Cum dispar inculpaţii din R. Moldova?

Plecarea nestingherită din R. Moldova a bloggerului rus Eduard Baghirov, urmărit penal, acuzat chiar de organizarea evenimentelor din aprilie 2009, nu este primul caz de acest fel cu care s-a “ciocnit” justiţia din R. Moldova. “Fuga” rusului a venit la câteva luni după ce au dispărut din R. Moldova ucrainenii Oleg Havici şi Iaroslav Koţiuba, urmăriţi penal în cazul clonării “ZdG” şi “Timpul”, deşi aceştia aveau interdicţia judecătorească de a părăsi localitatea.

În 1998, “hoţul în lege” Grigore Karamalak a reuşit să fugă din R. Moldova datorită “indulgenţei” judecătorului Gheorghe Ulianovski, care decidea ca acesta să fie scos de sub arest şi cercetat în stare de libertate, cu interdicţia de a părăsi localitatea. Pe numele lui Karamalak erau intentate atunci vreo 20 de dosare penale, iar în câteva dintre ele era acuzat de crime extrem de grave.

Nepărăsirea localităţii, motiv de fugă

La 17 noiembrie 1998, Colegiul penal al Tribunalului Chişinău a schimbat măsura preventivă de arest în privinţa lui Grigore Karamalak cu o declaraţie în scris a acestuia de nepărăsire a localităţii, motivând prin starea gravă a sănătăţii inculpatului şi “netemeinicia, la acel moment, a izolării acestuia de societate”. Peste doar 6 zile, Karamalak a încălcat declaraţia de nepărăsire a localităţii şi s-a ascuns de organele de anchetă şi de instanţa de judecată. Acesta a plecat în Rusia, unde se află şi acum. Acolo, deşi a fost reţinut în repetate rânduri, nu a fost extrădat niciodată organelor de drept din R. Moldova, deşi acestea au solicitat asta de nenumărate ori. Prin 2008,  preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, îi acorda “businessmanului” moldovean Grigore Karamalak cetăţenie rusă.

Pe parcursul anilor 2010-2011, ZdG relata povestea a 16 fete, vândute de doi cetăţeni ai R. Moldova pentru practicarea prostituţiei. În ianuarie 2011, instanţa de judecată avea să-i condamne pe cei doi la 7 şi, respectiv, 10 ani de puşcărie. Doar unul dintre ei, însă, a fost încătuşat în sala de judecată. Victor Sorocovici, celălalt inculpat, părăsise de mult timp R. Moldova. Deşi urmărit penal, Sorocovici a evadat din Moldova deoarece procurorul şi judecătorul nu-l citase pentru a-i prelungi restricţia de nepărăsire a localităţii. Într-un interviu pentru ZdG, Sorocovici lăsa să se înţeleagă că ar fi plătit pentru a pleca.

„Nu pot să vă spun dacă ucrainenii sunt în ţară”

Lucreţia Zaharia, procuroarea care conduce urmărirea penală în cazul clonării “ZdG” şi “Timpul”, ne-a spus că nu ştie dacă ucrainenii Oleg Havici şi Iaroslav Koţiuba, urmăriţi penal pentru “clonarea” celor două ziare, se află sau nu pe teritoriul R. Moldova. Încă pe 24 mai 2011, Curtea de Apel Chişinău decidea ca ucrainenii să fie cercetaţi în stare de libertate, lipsindu-i de dreptul de a părăsi localitatea. De atunci, nimeni nu ştie unde sunt aceştia şi dacă au respectat sau nu prevederea judecătorească. Sursele ZdG ne-au comunicat, însă, că cei doi ar fi părăsit de mult timp R. Moldova.
“Conform legislaţiei, procurorul sau anchetatorul, dacă doreşte prelungirea interdicţiei de nepărăsire a localităţii,  trebuie să ceară acest lucru la fiecare 30 de zile în instanţa de judecată. Dacă asta nu se întâmplă, inculpatul poate pleca”, ne-a explicat juristul Vlad Gribincea.

„Nu pot să vă spun la acest moment dacă ucrainenii sunt sau nu în R. Moldova, pentru că eu nu am efectuat cu ei careva acţiuni. Eu nu am informaţii precum că ei ar fi plecat. Voi ruga însă ofiţerul de urmărire penală să le facă o citaţie la domiciliul înregistrat la noi, pentru a verifica dacă ei sunt sau nu aici”, ne-a declarat Lucreţia Zaharia. Ea a mai precizat că doar procurorul decide părăsirea sau nepărăsirea localităţii de către persoana urmărită penal şi că nu ar fi nevoie de o decizie judecătorească. “Această măsură se aplică şi se prelungeşte de către procuror. Cei doi ucraineni ar trebui să fie în R. Moldova. Dacă nu sunt, atunci vor fi daţi în căutare generală. Faptul că au încălcat măsura preventivă nu le sporeşte termenul de pedeapsă. Doar se anunţă în căutare şi se schimbă măsura preventivă. Pedeapsa e “de la…” şi “până la…”, indiferent de faptul dacă sau eschivat sau nu. Plecarea lor poate fi doar o circumstanţă agravantă”, a precizat Zaharia.

Nici Vitalie Nagacevschi, avocatul celor doi ucraineni, nu ne-a putut spune dacă cei doi se află sau nu pe teritoriul R. Moldova. “Ţinând cont de faptul că nu se face nimic pe dosar, eu nici nu-l mai verific. Nu vorbesc cu clienţii mei. Pentru ce s-o fac? Nu ştiu dacă termenul de nepărăsire a localităţii a fost prelungit. Cert este că fiecare prelungire multiplică prejudiciul moral şi material cauzat clienţilor mei, cetăţeni ucraineni, iar asta ar putea ulterior să aducă prejudicii bugetului de stat. Cred că cel mai rezonabil ar fi să nu se mai prelungească astfel de măsuri”, a punctat Nagacevschi.

Mătăsaru era păzit de 4 poliţişti

Ajuns la Moscova, bloggerul rus Eduard Baghirov, “evadat” din Chişinău, din arest la domiciliu, a declarat că ştia că va fugi chiar din momentul în care judecătorul citea “măsura de arest la domiciliu”, ce i-a fost aplicată. Acesta a povestit cum a plecat din Moldova, menţionând că a ajuns în Ucraina prin regiunea transnistreană, pe la frontiera necontrolată de R. Moldova. Acesta nu a fost păzit de niciun om al legii pe când se afla în arest la domiciliu, angajaţii MAI luând cunoştinţă de decizia instanţei de judecată abia în ziua în care Baghirov era deja în Rusia.

Anatol Mătăsaru s-a aflat în arest la domiciliu timp de o lună. Condiţiile în care era arestat în propria casă au fost însă total diferite de cele ale bloggerului rus sau ale celor doi cetăţeni ucraineni. “Am fost dus acasă de poliţişti. Nu aveam voie să ies din curte. Casa era păzită de 4 poliţişti: 2 – în faţă, alţi 2 – în spate. Unii păzeau uşa, alţii – geamurile. Eram contactat în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, fiind verificat. Îmi era ascultat telefonul. Cei care voiau să mă viziteze erau controlaţi ca la puşcărie. Erau filmaţi, verificaţi din cap până în picioare”, spune  Mătăsaru.

„Dosarul Baghirov va muri în R. Moldova”

Cu totul altfel s-a întâmplat în cazul lui Baghirov. Sursele ZdG ne-au spus că acesta ieşea nestingherit din casă la orice oră dorea, pentru a se întâlni cu prietenii.

„Dosarul Baghirov va muri în R. Moldova. Constituţia Rusiei, ca şi cea a R. Moldova, nu permite extrădarea propriilor cetăţeni. Deci, Rusia nu-l va extrăda vreodată pe Baghirov. O soluţie ar fi judecarea lui în lipsă sau transmiterea dosarului unei instanţe din Federaţia Rusă. E clar, însă, că dosarul nu va fi transmis. Probabil Baghirov va renunţa acum la avocaţii pe care îi are, i se va da unul din oficiu, iar dosarul va fi examinat în lipsa sa. Totuşi, chiar de va fi condamnat, el îşi va ispăşi pedeapsa doar dacă va ajunge în R. Moldova”, ne-a explicat juristul Vlad Gribincea.

Acesta ne-a mai spus că problema R. Moldova legată de arestul la domiciliu sau de interzicerea părăsirii localităţii ţine de regiunea transnistreană şi de faptul că statul nu deţine vreun control asupra acelei frontiere. “Atunci când există o asemenea hotărâre, persoanele aflate în arest la domiciliu sau cele cu interdicţia de a părăsi R. Moldova sunt incluse într-o bază de date, accesibilă grănicerilor. Datele de acolo nu sunt însă cunoscute şi de către grănicerii ucraineni sau de către cei români, dar nici de cei transnistreni. Astfel, cei care vor să plece, pleacă fără probleme”, afirmă Gribincea.

Transnistria – marea problemă

„Măsurile de arest la domiciliu sau de nepărăsire a localităţii sunt exemplare”, crede însă Vitalie Nagacevschi. „Asemenea măsuri se impun conform practicii europene. O persoană nu poate fi ţinută în arest doar pentru că R. Moldova nu poate soluţiona problema transnistreană. Ar reieşi că trebuie să arestăm persoana doar pentru că nu ne putem controla hotarul? În acest caz trebuie să spunem: Oameni buni, noi nu arestăm la domiciliu şi nu obligăm nepărăsirea localităţii pentru că nu ne putem controla hotarul”, consideră avocatul Vitalie Nagacevschi.

În 2010, din numărul total de 3202 propuneri de mandate de arest, 85 au fost cu propunere de arest la domiciliu. Din cele 85 de mandate de arest cerute, 57 au fost acceptate de către judecători. Peste 2 luni, doar 28 dintre acestea au fost prelungite, iar peste alte 3 luni, doar 6. În primele 6 luni ale anului 2011, din cele 1578 de propuneri de arest, 53 au fost de arest la domiciliu. 42 dintre ele au fost acceptate de către judecători. Peste 2 luni, doar 8 dintre ele au fost prelungite, iar peste 3 luni, doar 2. Nu există date statistice care să arate în câte dintre aceste cazuri persoanele aflate în arest la domiciliu au încălcat această prevedere şi au fugit din R. Moldova.