Saltîkov-Şcedrin şi aceeaşi Rusie – Ziarul de Gardă
  • Saltîkov-Şcedrin şi aceeaşi Rusie

    Saltîkov-Şcedrin şi aceeaşi Rusie
    05 septembrie 2013 | 14:58
    “Transnistria nu e Osetia… Ruperea Osetiei de la Georgia nu a însemnat şi dispariţia Georgiei ca stat de pe harta lumii. În cazul R. Moldova acest lucru nu este exclus, ba foarte posibil. Recunoaşterea Transnistriei înseamnă pentru Rusia pierderea Basarabiei, care, neavând o altă alternativă de supraviețuire, va pleca spre România şi, în consecinţă, se va integra UE şi NATO.

    “Dacă aş adormi şi, trezindu-mă peste o sută de ani, aş fi întrebat ce se întâmplă acum în Rusia, eu aş răspunde: se bea şi se fură” (Mihail Saltîkov-Şcedrin) 

    Să fi îndrăznit altcineva să spună ceea ce şi-a permic marele clasic rus despre Rusia, ar fi fost, în cel mai bun caz, înjurat şi acuzat de rusofobie. Dar aşa o spune cel care este din acelaşi aluat, bucată din bucată, nerv şi simţire rusească până în măduva oaselor. Cum să nu-i dai dreptate?. Partea cea mai tristă a acestui adevăr, însă, e că Rusia, spre regretul nostru (şi al altora ca noi), se fură nu numai pe ea, dar îi fură şi pe alţii. Ne fură pe toţi. Deprinderea a trecut, cu anii, într-un prost obicei, iar obiceiul a intrat în obişnuinţă şi a devenit normă. Balticii, încă în perioada URSS, dacă se întâmpla să-i întrebi, de ce sunt anti-sovietici şi nu-i au la inimă pe ruşi (deşi nu ruşii sau nu toţi ruşii sunt răi, politica rusească este rea), răspunsul era unul cât se poate de pământesc: ruşii nu trăiesc nici ei ca lumea şi nici altora nu le dau voie (pace) să trăiască. A fost şi este. Face Rusia de azi altceva, decât ceea ce făcea Rusia de ieri sau de alatlăieri? Este ea, în raport cu dânsa şi cu noi, alta decât Rusia marelui ţar Petru I sau a altor doi ţari de mai încoace – Nicolae şi Alexandru ori a pleadei bolşevico-NKVD-iste şi kagebiste de la Lenin şi până la Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov, Elţin sau, mai nou, Putin? URSS-ul a căzut. Regimul, parcă s-a dus şi el. Năravurile, însă, au rămas. După 22 de ani de la căderea imperiului sovietic, Rusia rămâne una imperială şi azi, încurcată în aceleaşi proaste obiceiuri de a bea şi a fura.

    Prietenie cu de-a sila

    În 1945, la 2 septembrie, se încheia cel de-al doilea război mondial. Întâmplător sau nu, dar în aceeaşi zi de 2 septembrie, peste 68 de ani, la Chişinău ateriza, ca şi cum în vizită oficială, dar de fapt într-o misiune mai mult de război decât de pace, vicepremierul rus pentru probleme militare, D. Rogozin, tot el şi emisar special al preşedintelui V. Putin pentru Transnistria. Ținta vizitei nu a fost, de fapt, Chişinăul, ţinta a fost Tiraspolul, unde, pe 2 septembrie, Rusia planificase acţiuni masive de celebrare a 23 de ani de la ocuparea militară şi politico-administrativă a Transnistriei.. Aici trebuia să ajungă trimisul special al lui Putin, la “eveniment”,ca să-i dea “importanţă” şi să încurajeze, prin prezenţa sa de “om al Moscovei” starea pro-rusă de spirit într-o zonă ocupată şi administrată arbitrar de Rusia. Asta nu înseamnă, însă, că Rogozin nu a avut o misiune specială şi pentru Chişinău – una mult mai importantă decât cea pentru Tiraspol, deşi departe de cea anunţată protocolar. Potrivit versiunii oficiale, agenda vizitei presupunea mai multe întrevederi la nivel de guvern, unde trebuiau discutate probleme de cooperare moldo-rusă pe domeniul energetic şi cel comercial. Până la urmă, s-a discutat altceva. Rusia a căutat să mai încerce o dată de minte Chişinăul şi să-i testeze dispoziţia pentru summit-ul din noiembrie de la Vilnius. Din declarațiile pe care le-a făcut Rogozin în conferinţa de presă la Chişinău a devenit clar că el a fost trimis în vizită să pună condiţii, nu să discute probleme de cooperare moldo-rusă. Rogozin a ameninţat Chişinăul cu text deschis, sugerându-i să se lepede de Vilnius, în caz contrar R. Moldova ar putea să îngheţe la iarnă, să piardă Transnistria, piaţa de mărfuri şi cea de muncă din Rusia. Şantaj. Cuţitul la gât. Prietenie cu de-a sila. Vizita lui Rogozin nu a făcut decât să ne convingă, o dată în plus, că Rusia, după cum a fost, aşa şi rămâne în continuare incapabilă să trăiască, ea însăşi, ca lumea (vorba balticilor) şi nici altora nu vrea să le dea voie s-o facă. Exact pe potriva proverbului rusesc “I sam ne ham i drugomu ne dam”. Verdictul este clar: “nu merge Rusia în UE nu aveţi ce căuta nici voi, iar dacă încercaţi – la perete”: vă luăm Transnistria, vă tăiem gazele, punem embargou la vinuri, vă trimitem acasă muncitorii… Bine, să admitem că se ajunge la ceea ce zic emisarii Rusiei la Chişinău, dar atunci ce vor bea ruşii în locul vinurilor şi divinurilor moldoveneşti? Vor reveni la “Troinoi odecolon” sau bere în ameste cu diclofos, ca pe timpul lui Gorbaciov? Sau la crema de ghete, unsă pe pâine? Şi cine va robi în Rusia în locul moldovenilor, mai bine decât ei şi mai prost plătiţi decât dânşii? Rogozin uită sau intenţionat nu vrea să ţină cont de profeţia lui Saltîkov-Şcedrin că Rusia, rămasă doar pe seama ruşilor, se pierde. Dincolo de beţie, hoţie şi curvărie, din Rusia nu se va alege nimic.

    Transnistria nu e Osetia

    În lupta pentru deturnarea proeictului Vilnius-2013 Rusia s-a mobilizat pe toate fronturile. Şi nu doar împotriva R. Moldova. Pe aceeaşi undă de atac sunt Ucraina, Georgia, nu sunt mai simple lucrurile nici pe relaţia cu Azerbaigeanul şi Belarus. Singura din parteneriatul Estic, care a cedat presiunilor, este Armenia, care s-a retras marţi din proiect şi a mers pe mâna Moscovei. Rusia a reuşit să convingă (?!) Erevanul că fără ea pierde Karabahul, tot aşa cum încearcă să convingă şi Chişinăul că dacă nu renunţă la UE pierde Transnistria. Ameninţările cu Transnistria s-au transformat într-un fel de hobbi politic pentru Rusia şi de la o ocazie la alte acestea devin tot mai “ingenioase”. Pe 2 septembrie, la Tiraspol, unul dintre deputaţii Dumei – emisarul lui V. Jirinovski la eveniment, Iaroslav Nilov, a ajuns să declare Transnistria “cel de-al 84 subiect federal al Rusiei”. Mă rog, Nilov o fi având el, băiatul, imaginaţie, dar e un diletant în politica rusă. Nu e la fel, însă, şi D. Rogozin, fost ambasador la NATO. Şi atunci, de ce şi-ar permite Rogozin, alături de “şestiorci” ca Nilov, să ne ameninţe cu independenţa Transnisei, când ştie că Rusia nu e gata azi şi nici nu se ştie dacă va fi vre-o dată gata să aplice la Nistru varianta Osetiei de Sud. Transnistria nu e Osetia. Ruperea Osetiei de la Georgia nu a însemnat şi dispariția Georgiei ca stat de pe harta lumii. În cazul R. Moldova acest lucru nu este exclus, ba foarte posibil. Recunoaşterea Transnistriei înseamnă pentru Rusia pierderea Basarabiei, care, neavând o altă alternativă mai rezonabilă de supravieţuire, va pleca spre România şi, în consecinţă, se va integra UE şi NATO. Vrea Rusia acest lucru? Nu. Şi acest “nu” trebuie o dată şi o dată valorificat de guvernările R. Moldova. E cazul şi momentul ca Chişinăul să joace, cât se poate de abil, dar şi curajos această carte, care este una extrem de vulnerabilă pentru Rusia şi foarte avantajoasă pentru R. Moldova. Cu o singură “carte de joc”, Chişinăul ar putea (în dependenţă de abilitate şi nerv politic) să câştige toate celelalte războaie, cu care ne-a ameninţat Rusia prin Rogozin: şi cel al friguliui, şi al vinurilor, şi al gatarbaiterilor, şi lupta pentru Transnitria, şi Vilniusul, indiferet de declarațiile războinice ale lui Rogozin sau a altora ca el. Este adevărat, Rusia nu are tot confortul pe care şi l-ar dori în Basarabia, dar, Rusia, oricum, este omniprezentă în viaţa Basarabiei, cu agenţi de influenţă în toate sferele de administrare ale statului, în politică, economie, în autonomia locală, la educaţie, cultură, mass-media, cu partide politice, ONG-uri etc. În cazul recunoaşterii Transnistriei şi divizării categorice (aşa după cum pune problema Rogozin) a R. Moldova între Est şi Vest, Moscova riscă să piardă această influenţă. Iar asta nu intră în planurile Rusiei. Şi strategii Kremlinului cunosc perfect de bine acest lucru, altfel Transnitria ar fi fost recunoscută de Rusia încă în 1992. Dacă nu a făcut-o în 20 de ani, înseamnă că a avut motive să nu o facă. Iar motivul principal a fost şi rămâne, cu siguranţă, frica de a pierde Basarabia. Depinde acum ce va face Chişinăul. Rusia a ştiut totdeauna să profite, în interesele sale, de slăbiciunile Chişinăului, depinde acum dacă va vrea (putea, îndrăzni) să profite şi Chişinăul de “cărţile slabe” ale Moscovei în relaţiile cu R. Moldova.

    Ne puteți urmări și pe Telegram, unde publicăm investigații și cele mai importante știri ale zilei, dar și pe YouTube, Facebook, Instagram și TikTok.

    Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 1000 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web, ÎN LEAD, trebuie indicat și linkul direct către articolul preluat, iar în text, minim încă un hyperlink la sursa primară. Instituțiile de presă care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica sursa și autorul informației. Materialele de pe www.zdg.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Preluarea integrală a materialelor ZdG se poate realiza doar în condițiile unui acord prealabil cu redacția.

  • TRIMITE ȘTIREA TA
    Cunoști o informație de interes public? Trimite-o la ZdG
    FORMULAR

    Abonează-te pentru a fi la curent cu toate noutățile!

    Ziarul de Gardă. Singurul ziar de investigații din Republica Moldova. Abonează-te și tu! Abonează-te

    VIDEO/ „Împlinesc 17 ani de când citesc Ziarul de Gardă”. De vorbă cu Ion Boțan, fost profesor de limbă și literatură română în comuna Mingir

    Ion Boțan, cititor fidel al Ziarului de Gardă a fost profesor de limbă și literatură română timp de patru decenii în școala din comuna Mingir. S-a născut în comuna Chiperceni, raionul Orhei, iar la Hâncești a v…
    VIDEO/ „Împlinesc 17 ani de când citesc Ziarul de Gardă”. De vorbă cu Ion Boțan, fost profesor de limbă și literatură română în comuna Mingir

    VIDEO/ „În 25 de ani, am asistat doar la distrugerea justiției”. De vorbă cu magistratul Ion Cotea despre un sfert de secol din viața sa

    După un sfert de secol, pe care l-a dedicat sistemului judecătoresc din R. Moldova, magistratul Ion Cotea constată cu regret că în toți acești ani „a asistat doar la distrugerea justiției”. Judecătorul afirmă c…
    VIDEO/ „În 25 de ani, am asistat doar la distrugerea justiției”. De vorbă cu magistratul Ion Cotea despre un sfert de secol din viața sa

    Ziua Ușilor Deschise la Ziarul de Gardă – eveniment OFFLINE

    Ești în căutarea unui loc de muncă în jurnalism? Ai vrea să muncești într-o redacție, dar ai anumite îndoieli? ZdG poate să răspundă la întrebări sau chiar poate deveni angajatorul tău…
    Ziua Ușilor Deschise la Ziarul de Gardă – eveniment OFFLINE

    Numărul dozelor de vaccin împotriva COVID-19 administrate în ultimele 24 de ore

    2236 de doze de vaccin împotriva COVID-19 au fost administrate în ultimele 24 de ore, anunță reprezentanții Ministerului Sănătății. Potrivit autorităților din sănătate, 1 581 de persoane au fost vaccinate cu pr…
    Numărul dozelor de vaccin împotriva COVID-19 administrate în ultimele 24 de ore

    Autoritățile din Sănătate anunță numărul cazurilor noi de îmbolnăvire cu COVID-19

    Reprezentanții Ministerului Sănătății (MS) anunță despre confirmarea a 1031 de cazuri noi de infectare cu Covid-19, în R. Moldova. Din numărul total de infectări, 869 de cazuri au fost înregistrate în rândul pe…
    Autoritățile din Sănătate anunță numărul cazurilor noi de îmbolnăvire cu COVID-19

    Ziua Mondială a Monitorizării Apei: 44% din populația R. Moldova nu are acces la apă potabilă sigură

    În cea de-a 3-a sâmbătă a lunii septembrie este marcată Ziua Mondială a Monitorizării Apei. Potrivit Centrului Hidrologic, aproximativ 44% din populația R. Moldova nu are acces la apă potabilă sigură. Cea mai g…
    Ziua Mondială a Monitorizării Apei: 44% din populația R. Moldova nu are acces la apă potabilă sigură