Mituri moldoveneşti despre UE
La aproape doi ani de la semnarea Acordului de Asociere cu UE, mai mulţi cetăţeni din R. Moldova consideră că această asociere, dar şi o posibilă integrare în UE, ar comporta anumite riscuri. Euroscepticii moldoveni sunt îngrijoraţi în primul rând de posibila pierdere a identităţii culturale, religioase, dar şi de plecarea masivă a cetăţenilor. Reporterii ZdG au vizitat câteva state care s-au alăturat UE în anii recenţi, discutând cu oameni de rând despre aceste frici sau riscuri.
Zdena şi Miroslav Pavlik s-au născut, au crescut, au studiat şi au muncit în Cehia socialistă şi au ajuns să se pensioneze în Cehia europeană. O familie obişnuită, compusă dintr-o asistentă medicală şi un pedagog, a ajuns să aibă o bătrâneţe decentă, iar despre realităţile socialiste cei doi soţi îşi amintesc ca despre o parte a vieţii la care nu ar vrea să revină. Pentru ei, Uniunea Europeană înseamnă cultura unei vieţi la standarde moderne. „Am discutat foarte mult atunci când urma să intrăm în Uniunea Europeană, discutam şi în familie, şi în societate, ştiam că vor interveni schimbări. Aveam aşteptări foarte mari de la intrarea Cehiei în UE. Practic, majoritatea cetăţenilor au fost pentru integrare”, ne-a spus Miroslav Pavlik.
Mitul 1: Toţi vor pleca în alte ţări
Şi Cehia a trecut prin perioada unui exod de cetăţeni tineri, care au plecat în statele europene mai dezvoltate, în căutarea unor oportunităţi financiare. Fiica familiei Pavlik emigrase în Austria, astfel regimul liber de călătorie din Cehia în statele Uniunii Europene a fost apreciat ca un avantaj de aceasta şi de multe alte familii.
„Atunci când Cehia a devenit membră a UE, am fost bucuroşi, pentru că am putut să o vizităm fără vize. Atunci când am mers pentru prima dată fără vize în UE, de emoţie, am plecat chiar fără paşaport. Din fericire, aveam cu mine buletinul de identitate, şi acesta a fost considerat un document suficient. Dacă Cehia nu ar fi fost membră UE, fără paşaport nu aş fi putut trece niciodată”, povesteşte Zdena Pavlikova.
Faptul că hotarele s-au deschis nu a însemnat că toţi s-au grăbit să plece. Mulţi au plecat în diverse state UE ca să facă studii şi să revină. Aşa a făcut şi Silvie Otiepkova, în prezent femeie de afaceri în regiunea cehă Moravia: „După revoluţie am avut oportunităţi minunate. Am avut posibilitatea să studiez dreptul la Haga, în Olanda. Am avut şansa să văd viaţa altfel. Nu vreau să zic că modelul democraţiei europene este cel mai bun model posibil, dar la acest moment e unul dintre cele mai bune modele existente. Acum, noi suntem liberi să spunem ceea ce gândim, să studiem în ce stat dorim, să călătorim unde dorim. Iar dacă decidem să rămânem acasă, să muncim în comunitatea proprie, e la fel de posibil să duci un trai decent”.
Mitul 2: În socialism era de lucru
Pensionarii din familia Pavlik pot compara liber Cehia socialistă şi cea europeană. „Era foarte multă, foarte multă propagandă rusească la televizor. În special la paradele de 1 Mai ni se spunea că modelul sovietic e cel mai bun şi cel mai fericit, eram obligaţi să ieşim cu toţii la parade. Nu ne simţeam liberi atunci, ne simţeam forţaţi să facem ceva în care nu credeam. Propaganda e straşnică pentru fiecare om. Oamenii se temeau, ajungeau să le fie frică de sistem. Nu se compară cu ce avem acum, în Uniunea Europeană, unde oamenii se simt liberi”, spune Zdena Pavlikova, adăugând că şi modul de a lucra s-a schimbat foarte mult. „Atunci, în socialism, lumea nu lucra cu tragere de inimă, acum, se lucrează de la minut la minut”.
Silvie Otiepkova era copil în ultimii ani de socialism, dar tot nu are amintiri prea pozitive: „Eram copil, aveam vreo 12 ani atunci când a început revoluţia. Ceea ce-mi amintesc din copilărie e că oamenii nu erau mulţumiţi de viaţă, oamenii simţeau o frică faţă de instituţiile de stat. Ţin minte că nu aveam libertăţi şi nu aveam dreptul de a spune ceea ce gândeam cu adevărat. Ţin minte că se discuta în familia noastră despre aceste lucruri”.
Şi Slovacia este un stat care a făcut saltul din socialism în Uniunea Europeană. Familia Korcak din localitatea Dunajec a muncit câţiva ani în socialism şi câţiva ani în condiţiile Slovaciei europene. Au descoperit oportunităţi, s-au lansat în afaceri şi consideră că viaţa îndestulată e posibilă. „În orice sistem trebuie să munceşti din greu, dacă vrei să te simţi bine. E vorba de atitudinea individuală faţă de muncă. Dar, dacă în societatea socialistă nu erai prea motivat să munceşti, acum – poţi vedea rezultatul muncii proprii. Totuşi, dacă cineva nu vrea să muncească şi să se dezvolte, nici Uniunea Europeană nu îl poate pune cu forţa”, spune Jan Korcak.
Şi Dana Korcakova apreciază munca în UE, căci rezultatul acestei munci a fost lansarea unei staţiuni balneare proprii, la care nu ar fi putut visa în socialism: „Dacă vrei să te dezvolţi, e nevoie de muncă. Dar şi cea mai grea muncă poate deveni o plăcere. Dacă te sperii de probleme şi dificultăţi, s-ar putea să nu le poţi depăşi”. Familia Korcak a primit şi finanţări europene pentru dezvoltarea staţiunii turistice, iar ei au găzduit acolo şi câteva familii de moldoveni.
Mitul 3: Ne vor schimba religia
Primarul din oraşul ceh Dolny Louchky deţine funcţia de edil încă din momentul în care Cehia a luat calea dezvoltării europene. El afirmă că integrarea europeană a contribuit foarte mult la dezvoltarea localităţii, prin finanţarea construcţiei de drumuri, reţele de alimentare cu apă, stadioane. În acelaşi timp, identitatea şi tradiţiile culturale nu au fost afectate în niciun fel: cehii au rămas cehi, cu aceleaşi tradiţii religioase şi culturale. „În ultimele decenii nu am observat pe nimeni care să încerce să schimbe credinţa noastră sau cultura, sau identitatea. Nu ni s-a întâmplat aşa ceva. În perioada socialistă, în schimb, situaţia cu dreptul la credinţa în Dumnezeu a fost foarte rea. Se trimiteau scrisori la universităţi în care se declara că acest student a fost la biserică, după care persoana avea probleme la facultate. Trebuie să mai amintesc că în perioada socialistă regimul deposedase oamenii de proprietăţile lor şi ei nu au mai avut posibilitatea să le folosească, inclusiv bisericile au fost luate de stat. Iată că în ultimii ani oamenii reuşesc, în sfârşit, să îşi redobândească averile. La fel s-a întâmplat cu bisericile, care revin acum în proprietatea comunităţilor”, spune primarul Tichiy.
Atât oamenii din statele europene mai noi, cum ar fi România, Cehia, Slovacia, dar şi cei din state-membre mai vechi, cum ar fi Austria sau Ungaria, au confirmat că libertatea la credinţă nu le este afectată, că bisericile sunt folosite de comunităţile religioase fără schimbări.
Silvie Otiepkova încurajează cetăţenii R. Moldova să încerce să cunoască UE. „Le-aş dori moldovenilor să se alăture acestei comunităţi, căci în asocierea cu UE nu e nimic periculos, dar nici nu e ceva hiperprotector. Trebuie să fii o entitate puternică ca să te descurci, şi atunci vei avea sentimentul că obţii tot ce ai nevoie. În fond, eu nici nu observ că sunt în UE, îmi amintesc de asta doar când văd drapelul Uniunii Europene. Da, sunt europeană, din punct de vedere istoric, dar sunt cehă, şi mă simt ca un european liber în Cehia, care se foloseşte de libertate şi solidaritate”.
Miroslav Pavlik consideră că probleme apar şi în societăţile cu un grad de democraţie avansat, dar e bine să alegem democraţia, nu sistemele autoritare. În timpul liber pensionarul Pavlik desenează caricaturi şi benzi umoristice. El a făcut şi un desen cu dedicaţie pentru moldoveni, în care ne sugerează să alegem corect.
