Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   Mesajul unui moldovean din China,…

Mesajul unui moldovean din China, transmis de Ziua Națională a României

Mă numesc Mihai Istrati. Am 22 de ani. Îmi continui studiile de masterat în domeniul ingineriei calculatoarelor în îndepărtata Chină, într-un orășel de pe malul râului Huanghe, oraș cu o poziție importantă pe „Drumul Mătăsii”.

Nationalitati roVineri, 29 noiembrie curent, la lecțiile de limba chineză, le-am povestit colegilor mei din Cambogia, Laos, Coreea de Sud, Mongolia, Kazahstan, Sudan și Belarus despre înfăptuirea Marii Uniri a Principatelor Române din 1 decembrie 1918. Cu această ocazie am pregătit pentru fiecare câte o panglică tricolor, pe care le-am atârnat-o la pieptul fiecăruia atunci când am făcut o poză de grup.

Mă bucur că astfel colegii mei au transmis cuvinte de felicitare pentru frumoasa Românie. În grupă, nu am colegi din România și nici din Moldova. Aproape oriunde, vorbesc engleza sau rusa și mai încerc să leg câteva cuvinte în chineză. Limba română o vorbesc doar la cămin cu sora, cu prietenii și cu părinții la telefon. Mi-e dor să aud graiul românesc vorbit în Ardeal și la mama acasă. Mi-e dor de tot ce-i românesc.

Și asta, deorece, anterior, am absolvit ciclul de licență în Sibiu, un orășel micuț dar foarte activ din punct de vedere cultural, care mi-a rămas în suflet și mi-aș dori să-l mai revăd măcar din când în când.

IMG_7414Nu am fugit din țară. Nu am plecat ca să evit probleme. Am venit în China ca să învăț ceva nou, să obțin o nouă experiență de viață. Mă voi întoarce cu noi cunoștințe și noi idei –  la părinți, la bunici, la prieteni și patrie, la iernile frumoase și soba caldă, la verile călduroase și râul răcoros.

Prin intermediul acestui mesaj vreau să aduc o urare de bine pentru România. Vin cu cele mai călduroase felicitări pentru toți românii care simt cu adevărat această sărbătoare. În această zi importantă mi-aș fi dorit să fiu din nou pe străzile cetății de la Alba – Iulia, înconjurat de românii de pretudindeni. Să-mi alint ochii în oceanul Tricolor, să stau „cot la cot” cu toți frații mei la fel cum străbunii mei au stat cu 95 ani în urmă.

În concluzie, orice împrejurare ne învață câte ceva, iar China m-a învățat că poți fi un stat cu 1,351 miliarde de oameni dintre care: zeci de naționalități, peste 50 de dialecte care nu se pot înțelege… dar care formează o țară înfloritoare și dezvoltată.

Nu am plecat de tot, am plecat să mă întorc…

La mulți ani, România !