Independenţi, sub limba rusă

Ceea ce a făcut Curtea Constituţională, prin decizia din 4 iunie, la sesizarea PL, e doar un punct de pornire. Lucrurile sunt prea delăsate… Limba, Drapelul, Imnul, Stema, Istoria sunt atribute egale cu statul şi cu naţiunea. Cât de mult le onorăm? Cât de mult ţinem la ele, le preţuim, mai întâi noi, titularii, oferindu-le exemplul nostru şi celorlalte entităţi să o facă? Cei 26 de ani care s-au scurs de la independenţă încoace au trecut pe alături cu minorităţile naţionale

Liberalii au cerut, Curtea Constituţională a examinat, iar Dodon, în loc să raţioneze, şi-a aprins paie în cap. Socialiştii şi Dodon caută să mai încalece o dată (pentru a câta oară, în cei 26 de ani de independenţă?) limba rusă şi s-o transforme în „cal troian” de campanie pentru alegerile parlamentare din toamnă. Va fi? Nu va fi?

Amintim că, în şedinţa din 4 iunie, Curtea Constituţională a examinat sesizarea din 23 ianuarie, curent, a unui grup de deputaţi liberali, care îi solicitau Înaltei Curţi să declare neconstituţionale mai multe acte normative în vigoare care, indirect, ridică rusa, ca „limbă de comunicare interetnică”, la rangul de cea de-a două limbă de stat. În consecinţă, Curtea a declarat Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, din 1 septembrie 1989, ca fiind desuetă, adică învechită, depăşită de timp, care nu mai corespunde realităţilor şi situaţiei. Ce zice Legea? Că „limba rusă, ca limbă de comunicare între naţiunile din URSS, se foloseşte pe teritoriul republicii alături de limba moldovenească în calitate de limbă de comunicare între naţiuni, ceea ce asigură un bilingvism naţional-rus şi rus-naţional real”. Asta spune legea, o lege inadecvată, cu un bilingvism formal, rămasă din perioada realismului socialist, în care URSS era un stat federativ şi în care trebuia să existe o limbă în care popoarele fostei URSS să poată comunica între ele sau prin care să poată fi rusificate, iar în consecinţă – asimilate. Aşa sau altfel, statutul limbii ruse de atunci îşi avea explicaţiile şi motivaţiile sale, mai ales ideologice (Ia russkii bî vîucil toliko za to, cito im razgovarival Lenin etc). Dar URSS nu mai e. Nici RSS Moldovenească. Să nu confundăm: R. Moldova şi RSSM nu sunt acelaşi lucru. Eram republică unională, suntem stat şi naţiune titulară a acestui stat. Potrivit ultimului recensământ, moldovenii (românii) sunt peste 82%, ucrainenii – 6,6%, găgăuzii – 4,6%, iar ruşii sunt abia pe locul patru – cu 4,1%. Ce ne facem cu această realitate? Pe cât de adecvată mai este Legea din 1989 şi pe cât de mult mai face ea faţă situaţiei? Din sesizarea adresată CC, mai desprindem şi alte câteva argumente invocate de liberali. 1: menţinerea statutului de limbă de comunicare interetnică pentru limba rusă contravine statutului de stat independent pentru R. Moldova. Articolul 13 din Constituţie stipulează că în R. Moldova există doar o singură limbă de stat, care este una şi de comunicare interetnică. 2: În practica internaţională nu există noţiunea de limbă de comunicare interetnică, care să nu fie de stat. 3: Statutul special pentru limba rusă, în condiţiile în care ruşii nu întrunesc decât 4%, duce la discriminarea altor grupuri etnice care locuiesc pe teritoriul R. Moldova. 4: Păstrarea statutului limbii ruse de limbă de comunicare interetnică are ca efect continuarea procesului de rusificare a celorlalte minorităţi etnice – lucru cu care nu putem să nu fim de acord şi pe care îl avem şi în cazul găgăuzilor, şi al bulgarilor, şi al ucrainenilor, şi al altor grupuri etnice mai puţin numeroase. Nu e regulă, dar se întâmplă. Faptul că în regiunea găgăuză Comratul insistă mai mult pe învăţământul în limba rusă sau pe practicarea limbii ruse în administrarea teritoriului ce este, dacă nu rusificare? Rusa, în cazul găgăuzilor (şi nu doar al lor) e un fel de jandarm pentru limba română, care are grijă să nu se localizeze, să îşi facă viză de şedere în zonă. E politică? Evident. Şi politică mare. Kremlinul ştie că menţinerea spaţiilor ex-sovietice, fie şi doar a zonelor minoritare, în aria de influenţă a limbii ruse înseamnă menţinerea acestor spaţii în aria de influenţă a Rusiei. A fost şi este. Avem Transnistria, avem regiunea găgăuză, avem Donbasul şi Crimeea, în cazul Ucrainei, Abhazia şi Osetia de Sud, în cazul Georgiei… Prin ce e tare Rusia în aceste zone? Prin limba rusă, pentru că rusa ca „limbă de comunicare interetnică” este, neoficial, a doua limbă de stat, de multe ori mult mai practicată decât limba oficială.

Ceea ce a făcut Curtea Constituţională, prin decizia din 4 iunie, la sesizarea PL, e doar un punct de pornire. Lucrurile la acest subiect sunt prea delăsate. Şi în politică, şi în educaţie, şi în comunicare, şi în sfera publică… Limba, Drapelul, Imnul, Stema, Istoria sunt atribute egale cu statul şi naţiunea. Cât de mult le onorăm? Cât de mult ţinem la ele, le preţuim, mai întâi noi, titularii, şi le oferim exemplul nostru şi celorlalte entităţi să o facă? După ce Curtea Constituţională a constatat că Legea privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti este învechită, iat statutul limbii ruse – unul inadecvat, Igor Dodon, în loc să raţioneze şi să se manifeste ca un garant al suveranităţii R. Moldova, a reacţionat ca un lacheu oprdinar. „Limba moldovenească, limbă de stat şi limba rusă, ca limbă de comunicare interetnică – aceasta este formula pe care a fost clădit statul”. Nu statul, Igor Nikolaevici, ci RSSM, care nu mai este. Iar R. Moldva ca stat a fost clădită (Declaraţia de Independenţă şi art.13 din Constituţie) pe o singură limbă de stat: limba moldovenească în grafie latină, care e limba română şi care este una, inclusiv, de comunicare interetnică.

Cei 26 de ani care s-au scurs de la independenţă încoace au trecut pe alături de minorităţile naţionale. Cum erau străine de R. Moldova aşa şi rămân străine. Cum comunicau interetnic în limba rusă, aşa şi comunică. Cum votau cu „stânga” şi stăteau cu ochii în zare la răsărit, aşa şi stau. Şi guvernările pe care le-au votat – la fel. Partidele care s-au perindat la putere de-a lungul celor 26 de ani şi-au căutat de interesele lor şi au uitat de interesele statului. Înclusiv la tema limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova. De ce? Pentru că la începutul anilor `90 am avut „norocul” la guvernare de un Sangheli, după care a venit Voronin, iar după Voronin, a venit Dodon.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *