Chişinăul pierdut?
A început. Se răspândeşte, cu paşi iuţi, în toată republica. Mă refer la febra electorală. La fel ca şi în cazul altor campanii, s-ar putea să avem un număr enorm de candidaţi, în raport cu numărul alegătorilor care au mai rămas, rătăciţi, prin R. Moldova.
Ieri, pima zi în care candidaţii pentru Primăria Chişinău au putut depune dosarele pentru înregistrare în cursa electorală ce se va încheia la 14 iunie, a adus nume noi şi mai vechi, care râvnesc la fotoliul de primar. Zinaida Greceanâi (PSRM), Ilian Caşu („Partidul Nostru”), Vasile Chirtoca (PCRM), Serafim Urechean (PLDM), Oleg Brega (independent), Mihai Cârlig (independent), Oazu Nantoi (PPEM), Dorin Chirtoacă (PL), Ion Dron (independent), Timofei Ţurcanu (PNL), Marcel Darie (independent) – sunt doar câteva nume, ale celor care şi-au anunţat public intenţiile de a ajunge primari ai municipiului Chişinău. Deocamdată, un singur partid parlamentar, cel Democrat, nu a decis încă cine va fi candidatul formaţiunii la Primăria Chişinău, aşteptând, probabil, să evalueze întreaga listă, pentru a evita marele eşec din 2011, când pentru aspirantul la funcţia de primar din partea PDM au votat ceva mai mult de 8000 de alegători, acest număr constituind circa 2,5% din sufragii. Să fi însuşit democraţii lecţia?
Lista aspiranţilor la Primăria Chişinău se va extinde în zilele următoare. Şi alţi candidaţi vor încerca să se implice în campanie, chiar dacă şansele lor de a ajunge primari sunt nule. O fi fiind Primăria Chişinău o zonă de atracţie pentru tot felul de carierişti, idealişti, naivi, infantili sau corupţi, dar e greu de înţeles de ce se aventurează în campanie cei care s-au fript rău acum patru ani, suportând eşecuri lamentabile?
Bunăoară, Marcel Darie, a vurt să fie primar în 2011, dar a acumulat doar 588 de voturi. Cam atâtea persoane locuiesc într-un singur bloc cu 9 etaje din Chişinău. Încerc să-mi amintesc ce o fi realizat acest om după scrutinul în care a fost înfrânt. Prin ce s-a remarcat în ultimii patru ani? Ce proiecte, ce investitori a adus în Chişinău? De ce ar trebui să-l credem şi să-l alegem acum în funcţia de primar? În lista despre care, cum vă spuneam, e deocamdată una parţială, mai sunt nume de persoane sau de partide care ar fi trebuit să însuşească vreo lecţie, cel puţin în urma rezultatelor din ultimul scrutin local, dar nu au făcut-o, considerând că e suficient să se înregistreze acum şi, în cele 45 de zile câte au rămas până la alegeri, să ne spună şi ei ceva, chiar dacă vor rămâne neauziţi.
Să revenim la alegerile din anul 2011 ale primarului de Chişinău. Atunci, cei 11 candidaţi perdanţi în turul întâi acumulaseră, în total, 5,41% din voturi, luând 0,49% în medie fiecare. Mai mult decât ruşinos, dar deloc descurajator pentru ei, dacă, şi la 4 ani distanţă, îndrăznesc să ne convingă că ei pot fi cei mai buni pentru această funcţie.
Atunci, distanţa dintre comunistul Igor Dodon şi liberalul Dorin Chirtoacă a fost de vreun procent, adică s-a dus o luptă extrem de strânsă între trecut şi viitor. În 2015, bătălia ar putea fi şi mai crâncenă, deoarece nu este exclus ca, la Chişinău, „Partidul Nostru”, prin candidatul său, să-i acorde sprijin candidatului socialiştilor, procedând invers la Bălţi, unde, se zice, s-ar vedea primar însuşi liderul formaţiunii „Partidul Nostru”. Şi la Comrat lucrurile devin tot mai incerte, în special după învestirea în funcţie a noului başcan, promovat tot de socialiştii pro-ruşi. Acum două zile, proaspăta învestită, Irina Vlah, i-a spus în faţă preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, că „Găgăuzia nu va accepta niciodată integrarea europeană a ţării”. Cam asta e situaţia în „capitala” de sud a R. Moldova.
Astfel, cele două partide pro-ruse ar „cuceri” Chişinăul, capitala oficială a R. Moldova, dar şi „capitalele” de nord şi de sud, şi aşa guvernate anevoios de autorităţile centrale.
