Codul sfânt în creaţia lui Brâncuşi
Numărul de aur al creaţiei lui Constantin Brâncuşi este descifrat. După decenii de muncă, au fost găsite răspunsurile. Enigma lui Brâncuşi e ascunsă în litera grecească “Φ”.
De sub peniţa lui Pavel Florescu a ieşit la lumină cartea “BRÂNCUŞI, ENIGMA. Taina lumii şi secretul vieţii”, prima dintr-o trilogie, celelalte aflându-se în lucru. Pavel Florescu s-a născut la Târgu-Jiu, judeţul Gorj. A crescut auzind diverse istorii despre Constantin Brâncuşi şi admirându-i arta. Astfel, ar putea spune cu încredere că această carte îşi are începutul încă în adolescenţă, când a urmărit unele corelaţii dintre opera sculptorului şi a semnelor divine.
Răspunsuri oferite după decenii
„Brâncuşi nu a fost o alegere, eu m-am născut şi am copilărit aproape de meleagurile sale natale, unde el este o legendă vie”, relatează autorul. Până a ajuns să scrie, autorul a urmat cursurile Colegiului Naţional “Spiru Haret”, cu specializarea Filologie-Istorie. Ulterior, a susţinut licenţa la Facultatea de Litere şi Istorie a Universităţii din Craiova, obţinând şi un masterat în domeniu. Timp de patru ani, a activat în presa regională a Olteniei la cotidianul “Cuvântul Libertăţii”. Aici a ajuns, în scurt timp, redactor, apoi secretar de redacţie şi secretar general de redacţie. Munca de jurnalist a adus o contribuţie importantă în mânuirea peniţei, dar şi a tiparului, pentru ca astăzi să luăm cunoştinţă de “BRÂNCUŞI, ENIGMA. Taina lumii şi secretul vieţii”.
„După decenii, am oferit posibile răspunsuri, aşa cum se cuvine”, mărturiseşte Pavel Florescu. În ultima perioadă, însă, a renunţat la jurnalism, dedicându-se practic în întregime cercetărilor, pentru a-şi împlini visul. Cartea a avut o versiune mai veche, “nesatisfăcătoare, pe care am rescris-o între anii 2012 şi 2013”, remarcă autorul. Pavel Florescu a dedicat acestui studiu, volumul căruia este de o sută de pagini, nu mai puţin de un deceniu, deoarece “a fost foarte dificil să găsesc anumite răspunsuri, să ordonez informaţiile şi, în final, să redactez totul într-o formă argumentată bibliografic”, explică cercetătorul.
1,618 – numărul de aur
Proiectul a pornit de la o primă revelaţie. “M-am gândit că perechea din sculptura “Sărutul” i-ar reprezenta pe Adam şi Eva, iar totul a venit ca o încununare a acestei bănuieli”, îşi aminteşte Pavel Florescu. Ulterior, a reuşit să găsească legătura dintre ochii multipli ai heruvimilor de pe capacul ispăşirii şi ochii multipli de jur împrejurul portalului, ceea ce n-a fost deloc uşor. “Am făcut luni în şir tot felul de calcule până am aflat că lungimea Chivotului Legii corespunde retroversat ermetic lăţimii “Porţii Sărutului”, prin convertirea metrică a unităţii arhaice de măsură, cotul”, dezvăluie autorul.
Cercetătorul prezintă decriptări argumentate ale mai multor ideograme, criptograme ori simboluri din opera lui Constantin Brâncuşi, precum rombul, elementul de bază al “Coloanei Infinitului”, cercurile barate de pe “Poarta Sărutului”, ce nu sunt doar stilizări ale ochilor îngemănaţi, ci şi reprezentări figurative ale literei greceşti Φ (phi, literă utilizată în matematică pentru marcarea grafică a numărului 1,618), fapt descoperit datorită călătoriilor sale în Marea Britanie. “Englezii, ca şi americanii, utilizează alte unităţi de măsură, pe care le-am aplicat la Brâncuşi. Aşa, călătorind prin lume, am descoperit o eventuală cheie pentru criptograma “De Paris a New York, de New York a Paris…”, distanţe care, convertite în mile marine şi terestre, conţin cifre din numărul cu valoarea 1,618”, explică Pavel Florescu.
Potrivit cercetătorului, “numărul de aur este cheia întregii creaţii a sculptorului”, ascuns chiar în numărul literelor din denumiri. “Coloana fără sfârşit” – 18 litere; “Mademoiselle Pogany” – 18 litere, “Borne de frontiere” – 16 litere, “Coloana Sărutului” – 16 litere. Alăturate, cifrele 16 si 18 devin trimiteri la 1,618”, demonstrează autorul. Pavel Florescu subliniază că respectivul număr caracterizează nu doar proporţiile arhitecturii, ale operelor de artă, ci şi ale fiinţelor sau plantelor, dispunerea ochilor pe faţa umană sau a braţelor pe trup, ramificarea alternativă a ramurilor pe crengile arborilor ori a frunzelor pe ramuri etc. Astfel, “numărul de aur ar fi, potrivit crezului artistic brâncuşian, codul sfânt, amprenta divinităţii pe propria sa creaţie”, semnalează cercetătorul.
