O lecție de nota zece despre incluziune. Cum e să ai o vedere de doar 2% și să scrii 100% corect în limba română
Anastasia Suslov vede în proporție de doar 2 %, dar scrie 100 % corect în limba română. O confirmă rezultatele Marii Dictări Naționale din acest an, Anastasia fiind una dintre cele 26 de persoane care au luat nota zece. Pentru tânără, dictarea nu este despre gramatică, ci despre cel mai drag cuvânt al său în limba română — incluziune. După trei ediții la care doar a așteptat șanse egale de participare, anul acesta Anastasia a cerut autorităților și a obținut condițiile necesare pentru persoanele cu deficiențe de vedere pentru a scrie dictarea în Piața Marii Adunări Naționale.
Anastasia Suslov are 23 de ani și a crescut într-o familie bilingvă din nordul țării. De la părinți a învățat curajul și perseverența, de la profesoara de limbă și literatură română – dragostea pentru cuvântul scris și vorbit corect, iar în toți anii în care vederea ei a scăzut drastic a învățat că o persoană cu dizabilități trebuie să lupte continuu pentru a putea fi „într-un pas cu ceilalți”.
Astăzi, Anastasia distinge lumina de întuneric, contrastul culorilor și siluetele, dar capacitatea redusă de vedere nu este un impediment pentru a face voluntariat, a lucra la o organizație neguvernamentală care apără drepturile femeilor și a înfrunta zi de zi provocările din „orașul bordurilor”. Mai puțin vizibilă este însă pentru societate și autorități, inclusiv pentru sistemul de învățământ.
Limba română nu se vede, se simte
„Eu am prins limba română mai mult la auz. Citesc multe cărți, adică le ascult. Trebuie să simți limba, nu să vezi neapărat unde stau virgulele și punctele”, recunoaște Anastasia, care spune că dragostea pentru limba română i-au cultivat-o învățătoarea de clasele primare și profesoara de limbă și literatură română.
„Profesoara mea de limbă și literatură română este extraordinară și o iubitoare înflăcărată a tot ce înseamnă valori naționale. Am preluat de la ea nu doar pasiunea pentru limba română, dar și convingerea că trebuie să o vorbesc demn, că trebuie să mă implic în viața societății și să am cuvântul meu de spus”, susține tânăra de nota zece, care a avut cele mai bune capacități de vedere până în anii de gimnaziu, în proporție de 30 %.
Astăzi, vederea ei este cea mai slabă, de doar 2 %, iar motivul acestui proces este glaucomul, o afecțiune cronică a ochiului care duce la deteriorarea progresivă și ireversibilă a nervului optic din cauza unei presiuni crescute în interiorul ochiului. „Partea proastă a glaucomului e că vederea pierdută este ireversibilă. Deocamdată”, este optimistă tânăra. Anastasia a avut 12 intervenții chirurgicale la ochi, printre care și transplant de cornee: „Viața mea de elevă se împărțea între spitale, voluntariat și cărți audio.”
„Cashback” de la pandemie și bacalaureat cu pregătire pe YouTube
Pentru că a început a pierde vederea intens în adolescență, această perioadă a fost cea mai provocatoare din viața Anastasiei. Școala din Bălți unde a învățat nu era dotată cu condițiile necesare unei persoane cu deficiențe de vedere, actorii sociali și educaționali nu aveau instruirea necesară pentru a consilia psihologic un astfel de elev, a diminua discriminarea și a preveni bullyingul, iar Ministerul Educației nu punea la dispoziție nici tehnologii asistive, nici materiale didactice adaptate sau platforme educaționale speciale menite să asigure accesul egal la educație.
„Dacă la etapa actuală copiii cu deficiențe de văz sunt dotați de minister cu echipamente speciale care să-i ajute la studii, eu am fost pe cont propriu, iar un dispozitiv dotat cu monitor, o lupă video și o masă mobilă de lucru l-am obținut în clasa a noua de la o organizație neguvernamentală”, explică Anastasia Suslov, care precizează că pentru ea pandemia a venit cu un „cashback” important, deoarece Ministerul Educației și Cercetării a publicat atunci lecții video filmate care acoperă toate disciplinele de bază.
Cu aceste lecții la dispoziție, datorită temelor însușite la auz în clasă și prin mult efort individual de căutare a resurselor de învățare, Anastasia s-a pregătit și a susținut cu brio examenele de bacalaureat, obținând nota maximă la istorie.
„Mă tem că dau un exemplu prost elevilor, dar m-am pregătit intens pentru bac ascultând videouri pe Youtube”, precizează Anastasia și mai recunoaște: „Eram foarte obosită. După bacalaureat și școală, sincer, mă simțeam emoțional și psihologic foarte epuizată și am spus că îmi iau liber un timp. Și, iată, durează câțiva ani.”
A decis să nu meargă la facultate, pentru că vedea studiile superioare drept o nouă luptă. În schimb, și-a convins sora să se mute împreună la Chișinău și și-a găsit un job. S-a angajat la un ONG care sprijină femeile și a găsit „un mediu super incluziv și prietenos, înțelegător, adaptat, empatic și nu vreau să plec de aici”. În schimb, a trebuit să-și asume alte riscuri „într-un oraș al bordurilor, foarte periculos și inaccesibil”.
Intenționează în viitor să facă studii academice online sau peste hotare, iar pentru asta studiază engleza.
„Mă simt destul de adaptabilă și cred că mediul universitar este deschis pentru persoane ca mine, dar problemele de infrastructură mă depășesc. Sunt foarte dependentă de oamenii din jurul meu atunci când mă deplasez”, declară Anastasia.
Anastasia Suslov: „Nu este neapărat complicat să ai o deficiență de sănătate, de orice fel, în R. Moldova. Oamenii sunt deschiși spre a ajuta. Eu nu am avut parte de cea mai incluzivă educație, dar nu oamenii erau cei vinovați, ci sistemul care nu oferă instrumentele necesare.
Deci, realitatea te impune să lupți ca să fii într-un pas cu ceilalți. Și asta e mult mai greu atunci când, de exemplu, tu ești un elev dintr-un sat sau un raion și încă și mai ai dizabilitatea. Aici foarte mult depinde de resursele fiecărui om. Eu am avut acele resurse.
În mintea mea este un lucru atât de firesc că trebuie să fie asigurată accesibilitate pentru a participa la viața socială de rând cu lumea. Persoanele cu dizabilități nu ar trebui să facă eforturi cosmice în acest sens. Îmi dau seama însă că nu funcționează așa, mai ales într-o perioadă când avem crize peste crize. E greu să menții continuu atenția autorităților și societății pe acest subiect, dar sper ca eforturile mele să încurajeze alte persoane cu deficiențe. Nu vreau să pun toată povara lumii pe umerii statului. Are destule dileme și probleme. De asta încerc, acolo unde este posibil, să acționez, să-mi asum un rol de fantomă de care să fie mai greu să se dezlipească.”
Marea așteptare pentru incluziune
„N-aș vrea ca oamenii cu dizabilități să fie văzuți cu jale, dar nici să fie eroizați”, susține Anastasia, care mai spune că timp de trei ani și-a dorit să scrie și ea dictarea în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), iar în acest an a înțeles că trebuie să acționeze, nu să aștepte.
„Având o vedere de 2 %, o foaie și un pix – sunt prea puțin pentru mine. Anul acesta mi-am spus că voi inventa eu ceva, dar voi aduce un strop de incluziune măcar la un eveniment cultural”, declară tânăra.
La începutul lunii august, Anastasia a lansat pe rețelele sociale un experiment. Și-a propus să transforme Marea Dictare Națională într-un eveniment incluziv pentru persoanele cu deficiențe de vedere, pentru „că limba română nu trebuie să aibă bariere”. Respectiv, a transmis scrisori în acest sens către Ministerul Educației și Cercetării și Președinție. Pe parcurs, a considerat că experimentul poate aduce mai mult, de aceea a îndemnat să i se alăture „colegi de nota zece” și împreună să strângă 30 de mii de lei pentru a achiziționa cinci perechi de ochelari complecși pentru elevi cu dificultăți de vedere.
„În unele cazuri, o astfel de pereche de ochelari poate crește vederea unui copil chiar de la 3 % la 30 %. Iar între 3 % și 30 % poate încăpea enorm din viața unui elev: să poată citi mai bine singur, să scrie, să urmărească ce se întâmplă la lecție, să fie mai independent și să nu depindă mereu de cineva pentru lucruri pe care colegii lui le fac firesc”, a explicat Anastasia în mediul online atunci când a demarat campania „Marea Dictare Națională + Incluzivă”.
Tânăra apreciază cu nota zece și receptivitatea Ministerului Educației și Cercetării, deoarece, la o zi după ce a lansat online experimentul, a fost contactată, invitată la minister și demarate acțiunile pentru ca persoanele cu deficiențe de văz să participe la dictare.
„Cel mai mult îmi doresc ca nu participanții să vină cu această rugăminte către organizatori – de a face evenimentele accesibile, dar a priori acestea să fie gândite pentru toate categoriile de persoane”, mărturisește tânăra, care pe 31 august a scris în PMAN dictarea alături de alți doi elevi cu deficiențe de vedere. Toți trei au venit cu monitoarele personale, nu doar pentru a celebra limba română, dar și incluziunea, accesibilitatea.
Anastasia vorbește despre provocările acestei experiențe și motivele pentru care ceilalți doi tineri nu au reușit să ducă dictarea până la capăt. Aceasta se referă la poziția incomodă a meselor, care a fost ajustată ulterior la solicitarea participanților, la umbrelele care nu protejau suficient de soare, astfel încât să aibă o vizibilitate bună a monitoarelor, dar și viteza prea mare de dictare.
„Este un monitor, poate puțin mai mare decât al unui calculator obișnuit, și o masă mobilă de lucru. Pe acea masă mobilă se pune foaia, iar deasupra ei este o cameră video care mărește de x ori textul pe ecran. În prezent, capacitatea mea de vedere este de un cuvânt pe ecran, iar contrastul mă ajută să văd mai bine, de aceea eu vedeam foaia neagră și scriam cu alb. Provocarea era să mișc permanent masa mobilă spre stânga pe tot parcursul dictării, ca să văd cuvintele pe monitor. Este un exercițiu motoric intens: cu dreapta scriu, cu stânga mișc masa mobilă, cu urechile ascult și cu ochii stau pe monitor. Dumitru de la Orhei și Andreea de la Soroca nu au reușit să țină pasul cu viteza dictării”, explică Anastasia ce înseamnă pentru o persoană cu deficiență de vedere să scrie o dictare de rând cu toți participanții.
„Nota mea de 10 este și nota lor de 10”, a declarat Anastasia la ceremonia de premiere a celor 131 de participanți care au luat note de nouă și zece la Marea Dictare Națională din acest an. Tot atunci, tânăra și-a exprimat speranța că accesibilitatea va deveni o normă în toate domeniile din R. Moldova.
Anastasia Suslov și-a anunțat disponibilitatea de a pune umărul la schimbare. Și are și primele rezultate. În cadrul campaniei „Coleg de nota zece” a reușit să cumpere 12 perechi de ochelari complecși, făcuți individual după necesitățile vizuale ale fiecărui copil.
„Mi-am dezvoltat anumite competențe de-a lungul timpului, care mă ajută să fac unele lucruri. Și dacă pot ajuta acum un copil cu dizabilități de vedere să poată învăța mai ușor, eu am să o fac cu mare dedicare, deoarece dizabilitatea e un segment din personalitatea ta, dar nu cel care te definește”, concluzionează Anastasia Suslov.
