Când pleacă armata rusă din Moldova?
Militarii Federaţiei Ruse au luptat în timpul războiului din 1992 de pe Nistru ilegal. Era, chipurile, un război local, forţele armate ruse nu aveau ce căuta în zonă. Totuşi, tancuri, blindate şi arme ruseşti au ţinut partea forţelor separatiste şi au omorât cetăţeni ai R.Moldova.
Apoi, în iunie 1992 (avem un fel de jubileu trist, de 13 ani), luptele au încetat şi organismele internaţionale s-au apucat să califice rolul armatei ruse în războiul din regiunea transnistreană. În 1994 Rusia şi-a asumat oficial angajamentul să retragă armata din zonă. Şi nu a plecat niciodată. Niciodată.
Între timp, militarii ruşi s-au redenumit pacificatori. Deci ţara care a participat ilegal la război pe teritoriul altui stat nu a fost pedepsită, ci acceptată ca un binefăcător suprem, ţara care a alimentat războiul, neterminat nici până astăzi, a devenit icoana pacificării. Nici măcar decizia CEDO pe cazul Ilaşcu, emisă în 2004, care declara printr-un document legal internaţional implicarea ilicită a armatei ruse în acel război, nu a deranjat pe nimeni. Niciodată.
În ianuarie 2012 un pacificator rus a împuşcat un cetăţean al R. Moldova în timp ce trecea podul de peste Nistru. Să împuşti oameni e o crimă. Şi orice stat de drept pedepseşte criminalii, mai ales pentru omucidere. Pacificatorul nu a fost pedepsit, nici măcar reţinut. Ba chiar avansat. La o unitate militară din Federaţia Rusă. Şi lumea crede că nu va mai fi pedepsit. Niciodată.
În toţi aceşti ani Ucraina a cooperat cu Federaţia Rusă pentru menţinerea acestei armate, care întreţinea o regiune separatistă pe teritoriul R. Moldova. În 2014 Ucraina s-a pomenit cu câteva zone ocupate abuziv de către forţele militare ruse. A decis să nu mai coopereze pentru tranzitarea forţelor militare şi a bunurilor armatei ruse pe teritoriul său. Niciodată. Şi s-a ţinut de cuvânt.
Recent Nina Ştanski ar fi trimis o scrisoare adresată reprezentanţilor corpului diplomatic aflat la Chişinău. În scrisoare ea se plânge că regiunea transnistreană ar fi suportat pierderi de jumătate de miliard de dolari (da, această monedă este indicată în scrisoare, nu rubla transnistreană sau rusească). Ea spune că blocada organizată de Kiev şi Chişinău ar duce la colaps economic şi financiar entitatea pe care o conduce, chiar dacă recunoaşte că zeci de întreprinderi de la Tiraspol sunt înregistrate la Chişinău şi pot să îşi desfăşoare activităţile financiare, inclusiv cele de import-export, inclusiv cu statele Uniunii Europene, în urma semnării Acordului de Asociere. Armata rusă nu ar fi reuşit să se întreţină în asemenea condiţii. Niciodată.
Peste 2 săptămâni de la acea scrisoare, prim-viceprim-ministrul Victor Osipov era la Moscova, la o întrevedere cu Dmitri Rogozin. Amintim că Rogozin a declarat că a luptat în 1992 de partea forţelor ruse în războiul ruso-moldav, a făcut nenumărate declaraţii ameninţătoare în numele Guvernului rus la adresa opţiunii pro-europene a R. Moldova. Oficialii din R.Moldova nu ar trebui să ducă tratative cu Rogozin, căci este parte subiectivă, implicată, criminală. Rogozin este pe lista neagră a UE şi SUA. În Moldova – niciodată.
Revenit de la Moscova, Victor Osipov ne-a informat că pacificatorii ruşi din regiunea transnistreană sunt ca şi salvaţi. „Republica Moldova este disponibilă să ajute pacificatorii ruşi să rezolve problema livrărilor, iar pentru a evita complicaţii ulterioare este nevoie de un mecanism de rotaţie pus la punct”, a spus viceprim-ministrul Osipov într-un interviu. Ilie Ilaşcu, Vadim Pisari, copiii de la liceele de limbă română din Transnistria nu vor fi îndreptăţiţi. Niciodată?
