Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   „E greu să-ţi pui o…

„E greu să-ţi pui o afacere pe picioare, dar dacă nu cedezi şi munceşti mult, vei reuşi”

Zilnic, satele devin tot mai pustii. Tinerii preferă zonele urbane, pentru a-şi construi un viitor, iar bătrânii rămân singuri cu grijile, speranţele şi dorul nemărginit pentru copii. Acesta este portretul dezolant al multor sate din R. Moldova, dar nu şi al satului Cioburciu din raionul Ştefan-Vodă.

La 110 km de Chişinău şi tot atâţia de Odesa, descoperim satul Cioburciu – un loc pitoresc, întins pe malul râului Nistru. Localitatea prinde o nouă viaţă datorită mai multor proiecte de dezvoltare europene şi tinerilor care vor să facă ceva frumos şi necesar pentru satul lor. Printre tinerii care schimbă faţa satului este şi Gabriel Mărgineanu.

Gabriel vrea să transforme clădirea fostei grădinițe într-o pensiune turistică

Indiferenţa oamenilor

Gabriel s-a născut la Donduşeni, dar locuieşte de mai mulţi ani în Chişinău, fiind consultant al Societăţii Ecologice „BIOTICA” şi preşedinte al Asociaţiei Patronale a Industriei Turismului. Tânărul a colindat întreaga Moldovă. Acum trei ani, el a descoperit frumuseţea voalată a acestor locuri. „Am ajuns, pentru prima dată, la Cioburciu acum câţiva ani, când lucram la implementarea unui proiect de construire a unui sistem antiviitură. Satul a avut de suferit de mai multe ori din cauza precipitaţiilor puternice, nivelul apei râului Nistru ridicându-se cu circa 2 m şi inundând zeci de case şi sute de hectare de pământ din zonă. Pierderile erau mari, fiind distrusă şi biodiversitatea din această arie protejată. Atunci ne-am gândit să construim prima ecluză din R. Moldova, cu suportul Agenţiei Austriece pentru Dezvoltare. Aşa localitatea a scăpat de apele, uneori, năvalnice ale Nistrului”, povesteşte Gabriel.

Discutând cu localnicii şi plimbându-se prin localitate, tânărul a fost surprins de starea avariată în care se afla casa de cultură, amplasată în centrul satului. Clădirea din cărămidă, în care nu mai intră nimeni decât copiii care se joacă de-a v-aţi ascunselea, nu a fost reparată de vreo 20 de ani. „Nu înţeleg de ce nimeni, absolut nimeni, nu a încercat să repare măcar acoperişul casei de cultură, dar a lăsat-o părăsită, uitată, deşi cândva era o clădire foarte frumoasă”, spune tânărul, dezamăgit de indiferenţa unor oameni. Văzând interesul tânărului pentru restabilirea clădirilor părăsite, primarul i-a arătat clădirea unei foste grădiniţe de la marginea satului, ce nu mai putea fi utilizată conform destinaţiei. „Am mers din curiozitate. La marginea satului, după ultima casă, am intrat într-o grădină invadată de buruiene şi tufari. O parte din clădire era parcă crescută în pământ. Totul arăta altfel decât acum. Atunci nu văzusem asta, ci priveliştea care se contura în faţă. Am descoperit cum, la poalele dealului, se întinde Nistrul somnoros, învăluit de ceaţă, soarele care atârnă peste ape. De fapt, natura locului, priveliştile m-au cucerit. Am cutreierat toată Moldova, dar am văzut puţine locuri la fel de frumoase”, recunoaşte bărbatul.

Priveliștea văzută de pe vârful dealului, unde se află fosta grădiniță a satului

„Fac totul cu propriile mâini”

„M-am uitat în jur, m-am uitat la clădire şi mi-am imaginat cum ar putea fi. Pe loc mi-a plăcut ceea ce am văzut. Din acea zi, ne-am apucat de procedura de identificare a bunului imobil, de evaluare şi de scoatere la licitaţie, în baza deciziei consiliului local. Au fost patru licitaţii. Licitaţiile au trecut uşor, nu am întâlnit vreo piedică, pentru că clădirea era în stare deplorabilă: geamuri sparte, faţadă distrusă, acoperiş căzut, pereţi acoperiţi cu mucegai şi multe buruieni în jur. Cu toate acestea, mi s-a cerut un preţ mult mai mare decât cel la care mă gândeam, dar nu am renunţat, am cumpărat-o şi sunt foarte mulţumit”, ne spune Gabriel.

Ulterior, au urmat trei ani de multă muncă şi nopţi nedormite. „Lucrez aici în fiecare weekend. Vin vineri seara şi plec duminică noaptea. Fac totul cu propriile mâini şi din bani proprii. Avansez încet, dar sigur şi acest lucru contează. Mai e mult de lucru, dar, încetul cu încetul, acest loc prinde viaţă şi culoare. Vreau să demonstrez că un om poate face ceva frumos şi singur, fără a aştepta ca cineva să facă în locul lui. E greu să-ţi pui o afacere pe picioare, dar dacă nu cedezi şi munceşti mult, cu siguranţă, vei reuşi”, zice bărbatul, în timp ce ne face o plimbare prin „conacul” său cu pereţi albi şi cu camere confortabile, în care găsim şi paturi eco, confecţionate din paie.

Trasee turistice pentru oameni activi

Gabriel Mărgineanu spune că visează să deschidă o pensiune pentru grupurile de turişti care vor să se odihnească activ. „Lucrez la creearea traseelor turistice. Acum, Pavel Ţăranu, meşterul popular din sat, face nişte indicatoare speciale pentru turişti. Dorinţa mea este ca toţi, nu doar străinii, dar şi cetăţenii R. Moldova, să se poată odihni ieftin şi calitativ la ei acasă. Cazarea pentru o noapte va costa nu mai mult de 100 de lei. Nu vreau să afişez nişte preţuri exagerat de mari. Vreau ca oamenii care vin aici să se simtă bine şi să se bucure de aceste privelişti excepţionale. Este un loc perfect pentru drumeţii, mersul cu bicicleta, plimbările cu barca pe râul Nistru. Privelişti absolut minunate îţi colorează zilele”, spune cu entuziasm Gabriel.

Tânărul e plin de viaţă şi te încarcă cu energie. El spune că oamenii sinceri şi deschişi vor avea şi vecini buni, care să-i ajute de fiecare dată când e nevoie. „Chiar dacă sunt un străin, localnicii m-au primit foarte bine. Vecinii sunt ideali (zâmbeşte). Ei înţeleg că dacă voi reuşi să deschid pensiunea turistică, vor avea şi ei de câştigat. Vreau ca în localitate să fie totul amenajat, curat şi bine, oamenii să fie interesaţi să facă ceva, ca să câştige din asta. Dacă vor fi ei mulţumiţi, şi mie îmi va fi mai uşor. Dacă oamenii sunt mulţuminţi, atunci totul merge bine, iar dacă doar tu eşti mulţumit, înseamnă că sunt mari probleme”, constată acesta.