9 Mai: roşu sau albastru?

Dodon, de 9 Mai, a mers la Putin. Să i se închine. Lui şi glorioasei sale armate, scoasă la defilare pe Piaţa Roşie. De 9 Mai, am mers cu flori la Piatra Comemorativă a jertfelor ocupaţiei sovietice din Piaţa Marii Adunări Naţionale, pentru că nouă, basarabenilor, asta ne-a adus şi ne-a lăsat moştenire „biruinţa” trupelor sovietice în cel de-al doilea război mondial

9 Mai, care şi aşa era o zi încurcată, perturbată de vechile tradiţii sovietice, a devenit, de marţi, la Chişinău şi probabil nu doar aici, una şi mai plină de confuzii şi rătăciri. În special pentru cei cu conştiinţa istorică mutilată, 99% (dacă nu toţi 100%) dintre care au defilat marţi prin Chişinău, sub steagurile roşietice ale socialiştilor sau comuniştilor, înfăşaţi în bicolorele „Sf. Gheorghe” (?!). Toţi, la toate colţurile, vociferau prin megafoane „Victorie” şi „Slavă armatei sovietice”, de li se umflau, ca la broscoi, timpanele. Aceştia, deşi a trecut un sfert de veac de la căderea URSS, nici nu bănuiesc, probabil, că Rusia Sovietică şi Stalin îşi au şi ei, alături de Germania nazistă şi de Hitler, contribuţia lor la marile crime ale celui de-al doilea război mondial (peste 72 de milioane de morţi) şi că „pobeda” pe care o aclamează ei este, de fapt, o eroare. Cel puţin pentru noi. Cei din afara Rusiei. Să fie clar: reproşurile nu sunt la adresa celor mobilizaţi şi mânaţi pe front, ca animalele la abator, reproşurile sunt la adresa elitelor sovietice ale vremii, care au dat ordine şi s-au înţeles, în cârdăşie cu Hitler, asupra războiului şi asupra profiturilor de pe urma acestui război. De aici şi toate confuziile legate de 9 Mai: pentru unii – ziua biruinţei asupra fascismului, pentru alţii – ziua memoriei, pentru o a treia parte – Ziua Europei, pentru unii – nici una, nici alta. Decizia parlamentului din 28 aprilie, curent, prin care ziua de 9 mai a fost (în sfârşit) declarată, începând cu acest an, Ziua Europei, nu a făcut mai multă claritate în privinţa acestei date. Şi asta pentru că autorităţile noastre nu au curajul să meargă în deciziile lor până la capăt, să pună lucrurile la punct şi să facă claritate totală în ceea ce decid. Stau şi mă întreb, ce să înţeleagă, cu referire la această zi, un biet cetăţean, dacă preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, întrebat de presă despre semnificaţia Zilei de 9 Mai, declara că „sărbătorim victoria asupra fascismului în cel de-al doilea război mondial”, „sărbătorim Ziua Europei” şi „comemorăm victimele celui mai sângeros măcel al secolului 20”. În aceeaşi zi şi Paştele şi Paştele Blajinilor? Mai mult. Ce să înţeleagă acelaşi biet cetăţean dacă de 9 Mai, la Chişinău, au fost organizate, la ore diferite, de partide diferite, sub culori diferite, 3 marşuri, diferite şi ele, cu mesaje diferite: socialiştii lui Dodon cu radicalismul lor pro-sovietic (pro-rus), sprijinit masiv cu manifestanţi din Transnistria, comuniştii lui Voronin cu mesajul lor tot „roşu”, dar mai puţin radical, şi democraţii lui Plahotniuc şi ei cu marşul şi mesajul lor, prin care au încercat să facă loc, sub albastrul drapelului european, şi „biruinţei”, şi victimelor războiului, şi Zilei Europei.

Persoana care a dat cel mai mult din coate pentru acest 9 Mai a fost Igor Dodon. Este primul său 9 Mai de când e preşedinte şi de când este „bun prieten” (zice el) cu Vladimir Putin şi a căutat să facă faţă „prieteniei”. De 7 mai, a scos în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) mai multe mostre de tehnică militară sovietică, a defilat prin mulţime în faţa camerelor de filmat cu nevasta şi copiii, a făcut câteva sesiuni foto cu lumea care se aciuase prin piaţă, iar seara a scos în scenă mai multe voci din Rusia, bine plătite, alături de care a cântat „Deni pobedî” şi a înmânat, din scenă, 15 Ordine ale Republicii unui grup de 15 veterani ai războiului, „în semn de înaltă recunoaştere şi apreciere a meritelor deosebite faţă de stat”, deşi 90% dintre ei nu cunosc elementar limba acestui stat, nu-l recunosc decât în componenţa Rusiei, iar în 1992 au ţinut pumnii pentru Rusia în Războiul de Independenţă de la Nistru. Merite, nu? Decorate cu cea mai înaltă distincţie. La ce bun? Slugărnicie. Ca să placă „ţarului” Putin. Ăsta e Dodon. La Moscova, unde a plecat a doua zi, „la paradă”, şi unde nu a mai fost niciun alt „şef de stat”, credeţi că a fost altfel? Vedeţi-l în fotografii, alături de Putin. La paradă şi la ospăţ. Fălos, că i se ridică fala pe chilie. Plin de sine. Şi linguşitor, ca un nimeni care are funcţie de „cineva”. Că dacă ar fi avut măcar un gram de demnitate, şedea, cel puţin, acasă de 9 mai şi nu intra în gura presei. „Sunt şocat, Putin a luat o parte din teritoriul Moldovei, iar preşedintele acestui stat se distrează la paradă”, s-a crucit unul dintre internauţii străini care au comentat vizita lui Dodon la Moscova. Norocul celui care a scris ştiţi care-i? Că nu ştie că Dodon e gata la mai mult, la un nou 28 iunie 1940 pentru R. Moldova.

Dodon, de 9 Mai, a mers la Putin. Să i se închine. Lui şi glorioasei sale armate, scoasă la defilare pe Piaţa Roşie. De 9 Mai, am mers cu flori la Piatra Comemorativă a victimelor ocupaţiei sovietice din PMAN, pentru că nouă, basarabenilor, asta ne-a adus şi ne-a lăsat moştenire „biruinţa” trupelor sovietice în cel de-al doilea război mondial, un război care începea nu pe 1 septembrie 1939, odată cu ocuparea Poloniei de către trupele germane ale lui Hitler. Şi nici pe 14 septembrie, odată cu invadarea Poloniei de către trupele sovietice ale lui Stalin. Războiul doi mondial începea pe 23 august în acelaşi 1939, odată cu semnarea Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, prin care Stalin şi Hitler conveneau asupra noilor sfere de influenţă în Europa. Urmare a Pactului, Rusia Sovietică intră cu armatele, între 28 septembrie şi 11 octombrie 1939, în Estonia, Letonia şi Lituania, iar pe 28 iunie 1940 ocupă şi Basarabia, pe care o reocupa („elibera”) pe 24 august 1944. Urmările „pobedei” sovietice în acel război se rezumă la două cuvinte pentru Basarabia: lacrimi şi sânge.

Pentru Europa războiul doi mondial s-a încheiat pe 8 mai 1945, odată cu capitularea Germaniei. Şi Europa consemnează, tradiţional, victoria asupra fascismului pe 8 mai. Rusia sovietică, care a pretins mereu că războiul doi mondial a fost un război al ei cu Germania, şi-a ales o altă zi pentru sfârşitul acestui război: 9 mai, zi din care şi-a făcut sărbătoarea ei. Pentru Basarabia, însă, războiul doi mondial nu s-a terminat nici pe 8 şi nici pe 9 mai. Războiul nostru cu Rusia continuă. Relansat pe 2 martie 1992, el continuă şi astăzi. Pactul Ribentrop-Molotov continuă să producă efecte. Până când?