Editorial Mobilizare pe „stânga”. Și pe „dreapta”?
Suntem în an electoral, care, chiar dacă nu se lasă încă resimțit, va fi, cu siguranță, unul turbulent. Dar chiar dacă 2024 și va fi unul electoral, cumpăna cumpenelor pentru noi rămâne războiul din Ucraina. De ce? Pentru că nu noi decidem mersul războiului. Asta-i una. Doi: pentru că Putin a anunțat că Rusia încă nu și-a încheiat misiunea sa în Ucraina. Și trei: pentru că Moscova nu a renunțat la amenințarea că R. Moldova riscă să repete soarta Ucrainei în cazul în care nu-și va revedea politica externă. Putin a câștigat alegerile în Rusia. Războiul continuă.
Nu va fi un an simplu 2024 – și pentru că nu avem o claritate nici cum rezistăm planurilor „electorale” ale Rusiei pentru R. Moldova. Apelul la unitate întârzie. Așa sau altfel, 2024 este unul electoral. Ca și 2023 care s-a trecut, ca și 2025 care urmează. Trei ani de alegeri în lanț e, să fim sinceri, o povară deloc ușoară, mai ales când Rusia ne suflă zi de zi în ceafă. Pentru orice partid ar fi în silă, cu atât mai mult pentru PAS, un partid nerodat, fără experiență politică și de viață, fără o politică ajustată de cadre, măcinat de mândrii, orgolii și total necooperant. Faptul că PAS s-a ferit (s-a temut?) din start să guverneze în coaliție cu alte partide, cu o altă pregătire și cu alte capacități de guvernare, i-a făcut un mare deserviciu, în primul rând, de imagine. PAS a dezamăgit și s-a compromis. Apropo, de politica de cadre.
Iertată fie-mi comparația, dar în perioada sovietică, la comuniști (la cei de atunci) nu puteai fi brigadier dacă nu ai fost „zvenievoi” și nu aveai cum fi „secretari raicoma” dacă nu ai fost instructor mai întâi. La PAS e altfel: nicio zi în diplomație și, poftim, ministru la Externe, nicio zi în administrația publică și, poftim, șef de parlament sau ministru ori secretar de stat. PAS a făcut mai multe lucruri la întâmplare și a promovat în funcții lume pe criterii stricte de partid, deși a promis că va face-o după merite. Nu sunt ei primii care fac acest lucru, dar primii care au bătut recordul în acest sens. Nici în primul parlament și guvern, care o luaseră de la „0”, nu a fost așa ceva. În consecință, și-au compromis programul lor de guvernare pe interior și nu se știe la ce cotitură de drum pe calea integrării europene am fi rămas dacă nu era războiul din Ucraina, dacă nu era România și nu ar fi existat sprijinul partenerilor externi, dar, cu siguranță, nu aveam cum fi azi în aderarea la UE în fața Georgiei… Datorită factorului politic extern, PAS a reușit să reziste și să se mențină pe linie de plutire, deși a coborât în sondaje și în grațiile populației. Cunoaștem situația de la alegerile locale. Asta nu înseamnă că alții – mă refer la „procurorii” și „judecătorii” de pe „stânga”, ar fi făcut mai mult sau mai bine. Au arătat și ei la vremea lor ce pot.
PAS-ului i se reproșează azi mai multe lucruri (e și firesc, suntem în campanie preelectorală) și cel mai mult lumea este contrariată de faptul că PAS nu și-a respectat cuvântul, că a promis în alegeri vremuri bune, stat de drept și în trei ani de guvernare, în care a schimbat două guverne, nu a pus la punct nici una, nici alta: economia e sub perfuzii financiare externe, agricultorii sunt mai mult turiști decât crescători de pâine, sărăcia omoară lumea cu zile, exodul ne fură în continuare satele de lume, alături de prețurile care golesc lumea de bani ca hoții la drumul mare, dezastrul cel mai mare fiind pe piața imobiliară. Lumea a ajuns să stea cu ochii tot mai mult la cer decât la guvern. Companiile imobiliare, intrate în tovărășie cu băncile, se joacă cu prețurile la apartamente în noile complexe rezidențiale de parcă ar fi Case de jocuri de noroc. Cine din guvern știe că la Chișinău prețurile la metru pătrat demult au trecut de 1000 de euro, cu un împrumut bancar de 8% la un salariu mediu lunar al specialistului începător de câteva mii de lei.
Cu o duminică în urmă, cineva stătea cu un clit de ziare în preajma unei piețe. M-am apropiat și am întrebat despre cine e. „Despre guvern”, mi-a răspuns, fără să lungească vorba, o doamnă.
— E despre ce face guvernul.
— Și ce face?
— Citiți și veți vedea.
Ajung acasă, frunzăresc ziarul, în care nu găsesc nimic esențial din ce așteaptă lumea să facă guvernul, deschid mesajele de la inaugurarea în funcție acum 3 ani a speakerului Igor Grosu și acum 4 ani, a președintei Maia Sandu.
Igor Grosu: „Va trebui să muncim foarte mult… Ne dorim să vedem în R. Moldova un stat de drept, cu instituții puternice, care să protejeze cetățenii, o economie de piață funcțională, așa încât toată lumea să aibă oportunități acasă și, bineînțeles, să putem oferi mai multă siguranță.” Bine spus. Și Maia Sandu – unu: „Vreau să fim cu toții mândri de cum va arăta Moldova peste patru ani. Pentru aceasta, voi chema alături de mine pe cei mai buni profesioniști.” Semn de întrebare. Și doi: „Voi promova o politică externă care să ajute politica internă, să construiască punți, nu să ridice ziduri…, să deschidă uși pentru cetățenii noștri, pentru produsele noastre, să așeze țara noastră la masă alături de țări dezvoltate.” Semn exclamativ. Este lucrul care i-a reușit Maiei Sandu, probabil, cel mai mult, fapt pentru care nu este agreată de Moscova și e luată de opoziție în furci.
Alegerile prezidențiale din toamnă, de altfel ca și cele parlamentare din anul viitor, vor fi războiul nostru cu Rusia pentru cea de-a doua fază a Independenței: aderarea la UE. Probabil că este principalul lucru de care trebuie să ținem cont în aceste alegeri. Moscova pregătește o ofensivă generală împotriva principalului, deocamdată, candidat pro-UE la prezidențiale: socialiștii, comuniștii, trepădușii lui Șor și toată stânga antieuropeană sunt mobilizați împotriva Maiei Sandu. Toți își fac campanie pe contul ei.
„Nu trebuie să permitem ca Maia Sandu să obțină al doilea mandat” – această declarație a Nataliei Parasca, președinta de la „Renaștere”, o afiliată a lui Șor, este directiva electorală pentru toată stânga politică din R. Moldova la prezidențialele din toamnă. Așadar, mobilizare totală pe „stânga”. Și pe „dreapta”?
