Haosul controlat: „calul troian” al Rusiei în războiul informațional din R. Moldova
Ilan Șor, condamnat la 15 ani de închisoare pentru frauda bancară, se va ocupa de crearea unui spațiu educațional comun între Rusia și Kîrgîzstan. Proiectul va fi realizat de organizația „Eurasia”, o structură care-și va începe activitatea imediat după Forumul Economic Internațional, care s-a desfășurat la Sankt Petersburg în luna iunie 2025. Da, e vorba de acea Eurasie despre care a scris anterior ZdG, o asociație neguvernamentală cu sediul la Moscova, sponsorizată, evident, de oligarhul fugar Ilan Șor, prin intermediul căreia zeci de copii din R. Moldova au participat la o tabără de odihnă din F. Rusă. Și nu! Nu asta e problema principală, ci scopul acestei „participări” – expunerea elevilor din Chișinău la propaganda sovietică, dovadă fiind înregistrările video cu declarații rupte din narațiunile rusești.
Șor, deși a dat bir cu fugiții încă în 2019, și-a lăsat tentaculele aici, înfipte în viața politică a R. Moldova, influențând astfel viața fiecărui cetățean al acestei țări. Odată cu dispariția deputatului fugar, a apărut și o speranță a diminuării influenței Rusiei pe acest tărâm, însă nu a fost să fie.
În loc de un recul al influenței rusești, am asistat la o reconfigurare rapidă și sofisticată a prezenței Kremlinului în spațiul moldovenesc – prin alte partide (unele doar redenumite), alte platforme, dar cu aceeași agendă.
Dacă anterior instrumentele erau mai ușor de identificat – televiziuni finanțate din offshore-uri, lideri politici corupți, canale de bani dubioase, astăzi vorbim de un ecosistem hibrid de propagandă – partide „de rezervă” și influenceri locali care livrează mesajele Moscovei într-o formă „autohtonizată”.
De la partide, la platforme fluide
După interzicerea Partidului „Șor”, mulți analiști au anticipat un gol temporar în zona pro-rusă. A fost o greșeală de estimare. În doar câteva luni, au apărut entități precum „Renaștere”, „Șansă” sau „Victoria”, care nu ascund orientarea lor pro-rusă, utilizând un limbaj antioccidental, ceea ce e logic din moment ce în spatele lor stă același personaj – Ilan Șor. Acestea practic au preluat rețeaua de susținători a fostului partid, majoritatea cărora erau pensionari, extinzându-și mesajele către categorii noi – tineri, persoane religioase, nehotărâți.
Aceste formațiuni nu au drept scop să reziste în timp, ele nu funcționează precum partidele clasice, ci ca vehicule de criză, care sunt activate și dezactivate după contextul electoral. Exemple similare pot fi urmărite în Ucraina sau Georgia.
Ucraina
În Ucraina, în perioada anilor 2000–2014, Partidul Regiunilor (condus de Viktor Ianukovici, devenit mai târziu președinte) era direct sprijinit de Rusia. Partidul promova orientarea pro-rusă, federalizarea Ucrainei și menținerea limbii ruse drept limbă oficială. A fost instrumentul politic principal al Kremlinului până la Euromaidan. În 2014, când a început răscoala, Ianukovici s-a refugiat mai întâi în Crimeea, iar apoi – în Rusia, fiind ajutat de Kremlin, lucru confirmat chiar de președintele F. Ruse. Iar odată cu evadarea acestuia, și-a dat duhul și partidul.
Ulterior, a fost creat un partid de alternativă pentru electoratul pro-rus – Blocul de opoziție, ulterior Platforma Opoziției „Pentru Viață” (ОПЗЖ), care a fost puternic anti-NATO și anti-UE. Platforma a fost finanțată de oligarhi afiliați Moscovei, precum Viktor Medvedciuk, nașul de botez al uneia dintre fiicele lui Putin. Medvedciuk a fost reținut de autoritățile ucrainene în 2022, când intenționa să fugă din Ucraina în regiunea transnistreană, unde ar fi fost așteptat de ofițeri FSB ce urmau să-l ducă la Moscova. Tot în 2022 însă, a fost eliberat în schimbul a 200 de prizonieri ucraineni.
După invazia Rusiei în Ucraina, atât în 2014, cât și în 2022, când a început războiul pe scară largă, Kremlinul își creează formațiuni locale în regiunile ocupate, iarăși în propriile interese.
Georgia
Unul dintre partidele deschis pro-ruse din Georgia este Blocul „Alianța Patrioților Georgiei”, care susține „neutralitatea” țării, respingând în acest mod aderarea la UE și NATO. Conform unui raport din 2020 al Dossier Center, acest partid ar fi obținut mai multe fonduri rusești.
La fel ca și în regiunea transnistreană sau în teritoriile ocupate ale Ucrainei, în regiunile separatiste ale Georgiei – Abhazia și Osetia de Sud, Rusia a încurajat formarea unor „elite locale” care să joace rolul de reprezentanți legitimi ai regiunii și să blocheze orice apropiere a țării de Vest.
Rețele de socializare, fake news și falși pro-europeni
Una dintre cele mai eficiente unelte de influență rămâne spațiul digital, în special platformele greu de reglementat precum Telegram sau TikTok, dar și altele. Aici se distribuie: teorii conspiraționiste, potrivit cărora „UE va forța Moldova să primească refugiați musulmani”; știri false, precum că „referendumul este o schemă pentru confiscarea pământurilor”; mesaje destabilizatoare – „Ucraina vrea să atragă Moldova în război”, „Occidentul vrea să ne distrugă tradițiile”, dar și fotografii false sau fotografii reale, dar cu mesaje false, cum a fost cea publicată în 2023 de propagandistul rus Vladimir Soloviov, în care era prezentată Adunarea Națională „Moldova europeană” care s-a desfășurat în centrul Chișinăului drept un miting anti-UE care, din spusele acestuia, ar fi avut loc în Găgăuzia.
La fel ca fotografia cu mesaj fals, celelalte fake-uri sunt adaptate cultural și lingvistic, fiind livrate de sursele media locale supuse regimului de la Kremlin, fiind preluate și de influenceri cu imagine de „patrioți”, precum primarul capitalei, Ion Ceban, pro-rus care se declară pro-european, sau Irina Vlah, fosta bașcană a Găgăuziei, care nu obosește să călătorească la Moscova, iar între timp, să creeze fake-uri, publicându-le pe rețelele de socializare.
Propagandiști în sutană
Un alt fenomen vechi și periculos este implicarea clericilor în temele geopolitice. Mesaje anti-LGBT, anti-UE și chiar pro-„pace rusă” sunt inserate în predici, manifeste sau mitinguri religioase. În multe cazuri, se observă o sincronizare suspectă între narațiunea Moscovei și discursul unor lideri religioși locali, aceștia prezentând inclusiv războiul Rusiei împotriva Ucrainei ca pe o „poruncă a lui Dumnezeu”.
Anul trecut, presa a scris despre faptul că mai mulți clerici ar face „pelerinaje” la Moscova plătite de oligarhul Ilan Șor și că fețele bisericești ar primi și carduri MIR, pe care ar urma să primească bani de la acesta. Și o reporteră a ZdG a surprins mai mulți preoți din cadrul Mitropoliei Moldovei în Aeroportul Internațional Chișinău, constatând ulterior că biletele le-au fost procurate prin intermediul unei companii de turism din Rusia și au fost achitate în numerar.
Religia ajunge să fie folosită tot mai des drept unealtă de luptă politică, având un impact uriaș asupra publicului rural și conservator, care deține cunoștințe minime despre realitatea politică atât din interiorul țării, cât și din afară.
Din cele menționate mai sus, conchidem că Rusia nu și-a pierdut influența în R. Moldova. În prezent, strategia Kremlinului este practic omniprezentă și greu de combătut. În loc de un „cal troian”, avem o întreagă herghelie de „actori civici”, partide de rezervă, vectori religioși și canale media obscure, care au același scop – stoparea parcursului european al R. Moldova.
