Cimitirul şi partidul

Cel mai mult, oamenii se deschid în faţa rudelor venite din străinătate. Aşa află că, în statele UE, ajutoarele materiale se dau pentru şomeri, persoane cu venituri mici, persoane cu mulţi copii – fără vreo angajare politică. Aşa află că acolo angajarea în orice funcţie publică nu poate fi condiţionată de niciun partid

Au fost Blajinii. R. Moldova, cu tot ce a mai rămas din ea, s-a mutat pentru o zi în cimitire. N-a fost trist de tot, ba chiar mai vesel decât acasă. Or, multe dintre casele şi satele R. Moldova sunt pustii ca cimitirele în zile obişnuite, iar de Blajini cimitirele par mai populate decât orice sat.

De Blajini, la cimitire, au fost revederi, reîntâlniri, salutări, îmbrăţişări, dialoguri, gustări, pahare şi ouă roşii ciocnite, glume, hohote. Cei cu morţi mai proaspeţi lăcrimau, dar tot îi ajutau ceilalţi să treacă peste această pierdere şi să accepte viaţa aşa cum e.

De Blajini, cimitirele erau chiar de invidia satelor. Aveau oameni vii poate mai mulţi decât morţii recenţi. Şi frumoşi, îmbrăcaţi cu ce au mai bun, primeniţi cum ştiu mai bine. Pentru că, la cimitir, de Blajini, vin şi consătenii din Italia, şi cei din Franţa, Cehia, Anglia, Spania sau Rusia şi se amestecă cu cei de acasă. Se scot panetoanele, ouăle Kinder, bomboanele Milky Way, prosoapele cu flori, caşul proaspăt de oi, cu vin din butoiul cela la care s-a dat cep anume de Paşti.

Cât preoţii tămâiază, oamenii stau la sfat, despre cum a trecut anul, despre ce s-a mai schimbat în Moldova, dar şi în toate ţările pe unde îşi duc ai noştri veacul. Anul acesta, migranţii au aflat o istorie veche, dar înnoită: intrarea cu forţa în partid. Oamenii din Moldova au povestit că tot mai multe funcţii publice sunt acaparate de o caracatiţă de partid. Eşti tânăr specialist şi vrei să deţii o funcţie la Primărie? Devino membru de partid. Vrei să primeşti ajutor social? Depune cerere de intrare în partid. Vrei să obţii un loc de casă? Intră în partid. Ţi-a ars casa şi ai depus o cerere de ajutor material? Intră în partid.

Cimitirul e cel mai bun loc de confesiuni deschise. Printre cruci, printre morminte, oamenii sunt cei mai conştienţi de efemeritatea acestei vieţi, aşa că frica de sistem se estompează. Printre cruci şi răstigniri oamenii se simt mai siguri, ştiind că morţii nu interceptează nimic, aşa că vorbesc despre tot ce au pe suflet. Printre cruci şi postamentele cu fotografiile celor dragi, oamenii înţeleg că tăcerea e domeniul altora, aşa că decid să vorbească.

Dar, cel mai mult, oamenii se deschid în faţa rudelor venite din străinătate. Aşa află că, în statele UE, ajutoarele materiale se dau pentru şomeri, persoane cu venituri mici, persoane cu mulţi copii – fără vreo angajare politică. Aşa află că acolo angajarea în orice funcţie publică nu poate fi condiţionată de niciun partid. Aşa, locuitorii Moldovei află că e ilegal ca serviciile acordate de stat să fie condiţionate politic.

Oamenii au clocotit, au discutat, au mai servit un păhărel, au mai luat o felie de cozonac şi au trecut la partea a doua a problemei, adică la identificarea soluţiei. Soluţii au fost două – ori sunt schimbate lucrurile în Moldova, ori puţinii care au mai rămas şi care mai pot merge – pleacă din Moldova.

Deja apunea soarele peste cimitire, dar oamenii nu se lăsau plecaţi. Ce să facă? Care ar fi soluţia? Revoluţia? Sau evadarea? Nici în străinătate nu te aşteaptă câinii cu colaci în coadă, e tot mai greu acolo să faci faţă competiţiei, tot mai mulţi migranţi, tot mai stricţi banii oriunde. Dar, deocamdată, acolo, chiar dacă lucrezi la fel de mult ca în Moldova, ai un salariu mai mare şi nu trebuie să scrii cerere în partid.

Vom reveni la discuţie la următoarele zile de Blajini. Dacă vor mai fi oameni vii prin cimitire.