Solidaritatea imposibilă
Acum un an, la 11 noiembrie 2016, înainte de turul doi, cel definitiv al alegerilor prezidenţiale, redacţia ZdG a adresat 10 întrebări identice ambilor candidaţi, Igor Dodon şi Maia Sandu. Igor Dodon a decis să nu răspundă, căci deja la acel moment deţinea, prin interpuşi, acces la presă loială, cărora le răspundea la toate întrebările, chiar şi la cele coordonate din timp. Atunci ZdG a publicat interviul cu Igor Dodon în alb, care a constat din întrebări şi tăceri.
Igor Dodon nu e singurul demnitar care nu răspunde la întrebările jurnaliştilor incomozi. Şi e prezent practic în fiecare ştire la posturile controlate de socialişti. Şi la instituţiile de presă controlate de Vlad Plahotniuc demnitarii şi servanţii publici stau la rând. Dar multe dintre întrebările şi problemele acute ale societăţii sunt prezentate „în alb” la aceste posturi controlate politic.
Marţi, la deschiderea Forumului mass-media, toţi cei 4 ambasadori europeni care au luat cuvântul au abordat problema concentrării mass-media. Totuşi, Andrian Candu, preşedintele Parlamentului, care a avut şi el o alocuţiune, nu a pronunţat niciodată cuvântul „concentrare”, ba mai mult, a adus acuze că jurnaliştii nu ar fi solidari, reiese că cei din presa necontrolată politic – cu cei din presa afiliată politicienilor ar trebui să se solidarizeze. Devierea de la subiectul concentrării a continuat, spre seară, la Publika, când în reportajul de la Forumul Presei a apărut cu două intervenţii Andrian Candu, nefiind citat niciunul dintre cei 4 ambasadori europeni care au vorbit despre standardele presei europene. A fost folosită o singură propoziţie din alocuţiunea Ambasadorului UE, Artur Michalski, care se referă la faptul că UE va sprijini proiecte de dezvoltare a presei din Moldova.
Deci, cum se poate materializa solidaritatea jurnaliştilor care citează toate sursele şi enunţă probleme cu cei care citează doar ceea ce nu deranjează puterea? Există vreun răspuns la această întrebare?
Îmi amintesc de alte media controlate politic, care au dispărut cu duiumul în ultimii 20 de ani, tocmai pentru că nu făceau jurnalism de interes public, ci jurnalism în interesul patronului. În era internetului, toate aceste reportaje şi ştiri trunchiate sunt foarte vizibile şi explică clar solidarizarea consumatorului de media de a refuza să le mai consume. Şi atunci, printre jurnalişti poate exista un singur fel de solidaritate: de a nu servi patroni politici. Loc liber în zona solidarizării pentru desconcentrare există. Aşa cum este loc de răspuns în interviul lui Igor Dodon pentru ZdG, în interviul PRO TV cu Vlad Plahotniuc (care nu a avut loc), în interviurile nerealizate de mulţi jurnalişti liberi cu politicieni constrânşi de limitări.
