Viaţa – ca o monedă

Se joa­că cu tem­pe­ra­tu­ri mai îna­l­te de 1000 de gra­de Cel­si­us, îndoa­ie meta­lul, îi dă for­mă, luciu şi-l şle­fu­ieş­te, cre­ând ade­vă­ra­te ope­re arti­za­na­le, ce vor cule­ge doar zâm­be­te­le şi bucu­ria celor care le pri­mesc în dar sau le pri­vesc. Ion Aşte­fa­noae este meş­te­rul popu­lar care „toar­nă” mone­de cu mesa­je ce-ţi mân­gâie orgo­li­ul.

Lucrea­ză cu fie­rul deja de un dece­niu, însă în urmă cu cin­ci ani a decis să cre­e­ze mone­de cu mesa­je: „Cea mai bună soţie”, „Cea mai bună buni­că”, „Cel mai bun bunic” şi mul­te alte mesa­je înti­pă­ri­te în bronz sau argint pe care vrei să le trans­mi­ţi celor dra­gi.

Povestea fierarului

Via­ţa cară după ea un bagaj de pro­vo­că­ri şi expe­rienţe, pe care tre­bu­ie să le tră­ieş­ti ca să te des­co­pe­ri, este de păre­re meş­te­rul popu­lar, care se ocu­pă de ceva timp cu pre­lu­cra­rea meta­le­lor nefi­e­roa­se. A încer­cat de toa­te, a expe­ri­men­tat, a greşit, a căzut, s-a ridi­cat şi a ales – fie­rul. „Am mun­cit mult, în dife­ri­te dome­nii, încer­când să fac un ban, dar am ales să lucrez cu fie­rul, amintindu-mi de zile­le când mer­geam la şcoa­la de muzi­că şi une­o­ri mai fugeam de la o lecţie, ca să stau în ate­li­e­rul unchiu­lui care era fie­rar. Urmă­ream cum face pot­coa­ve, porţi şi îl aju­tam cu ce puteam… La fie­rar mereu lip­seş­te mâna a tre­ia, cine­va care să-l aju­te să îndoa­ie fie­rul atun­ci când îl încă­l­zeş­te. De fapt, eram a tre­ia mână a lui. Îmi plă­cea să văd cum fie­rul deve­nea roşu de la tem­pe­ra­tu­ri­le foar­te îna­l­te din cup­tor. Ast­fel, am deve­nit fie­rar. Făceam porţi, gar­du­ri din fier, asta până acum doi ani, când am decis să mă opresc. Lucram foar­te mult, supor­tam şi chel­tu­ie­li mari, dar nu obţi­neam aproa­pe niciun pro­fit. În zadar faci ceva, dacă nu este cum­pă­rat. Oame­nii pre­fe­ră lucru­ri chi­ne­zeş­ti, care deşi sunt făcu­te la fabri­că în serie şi sunt de proas­tă cali­ta­te, totu­şi sunt mai iefti­ne. Ast­fel, m-am gân­dit să fac alt­ce­va şi am înce­put să con­fe­cţio­nez mone­de din argint teh­nic şi bronz”, poves­teş­te băr­ba­tul. Ide­ea de a con­fe­cţio­na mone­de i-a venit în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce călă­to­rea prin Euro­pa. „Într-un oraş am asis­tat la un master-class de con­fe­cţio­na­re a mone­de­lor. Eram încân­tat. Pes­te câţi­va ani mi-am amin­tit de cele văzu­te şi mi-am pro­pus să fac şi eu. Am înce­put să fac mone­de, pen­tru că mereu voiam să fac ceva nou, ceva ce nu se mai făcea în Mol­do­va. Am inves­tit mult în pro­cu­ra­rea mate­ri­a­le­lor nece­sa­re: pre­sa, cio­ca­nul, poansoa­ne­le (for­me­le cu care se prin­tea­ză ima­gi­nea pe mone­dă, n.r.) şi am înce­put să lucrez”, îşi amin­teş­te meş­te­rul. Lucră­ri­le sale au fost apre­cia­te din pri­me­le cli­pe când le-a pre­zen­tat la târ­gu­ri­le şi expo­zi­ţi­i­le la care par­ti­ci­pa. „Oame­nii erau impre­sio­na­ţi, pen­tru că eram sin­gu­rul din R. Mol­do­va care făcea monede-suvenir după meto­de­le vechi, folo­si­te de stră­moşi: prin tur­na­re, răci­re, bate­re, pre­sa­re. Oame­nii se apro­piau de mine şi-mi spu­neau ce alte mesa­je ar vrea să găseas­că pe mone­de. Aşa a şi por­nit totul, ca un val”, ada­u­gă Ion.

„Îmi place să vorbesc cu oamenii”

Meş­te­rul popu­lar mai con­fe­cţio­nea­ză şi sal­be (biju­te­rii de pur­tat la gât, alcă­tu­i­te dintr-unul şirag de mone­de, n.r.). „Vreau să reîn­vii une­le tra­di­ţii fru­moa­se ale noas­tre. De fapt, con­si­der că meni­rea unui meş­ter popu­lar este de a nu da uită­rii ceea ce-i defi­neş­te nea­mul. În peri­oa­da sovi­e­ti­că au înce­put să se piar­dă tra­di­ţi­i­le şi lucru­ri­le fru­moa­se pe care le păs­tram de la stră­moşi şi atun­ci am hotă­rât să ne pro­mo­văm cum putem. Îmi pla­ce să vor­besc cu oame­nii, să dis­cut des­pre paşii pe care-i fac la cre­a­rea fie­că­rei lucră­ri”, ne spu­ne meş­te­rul, făcându-ne o excur­sie prin ate­li­e­rul lui cu un tavan îna­lt, în timp ce pri­vi­ri­le ni se opresc pe for­me­le unor vii­to­ri clo­poţei. „În urmă cu puţin timp mi-a venit ide­ea să con­fe­cţio­nez şi clo­poţei. Simţeam cum aceas­tă idee mă mân­ca din inte­ri­or. Am încer­cat să vor­besc cu mai mulţi meş­te­ri din R. Mol­do­va, Româ­nia şi Rusia. Însă aceş­tia mi-au ofe­rit doar frag­men­te din teh­ni­ca con­fe­cţio­nă­rii lor”, sus­pi­nă meş­te­rul. Ast­fel, a înce­put să citeas­că lite­ra­tu­ră de spe­cia­li­ta­te, să culea­gă infor­ma­ţie din inter­net, ca să dea start expe­ri­men­tu­lui scump şi mare. „Atun­ci mi-am dat sea­ma cât de greu este să afli teh­no­lo­gi­i­le corec­te de con­fe­cţio­na­re a unui clo­pot, pen­tru că nu s-au prea păs­trat. Nică­ie­ri nu vei găsi enu­me­ra­ţi în deta­liu paşii pe care tre­bu­ie să-i urmezi”, spu­ne meş­te­rul popu­lar.

„Este ca şi urcatul scărilor”

„Trep­tat, mi-am făcut o mică schi­ţă a ceea ce aveam să fac şi am înce­put. Am învă­ţat totul din pro­pri­i­le greşe­li. Greşind, am înţe­les care este tem­pe­ra­tu­ra opti­mă de încă­l­zi­re, cum tre­bu­ie să ames­tec mate­ri­a­le­le, cât de cal­de sau reci tre­bu­ie să fie for­me­le. Rezul­ta­tul final depin­de şi de tim­pul de afa­ră, de umi­di­ta­tea aeru­lui. Erau niş­te greşe­li extrem de cos­ti­si­toa­re pen­tru mine: con­su­mam ener­gie – con­to­rul elec­tric fugea prin gră­di­nă (glu­meş­te) – şi iro­seam mate­ri­al greu de găsit, dar nu am renu­nţat. Şti­am că am să reu­şesc. Toa­tă iar­na aceas­ta am stat în ate­li­er şi am învă­ţat, am expe­ri­men­tat, am îngheţat aici, şi în cele din urmă am înţe­les cum să fac”, zâm­beş­te Ion.

Pen­tru con­fe­cţio­na­rea unui clo­poţel este nevo­ie de două zile. „Teh­no­lo­gia conţi­ne foar­te mul­te eta­pe, este sufi­cient să faci ceva greşit şi ai ratat totul. Este ca şi cum ai urca niş­te scă­ri, dar dacă ai păşit strâmb, cazi. Fie­ca­re tur­na­re este uni­că. De fie­ca­re dată este ca pri­ma dată. Totul este dife­rit, întru­cât con­tea­ză vre­mea de afa­ră, cali­ta­tea mate­ri­a­lu­lui…”, ne expli­că meş­te­rul. El ne măr­tu­ri­seş­te că spe­ră să con­fe­cţio­ne­ze şi clo­po­te mai mari, pen­tru bise­ri­ci. „Cea mai grea eta­pă este tur­na­rea clo­po­tu­lui, când lucre­zi cu tem­pe­ra­tu­ri de 1300 de gra­de Cel­si­us, dar nu ai cum să nu reu­şeş­ti dacă ai un scop, ştii paşii core­cţi pe care tre­bu­ie să-i urmezi şi mun­ceş­ti mult şi cu pasiu­ne”, spu­ne meş­te­rul.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *