Exilat pentru o carte despre Basarabia
În 1954, când a apărut „Toate pânzele sus!”, erau deja mai mult de cinci ani de când Radu Tudoran picase în dizgraţia regimului comunist, în primul rând pentru romanul „Un port la răsărit” care evoca Basarabia şi critica subtil întregul univers slav.
Şi dacă până în 1947 represaliile nu prea s-au făcut simţite, de atunci încolo situaţia s-a schimbat, Tudoran a dispărut tacit din lumea literară, iar asta i-a dat prilejul ca în acest timp să pornească „la drum” pe mare şi să intre el însuşi într-una dintre cele mai frumoase poveşti care s-au scris în literatura română, scrie „Jurnalul Naţional”.
„Autorul nu a dorit niciodată să scrie o carte de aventuri cum s-a numit aceasta, intitulată «Toate pânzele sus!» după o comandă marinărească din vremea corăbiilor pe care le propulsa numai vântul”, mărturisea Tudoran pe pagina finală a cărţii.
„Dar el avea o anumită pregătire pentru o asemenea întreprindere, fiindcă făcuse cu multă pasiune experienţa navigaţiei cu vele şi mai târziu îşi construise chiar o corabie, cu scopul de a călători în jurul lumii. Cum călătoria nu a putut s-o facă, ci doar a visat-o, autorul a convenit să pună visul în carte. Fiind animat de aspiraţii personale, el i-a dăruit scrierii întreaga experienţă, fantezia, imaginaţia şi puterea de muncă, toate acestea fiind disponibile după atâţia ani de tăcere.
Dar n-o socoteşte nici pe departe o carte de aventuri, în care oamenii sunt abia schiţaţi, manechine convenţionale, ci o trăire deplină, cu caractere umane adâncite atât cât trebuie să fie vii şi credibile. E un roman pur şi simplu!”.
Să pornim cu Radu Tudoran în aventura numită viaţa lui… S-a născut în martie 1910, la data de 8, în comuna Blejoi din Prahova, în familia lui Alexandru Bogza care a dat literaturii române încă un scriitor, pe Geo Bogza. Numele de Nicolae Bogza pe care l-a primit la botez avea să şi-l schimbe peste ani, atunci când a înţeles că vrea să scrie, în cel de Radu Tudoran, ca să nu existe confuzii. De altminteri, asta nu-l împiedica pe George Călinescu ca în 1941 să scrie în a lui „Istorie a literaturii române de la origini şi până în prezent”:
„Radu Tudoran… fratele lui Geo Bogza scrie deocamdată nuvele de magazin foarte agreabile cu inspiraţie din cele patru puncte cardinale”. Iar ghinionul şi comunismul au făcut ca „Un port la răsărit” apărut tot în ’41, un roman comparabil marilor scrieri ale lumii, cu tristeţi şi disperări de Dino Buzzati, să fie interzis şi să rămână aproape necunoscut până în ’89.
De aceea, traseul literar al lui Radu Tudoran avea să fie sinuos şi plin de urcuşuri şi coborâşuri. După o şcoală urmată la liceul militar, spre care s-a îndreptat, pentru că situaţia socială a familiei lui nu era tocmai sigură, şi după o şcoală de ofiţeri absolvită în 1932 cu gradul de sublocotenent, Nicolae Bogza pornea cu hotărâre spre lumea scrisului, ca o chemare căreia n-a putut să i se sustragă niciodată, moştenind poate de la tatăl său gustul sau visul pentru aventurile pe mare, Alexandru Bogza fiind funcţionar în marina comercială.
PERSONAJE CU TAINE
Apoi, într-o vreme s-a stabilit la Brăila. Departe de „lumea dezlănţuită”, departe de comunismul care se străduia să-l înlăture de pe scena vieţii literare – fiind, de altfel, dat afară la un moment dat din Uniunea Scriitorilor, hotărâre revocată apoi de Mihai Beniuc – departe de toate, Radu Tudoran avea să plece în aventura cea mai frumoasă a vieţii lui. Călătoria cu goeleta „Speranţa” pe mările de cuvinte pe care avea să se avânte de unul singur.
