Lecţia de jurnalism la frontieră

În seara zilei de 6 iunie 2017, la Aeroportul Chișinău, grănicerii moldoveni i-au ținut o lecție complexă de jurnalism unui cetățean kîrgîz. Nu e pentru prima dată când Poliția de Frontieră ține lecții de jurnalism unor persoane care vin în Moldova. La drept vorbind, și eu, călătorind în câteva zeci de state ale lumii, am fost nevoită să ascult lecții de reporterie de la unii grăniceri din alte state. Niciodată nu mi-au ținut lecții despre ce să scriu și cum să scriu grănicerii din UE. Dar deseori au privit suspect la profesia mea grănicerii din Rusia, statele CSI, unele state africane și unele din Asia. După aceste întâmplări, consider că grănicerii pot ține mai bine lecții despre dresarea câinilor de rasă sau despre cum să identifici traficanții după priviri, decât de jurnalism. La fel, consider că jurnaliștii nu pot ține mari lecții despre frontiere.

Deci, în seara zilei de 6 iunie, Bektour Iskender a intrat în R. Moldova prin Aeroportul Chișinău și a fost întrebat de scopul vizitei. ”Turism”, a răspuns acesta. Dar avea ochii înguști și, plus la toate, pașaport kîrgîz. A fost rugat să aștepte. Polițiștii de frontieră se vede că au căutat pe Google, și au descoperit că kîrgîzul nu e un simplu turist, e jurnalist. De aceea, a fost rugat să aștepte și mai mult. Timp de 50 de minute, câțiva polițiști de frontieră au comunicat cu el, dându-i de înțeles că profesia lui îl pune la încurcătură. ”M-au întrebat de Kloop (ediția pentru care lucrează în Kîrgîzstan, n.r.). M-au prevenit că nu am dreptul să fac jurnalism fără acreditare. Nici nu aveam de gând”, spune Bektour. Apoi s-a apropiat un alt polițist de frontieră, care l-a întrebat dacă are un aparat foto sau o cameră video. Bektour nu le avea.

În fine, după ce polițiștii de frontieră i-au înregistrat adresa unde urma să se cazeze, i-au mai explicat de câteva ori, pe rând, că nu are voie să se ocupe cu jurnalismul în Moldova, și după aproape o oră, l-au lăsat să plece. Doar că n-a putut să plece pur și simplu. Era atât de târziu, încât mai multe servicii aeroportuare s-au închis și angajații au plecat acasă, inclusiv angajatul responsabil de bagaje. Și Bektour, fără să vrea, va ține minte această primă vizită în Moldova.

Dar să revenim la activitatea jurnalistică și modul în care înțeleg acest lucru polițiștii de frontieră. Să admitem că Bektour nu va scrie niciodată un articol despre Moldova, pentru că așa i-ați zis. Să admitem că niciun reporter străin care intră fără acreditare în R. Moldova nu va mai scrie niciodată niciun articol. Să admitem că doar jurnaliștii acreditați la Ministerul de Externe al R. Moldova scriu reportaje despre cât e de frumos la Guvern și Președinție. Voi le citiți? De ce credeți că trebuie să se acrediteze la Guvernul R. Moldova un jurnalist care vrea să scrie un articol despre iasomie, sau despre o vinărie, sau despre o găinărie? Vă imaginați câte mii de articole despre vinuri, gastronomie, turismul moldovenesc nu s-ar fi scris și turiștii nu ar fi venit niciodată, căci nu ar fi aflat despre aceasta, pentru că jurnaliștii nu ar fi avut acreditare sau s-ar fi temut de grăniceri?

Acum să ne imaginăm situația inversă. Că, într-o bună zi, un reporter străin fără acreditare, căruia i-ați spus să nu scrie, a scris un articol despre Moldova. Cum îl veți urmări? Veți citi toate ziarele lumii? Veți urmări toate televiziunile? În epoca internetului jurnalismul e la fel de fluid ca aerul. Reporterii cu legitimație și acreditare sunt o mare minoritate. Oamenii-nejurnaliști țin bloguri, scriu postări pe rețelele de socilaizare, publică fotografii zilnic. Practic, orice om care vine în R. Moldova face un fel de jurnalism, scrie o postare, publică o imagine, transmite un mesaj. Și nicio lege nu îi obligă să se acrediteze.

La 7 iunie l-am invitat pe Bektour Iskender la redacția ZdG. Pentru că e un jurnalist bun, cu o bună reputație internațională, iar Kloop este una dintre media kîrgîze de calitate. Ne-a spus franc că nu avea de gând să scrie niciun articol în această deplasare, că vine din Cehia, pleacă în Ucraina și a decis să petreacă 2 zile în R. Moldova, fiind în zonă, și vizitându-ne pentru prima dată. Nu era să știu că vine, dar incidentul de la Aeroport l-a făcut să scrie o postare pe Facebook, și așa au aflat de acest caz mii de oameni din întreaga lume, fără ca el să scrie un articol jurnalistic.

Înțeleg, în epoca falsurilor jurnalistice și a propagandei mediatice, polițiștii de frontieră încearcă să protejeze R. Moldova de reporteri rău-intenționați. Doar că oamenii rău-intenționați nu sunt reporteri, ci postaci plătiți, slujbași politici sau angajați ai unor sisteme obscure. Nu ajută la nimic să le citiți lecții de jurnalism.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *