Politica, o povară profitabilă

“… În R. Moldova, politica nu e mai mult decât o afacere. Deloc complicată şi foarte profitabilă, pentru că se face pe bani publici. Întrebaţi-vă fiecare dintre D-voastră, în 22 de ani de când se tot schimbă la Chişinău preşedinţii şi guvernele, cine şi ce a riscat? Cine şi ce sacrificii a făcut pentru R. Moldova? Cine şi cum şi-a răsplătit mandatele?”

Motto: “Moldova este ca o fată frumoasă, care nu are noroc în dragoste. Nu-i dă Domnul un bărbat adevărat, care s-o iubească. Are noroc doar de «suteniori», care, după ce-şi satisfac “plăcerile”, o vând altora” (opinie de pe www.zdg.md, semnată de Nicolae).

Într-adevăr, au trecut destui ani de la Independenţă, ca să nu ne întrebăm, fiecare în parte sau împreună cu toţii, ce se întâmplă, totuşi, cu noi, ce-i cu Moldova, cu soarta ei şi a trăitorilor săi, că nu avem “norocul” să ajungem să prindem şi noi un “val” sau un “mal”. Întrebarea vine nu doar în contextul circului politic de pe 9 mai din Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău sau al incidentelor şi accidentelor din politica moldovenească, care se ţin lanţ după cazul “Pădurea Domnească”. Întrebarea e mai veche. De la 1991 încoace, de când R. Moldova e cu certificat de independenţă, a avut parte de 4 preşedinţi plenipotenţiari: M. Snegur, P. Lucinschi, V. Voronin (două mandate), mai nou, N. Timofti şi 3 interimari: M. Ghimpu, V. Filat şi M. Lupu. Alţi 7 preşedinţi la timona Parlamentului: aceiaşi M. Snegur şi P. Lucinschi, Al. Moşanu, D. Moţpan, E. Ostapciuc, M. Lupu (două mandate), M. Ghimpu şi, mai recent, un interimat preluat de L. Palihovici. Pe durata celor 22 de ani, la punctul de comandă al Guvernului s-au aflat 10 prim-miniştri: M. Druc, V. Muravschi, A Sangheli, I. Sturza, D. Braghiş, I. Ciubuc (două mandate), V. Tarlev (două mandate), Z. Greceanâi, V. Pârlog (mandat secund), V. Filat (două mandate) şi, mai nou, un interimat la şefia Guvernului, deţinut de vicepremierul Iu. Leancă. Ce s-a schimbat? Cum s-a schimbat? Cât de mult ne-am schimbat? În bine? În rău?

13 guverne. Unde suntem?

Dacă e să apelăm la aritmetică, atunci, cu siguranţă, ar trebui să ne apucăm mai degrabă de “scădere”, decât de “adunare”, deşi, în cazul nostru, şi “adunările” sunt tot cu minus. Minus 1 milion de cetăţeni, minus regim liberalizat de vize cu UE, minus integrare europeană, minus “relaţii speciale” cu România, minus în cazul unei societăţi civile, angajate public, minus la calitatea vieţii, la natalitate, la grădiniţe şi şcoli, minus la încrederea în instituţiile statului, la intergritatea morală a cinovnicilor, la pensii şi salarii, la optimism, la speranţe. Plus la milionari şi miliardari, plus la bănci şi alte proprietăţi private agonisite din hoţie, plus la palate de lux pentru “boierimea” de stat, la tăinuirea averilor, la deturnarea fondurilor publice, la contrabandă, la racket de stat, plus la prim-miniştri, miniştri, deputaţi, preşedinţi, şefi de Parlament, ambasadori, plus la medaliaţi, la generali, la corupţie, la tarife şi servicii, la sărăcie, la câmpuri nearate, la sate părăsite şi case însingurate, plus la violenţa în familie, la copii abuzaţi (inclusiv sexual) de propriii părinţi, plus la copii orfani, plus la crime grave, la divorţuri, la pensii grase pentru pensionărimea de stat, plus la taxe (mită) în grădiniţe şi şcoli, plus la aşteptări, plus la muritori de foame, plus… Şi în toate aceste “plusuri” şi minusuri nu avem decât imaginea (pe faţă sau pe dos) a celor 10 premieri (13 guverne), 6 parlamente şi patru (7) preşedinţi. Cu excepţia cabinetului Druc, niciunul dintre cele 13 guverne nu poate pretinde o notă bună la purtare (miniştri aparte – da, guverne – nu). De la Sangheli încoace toată politica în stat, economia şi serviciile au fost mafiotizate. Statul a fost trecut în serviciul mafiei din politică. Însă niciodată, până acum, politica în R. Moldova nu a fost o povară (morală şi materială) atât de mare pentru stat. Una grea pentru populaţie şi una profitabilă pentru putere.

Altfel de modele

Refuz. Nu mai vreau să scriu despre politică. Nu mai vreau să scriu despre circul politic de la Chişinău şi circarii lui, care au inundat toate ecranele şi site-urile, înjurându-se reciproc şi făcându-şi, pe gratis, imagine publică. Ajunge. Mi-e silă. Curvărie şi laşitate în politica de la Chişinău a existat şi mai înainte, dar atunci, cel puţin, nu aveam promisiunile şi nici aşteptările pe care le-am avut după 2009. Reglările de conturi în politică au devenit prea cinice, obositoare şi dezgustătoare. Şi chiar suspecte. S-a trecut de “linie”. Aceeaşi senzaţie amară o provoacă şi jocurile de culise cu comuniştii, prin care PLDM şi PDM îşi taie, reciproc, crengile de sub picioare. S-a mers prea departe. Iar ceea ce s-a întâmplat la Chişinău de 9 mai, cu “Den’ pobedî”, în PMAN, nu face decât să dea un plus de greutate opiniei că AIE-2 trebuia să ajungă unde a ajuns, că debarcarea R. Moldova de pe pista Vilnius-2013 nu a fost o întâmplare, ci un scenariu bine pus la punct, motivat cu “Pădurea Domnească” şi planificat să se încheie fie cu o alianţă la guvernare “fără unioniştii lui Ghimpu” (declaraţia lui Dodon), fie cu alegeri anticipate. Aşa că greaţa politică e în creştere. Şi nu pentru că politica ar fi o ocupaţie neinteresantă, ci pentru că politica care se face la Chişinău e greţoasă. Politica adevărată presupune responsabilitate, riscuri şi sacrificii. În R. Moldova, însă, politica nu e mai mult decât o afacere. Deloc complicată şi foarte profitabilă, pentru că se face pe bani publici. Întrebaţi-vă fiecare dintre dvs., în 22 de ani de când se tot schimbă la Chişinău preşedinţii şi guvernele, cine şi ce a riscat? Cine şi ce sacrificii a făcut pentru R. Moldova? Cine şi cum şi-a răsplătit mandatele? Regret că trebuie să mă repet, dar singurul care a riscat (în anii când riscau în R. Moldova nu doar politicienii) şi care a plătit cu funcţia a fost premierul Druc. Ruşii nu i-au putut ierta nici Transnistria, nici “pohodul în Sud”, nici amplificarea relaţiilor cu România şi nici relaţia specială cu balticii, care ne-ar fi adus în UE, la pachet cu Lituania, Letonia şi Estonia. Au existat (dacă s-ar ţine cont) şi astfel de modele în politica de la Chişinău. Marele regret e că trebuie să vorbim despre ele, deocamdată, la trecut.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Deportatul

    HRISTOS A ÎNVIAT!
    1.a) – Cine e de vină că am avut/avem aşa guvernări, politicieni de suntem cei mai săraci din Europa?
    1.b) – Suntem vinoveţi – NOI, cetăţenii RM că alegem aşa politicieni!
    2.a) – De ce cetăţenii aleg aşa politicieni?
    Cetăţeanul X, Y, doar personal nu a-l cunoaşte pe politicianul Q, Z. Cetăţeanul a fost informat, mai precis – MANIPULAT, despre politicianul Q, Z de către mass-media, jurnaliştii.
    Mass-media, jurnaliştii “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI” (Vorba Dlui Ghimpu) de politicianul Q – laudă politicianul Q şi critică politicanul Z. Jurnaliştii “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI” de politicianul Z laudă politicianul Z şi critică politicanul Q. Şi toţi JURNALIŞTII “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI” de Q şi Z a-l atacă pe Dnii Ghimpu, Chirtoacă, PL.
    2.b) – Vina principală este în JURNALIŞTII “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI” de politicieni.
    Oligarhii “trei Vlazi” – Voronin, Filat, Plahotniuc au mass-media lor cu jurnaliştii care trebuie să îndeplinească indicaţiile ŞEFULUI – de a-l lăuda pe ŞEFUŞL şi partidul lui, şi de a critica oponenţii politici (altfel jurnalistul pierde locul de lucru şi trebuie să plece la muncă în Rusia, sau Italia). Şi JURNALIŞTII “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI” de “trei Vlazi”, propaganda Rusiei toţi împreună atacă pe Ghimpu, Chirtoacă, PL.
    3. Regretabil că jurnaliştii cu adevărat independenţi (cum ar fi majoritatea jurnaliştilor din ZDG, Timpul. Presupun că au fost/sunt(?) şi jurnalişti “cumpăraţi şi răscumpăraţi”)
    – Uneori nu gîndesc la consecinţile celor scrise – “Prostul spune/scrie ce ştie, Deşteptul ştie ce spune/scrie”
    – Se scrie mult despre “cei ce fură un ou”, şi nimica despre cei ce “fură un bou”. Ca pildă, ultima vreme mult s-a scris despre casele judecătorilor, procurorilor şi nimica despre averile de multe milioane de Euro a foştilor guvernanţi (începînd cu Snegur şi Sangheli) şi terminînd cu actualii oligarhi “trei Vlazi” – Voronin, Filat Plahotniuc. Valoarea unor case despre care a-ţi scris în ZDG sunt doar căteva % din averea foştilor şi actualilor guvernanţi. În sate sunt case şi mai frumoase, care acuma nici cu 10 – 15 mii de Dolari nu le cumpără nimeni.
    – Acuma sunt revolte cu privire la concertul de 9 mai pe PMAN. Corect, sunt de acord. Dar deacuma nimeni nu se mai revoltă că Rusia a ocupat o parte din teritoriul RM. Aceasta este cu mult-mult mai grav. Cam tot aceşti jurnalişti se revoltau împotriva Preşedintelui Interimar Dl Ghimpu că strică relaţiile economice cu Rusia, cînd a emis Decretele de scoaterea Armatei Rusiei de pe teritoriul RM. S-a uitat despre cedările lui Snegur, Lucinschii, Voronin, Filat şi regimul de la Tiraspol s-a întărit considerabil
    – Jurnaliştii cu adevărat indeăendenţi, pentru a nu fi învinuiţi că fac partizanat politic, se tem să eie apărarea Dlui Ghimpu de la atacurile jurnaliştilor (comentatorilor politici) “CUMPĂRAŢI şi RĂSCUMPĂRAŢI”. Pldă – cînd Dl Ghimpu a spus că jurnalistul de investigaţie trebuie să afle şi părerea celui care este învinuit, ZDG publică “revolta unor ONG “independente că Dl Ghimpu dă indicaţie jurnaliştilor. Oare Dl Ghimpu nu a avut dreptate!?
    – De ce s-a uitat în ce situaţie grea lupta Preşedintele Parlamentului Dlui Ghimpu, atăcat şi înjosit de comunişti şi refuzul lui Filat să conlucreze?
    – De ce practic foarte puţin se scrie despre nedorinţa de conlucrare în AIE, despre trădarea Dlui Filat ?
    – De ce în “aceiaş oală” este pus Dl Ghimpu, PL cu PLDM (Filat) şi cu PD (Lupu, Diacov, Plahotniuc)? Undeva am citit despre o instrucţiune a KGB în care se cerea de a denigra forţile naţionale progresiste. Anume din acestă cauză şi forţile proromâne, inteletualităţii din RM, anticomuniste au alegători doar vre-o 10%. Nu de uitat că împotriva PL, Ghimpu şi Chirtoacă ma luptă “Unioniştii” (?) Dnei Pavlicenco şi “antimafia” Dlui S.Mocanu
    – De ce ZDG nu “pune umărul” în lupta cu forţile procomuniste, antiromâne, antieuropene?
    – ŞI TOTUŞ CRED ÎN MAJORITATEA JURNALIŞTILOR ZDG!
    – HRISTOS A ÎNVIAT!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *