vîntu: Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati, să nu avem discuţii: Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar în momentul în care a trecut pe finanţarea mea, „Academia Caţavencu” (A.C.) este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E delicat chiar în acest moment: vreau să-mi angajez o trupă de copii, de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.

Doru Buşcu: Ăştia se formează în ani, Sorin.

S.O.V.: Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de disident în A.C. A.C., ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.

S.O.V.: Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine, toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure instituţia f…ut-ului din România.

S.O.V.: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de la 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Îţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei. (…)

D.B.: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.

S.O.V.: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele? Asta-i noaptea minţii! Pe banii mei! Asta este noaptea minţii! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Şi dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Şi aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile ­s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne!

Sursa: Adevărul