RAPORT 2010: lacunele din justiţia globală EXPUN milioane de persoane la abuzuri

Marile Puteri şi politicile promovate de acestea au contribuit la agravarea lacunelor din justiţia globală. Totuşi, în pofida acestui fapt, 2009 a fost un an marcant pentru justiţia internaţională, a declarat Amnesty International astăzi în cadrul prezentării raportului anual privind respectarea drepturilor omului în întreaga lume.

În cadrul lansării Raportului Amnesty International 2010: Situaţia Drepturilor Omului în Lume, care documentează abuzurile în 159 de ţări, organizaţia a afirmat că guvernele puternice blochează progresul justiţiei internaţionale prin faptul că nu respectă legislaţia cu privire la drepturile omului, îşi protejează aliaţii de critici şi iau atitudine doar atunci când aceasta le convine din punct de vedere politic.

„Represiunea şi nedreptatea prosperă în contextul existenţei lacunelor justiţiei globale, expunând milioane de persoane la abuzuri, asuprire şi sărăcie”, a afirmat Claudio Cordone, Secretar General Interimar Amnesty International.

„Guvernele trebuie să asigure respectarea legii de către fiecare persoană şi accesul la justiţie în cazul oricărei încălcări a drepturilor omului. Până când guvernele nu vor înceta să subordoneze justiţia intereselor politice personale, cea mai mare parte a umanităţii nu va putea scăpa de sărăcie şi frică.”

Amnesty International a chemat statele să poarte răspundere pentru propriile acţiuni, să adere la Curtea Penală Internaţională (CPI) şi să asigure, oriunde în lume, tragerea la răspundere pentru infracţiunile ce cad sub incidenţa legislaţiei internaţionale. Totodată, a mai afirmat că, în special, statele care se declară puteri mondiale, inclusiv G20, au responsabilitatea de a da exemplu pentru ţările mai mici.

Mandatul de arest emis în 2009 de către Curtea Penală Internaţională pe numele preşedintelui sudanez Omar Hassan Al Bashir pentru crimele împotriva umanităţii şi crimele de război, a constituit un eveniment marcant, care a demonstrat că nici chiar şefii de state nu pot face abstracţie de lege. Cu toate acestea, refuzul Uniunii Africane de a coopera, în pofida coşmarului violenţelor care au afectat sute de mii de oameni în Darfur, a constituit un exemplu elocvent de incapacitate a guvernelor de a pune justiţia mai presus de politică.

Paralizarea de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a acţiunilor sale în Sri Lanka, în pofida abuzurilor grave, inclusiv a posibilelor crime de război comise atât de către forţele guvernamentale, cât şi de către Tigrii Eliberării Tamilului Eelam, de asemenea a reprezentat o dovadă a eşecului comunităţii internaţionale de a acţiona atunci când este nevoie. În acelaşi timp, Israel şi Hamas încă trebuie să ţină cont de recomandările raportului Goldstone al Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care solicită tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de conflictul din fâşia Gaza.

Lacunele în domeniul justiţiei din întreaga lume au încurajat o reţea periculoasă de represiuni. Potrivit cercetărilor efectuate de către Amnesty International, cazuri de tortură şi abuzuri au fost înregistrate în cel puţin 111 ţări, procese de judecată neechitabile – în cel puţin 55 de ţări, restricţii privind libertatea cuvântului – în cel puţin 96 de ţări, iar prizonierii de conştiinţă au fost condamnaţi la închisoare în cel puţin 48 de ţări.

Organizaţiile şi activiştii pentru drepturile omului au fost supuşi atacurilor în numeroase ţări. Guvernele au împiedicat activitatea acestora sau nu le-au oferit protecţie.

În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, guvernele au fost intolerante faţă de critică, cum ar fi în Arabia Saudită, Siria şi Tunisia, iar în Iran numărul represiunilor a fost într-o creştere permanentă. În Asia, guvernul chinez a sporit presiunile asupra celor care îi contestau autoritatea, prin reţinerea şi hărţuirea apărătorilor drepturilor omului, în timp ce în Coreea de Nord şi Myanmar mii de persoane au scăpat prin fugă de represiunile aspre şi de situaţia economică precară.

Posibilităţile vocilor independente şi ale societăţii civile de a se face auzite s-au redus în unele ţări ale Europei şi Asiei Centrale, iar în Rusia, Turcia, Turkmenistan, Azerbaidjan, Belarus şi Uzbekistan au existat cazuri de restricţie nejustificată a libertăţii de expresie. Pe continentul american sute de oameni au fost omorâţi de către forţele de securitate, inclusiv în Brazilia, Jamaica, Columbia şi Mexic, iar în SUA a persistat impunitatea pentru încălcările legate de contraterorism. Guvernele din Africa, cum ar fi cel al Guineei şi al Madagascarului, au răspuns disidenţei prin aplicarea excesivă a forţei şi prin omoruri ilegale, în timp ce Etiopia şi Uganda au reprimat criticile.

Dovadă a desconsiderării crase a populaţiei civile au fost conflictele. Grupurile armate şi forţele guvernamentale au încălcat legislaţia internaţională în Republica Democratică Congo, Sri Lanka şi Yemen. În conflictul din Gaza şi din sudul Israelului, forţele israeliene şi grupările armate palestiniene au rănit şi au omorât în mod ilegal civili. Mii de reprezentanţi civili au îndurat abuzuri în timpul violenţelor de proporţii ale talibanilor în Afganistan şi Pakistan. Tot civilii au avut de suferit cel mai mult în urma conflictelor din Irak şi Somalia. În majoritatea conflictelor femeile şi fetele au fost violate şi supuse altor tipuri de violenţe de către forţele guvernamentale şi grupările armate.

Alte tendinţe sunt:

• Evacuarea forţată în masă a oamenilor din casele lor în Africa, de exemplu în Angola, Ghana, Kenya şi Nigeria, fapt ce a dus, în majoritatea cazurilor, la sărăcirea şi mai gravă a populaţiei.
• Raportarea unui număr sporit de cazuri de violenţă domestică împotriva femeilor, viol, abuz sexual, omor şi mutilare în Mexic, Guatemala, El Salvador, Honduras şi Jamaica.
• Milioane de emigranţi din ţările regiunii Asia-Pacific, inclusiv Coreea de Sud, Japonia şi Malaysia au fost supuşi exploatării, violenţelor şi abuzurilor.
• Creşterea bruscă a nivelului rasismului, xenofobiei şi intoleranţei în Europa şi Asia Centrală.
• În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, atacurile grupărilor armate – unele dintre ele fiind aparent asociate reţelei al-Qaida – în state ca Irak şi Yemen, au sporit insecuritatea.

Milioane de oameni din întreaga lume au fost aduşi la sărăcie de către criza financiară, alimentară şi cea energetică. Aceste evenimente au demonstrat necesitatea de a pune capăt urgent abuzurilor ce afectează sărăcia.

„Guvernele trebuie trase la răspundere pentru încălcarea drepturilor omului care determină şi sporesc sărăcia. Reuniunea ONU privind revizuirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care va avea loc în septembrie la New York, SUA, va fi o ocazie pentru liderii din întreaga lume de a trece de la promisiuni la angajamente realizabile din punct de vedere legal,” a declarat Claudio Cordone.

Femeile, în special cele sărace, au avut de suferit cel mai mult de pe urma neîndeplinirii ODM asumate. Complicaţiile legate de sarcină au cauzat moartea a aproximativ 350.000 de femei, mortalitatea maternă fiind deseori cauzată direct de discriminarea de gen, încălcarea drepturilor sexuale şi de reproducere şi refuzul accesului la îngrijire medicală.

„Pentru a face progrese în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, guvernele trebuie să promoveze egalitatea femeilor şi să combată discriminarea împotriva femeilor, ” a opinat Claudio Cordone.

Amnesty International a făcut, de asemenea, apel la statele G20 care încă nu au aderat la Curtea Penală Internaţională – SUA, China, Rusia, Turcia, India, Indonezia şi Arabia Saudită – să o facă. Reuniunea internaţională de revizuire a Statutului de la Roma care va începe la 31 mai în Kampala, Uganda constituie un prilej pentru ca guvernele să-şi demonstreze angajamentul faţă de Curte.

În pofida nereuşitelor serioase înregistrate anul trecut în ceea ce priveşte asigurarea justiţiei, au existat şi multe evenimente ce indică progrese în acest domeniu. În America Latină a fost relansată investigarea infracţiunilor care fuseseră protejate prin legile de amnistiere. Cauzele cele mai importante judecate au fost cele împotriva foştilor lideri, inclusiv condamnarea ex-preşedintelui Republicii Peru, Alberto Fujimori pentru crimele comise împotriva umanităţii şi a ultimului preşedinte militar al Argentinei, Reynaldo Bignone, pentru răpiri şi tortură. Toate procesele de la Curtea Specială pentru Sierra Leone au fost încheiate, în afară de cauza împotriva fostului preşedinte al Liberiei, Charles Taylor, care este încă în curs de examinare.

„Necesitatea unei justiţii globale eficiente este lecţia principală care trebuie învăţată de pe urma evenimentelor de anul trecut. Justiţia asigură corectitudinea şi adevărul în privinţa celor care sunt supuşi violenţei, ea previne abuzurile asupra drepturilor omului şi, în cele din urmă, asigură un grad mai înalt de stabilitate şi securitate în lume,” a remarcat Claudio Cordone.

Raportul Amnesty International 2010: Situaţia Drepturilor Omului în Lume include perioada ianuarie-decembrie 2009.