Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Rusia: de la Nistru în…

Rusia: de la Nistru în Bugeac

„Moscova a contat să ajungă la o înţelegere cu Bucureştiul în problema R. Moldova pentru summitul de la Vilnius, însă, după cum s-au aşezat lucrurile – urmare a vizitei lui Corlăţean la Moscova, mare înţelegere nu s-a produs…”

Vrem să recunoaştem sau nu, dar Rusia se pregăteşte serios de o nouă revenire în forţă la Nistru (şi, nu-i exclus, că şi în Bugeac), în cazul în care nu va reuşi, pe alte căi, să elimine R. Moldova din proiectul de integrare europeană Vilnius-2013, ori – şi mai rău, să „arunce în aer” acest proiect pentru toţi cei 6 candidaţi la aderare. Deocamdată ofensiva Rusiei, pe „frontul moldovenesc”, se limitează la acţiuni de natură mai mult politico-diplomatică – preocupări care, de fapt, au trecut demult dincolo de frontiera geografică a R. Moldova. Să ne amintim aici de interesul din ultimele luni ale Moscovei pentru România şi dezgheţarea relaţiilor cu România. Vizita din iunie la Bucureşti a generalului Al. Patruşev, şeful Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, întâlnirile separate cu Băsescu şi Ponta, după care vizita la Moscova a ministrului român de Externe, Titus Corlăţean, invitaţia şi plecarea, ulterioară, tot la Moscova, a ministrului moldovean de Externe, N. Gherrman, iar, între aceste turnee oficiale, şi vizita la Chişinău a unuia dintre ideologii Kremlinului, Al. Dughin, etichetat de presa rusă drept unul din sfetnicii de palat ai lui Putin şi un „mare gânditor” ai „noilor” strategii de refacere a fostului imperiu sovietic. Ajuns la Chişinău, Dughin nu a făcut decât să reitereze ceea ce a spus până la el un alt emisar al lui Putin pentru R. Moldova, D. Rogozin: că Moldova este la frontiera de est a Rusiei şi că Rusia „va face orice scheme şi formule”, inlusiv „folosirea forţei” pentru a nu admite „venirea NATO în Moldova”. Curios de tot. R. Moldova – frontiera de est a Rusiei, la 1400 de kilometru distanţă de Rusia. şi dacă Kremlinul este gata să facă război în cazul în care R. Moldova va alege să adere la NATO, va face Rusia altceva, dacă Moldova va pleca în UE? Că, până la urmă, oricum, e o plecare spre Vest. Moscova a contat, probabil, foarte mult pe faptul că va ajunge la o înţelegere cu Bucureştiul în problema R. Moldova pentru summit-ul de la Vilnius, însă, după cum s-au aşezat lucrurile – urmare a vizitei lui Patruşev la Bucureşti şi a lui Corlăţean la Moscova, mare înţelegere nu s-a produs. În situaţia în care s-a pomenit, Kremlinul – foarte posibil, a decis să meargă să-şi facă interesele pe cont propriu şi pe căile bătătorite de ea de-a lungul istoriei, în care agresiunile militare au prevalat.

Semaforul, la „verde”

La Chişinău, opiniile în jurul posibelelor pericole de agresiune militară din partea Rusiei, s-au împărţit. Cei care zic „nu” pornesc de la premiza că: Unu – Rusia trebuie să aibe motive foarte serioase pentru a putea recurge la forţă. Doi: nu mai suntem în 1992. Chişinăul a învăţat şi el nişte „lecţii” de pe urma războiului de la Nistru, ca să nu se lase provocat. şi trei: R. Moldova are, comparativ cu 1992, un alt statut internaţional. Cu totul de altă părere sunt cei care nu exclud riscul unei intervenţii armate. Aceştia fac trimitere la pregătirile militare pe care le-a declanşat Rusia în zonă în ultima vreme: aplicaţiile cu tehnică blindată, dotarea, ceva mai devreme, a trupelor ruse de „pacificare” cu tehnică şi echipament de luptă, suplimentarea contingentuljui militar din cetatea Tighina, declaraţiile de intenţie (deocamdată) ale ministerului rus al apărării de a redeschide aerodromul de la Tiraspol şi asigurarea cu helicoptere militare a „pacificatorilor” ruşi, plus declaraţia de săptămâna trecută a şefului administraţiei de la Tiraspol, E. şevciuk, care anunţa, într-un interviu pentru presa rusă, că nu exclude eventualitatea implicării R. Moldova într-un nou conflict militar. Ce-i drept, şevciuk, a ţinut să precizeze că acest risc este de doar „un procent” dintr-o sută. Însă, ce contează – un procent sau mai multe. Numai faptul că emisarii Moscovei la Tiraspol admit posibilitatea unui nou război, deja e mult, dacă ţinem cont că până la urmă armata rusă va fi cea care va intra în luptă, nu şevciuk. S-ar putea, nu-i esclus să fie şi un exerciţiu de şantaj în adresa Chişinăului, pentru a-l descuraja, a-l pune, cumva, în derută, deşi R. Moldova nu mai poate da înapoi. Trenul, din gara Chişinău, a plecat o dată cu încheierea negocierilor privimd aderarea la UE. Semaforul e la „verde”, păcat ar fi să mai intrăm şi de data asta pe „roşu”. şi, totuşi, este foarte important ca Chişinăul să treacă cu vederea peste acest „un procent” de pericol armat din partea Rusiei. Nu pentru a da înapoi sau a intra în panică, ci pentru a nu se lăsa provocat şi antrenat într-un nou conflict militar, din care nu vom avea nimic de câştigat.

Ambasada Rusiei, în prima linie

În lupta pentru R. Moldova, Rusia a băgat în prima linie – de la cazul tragic din Pădurea Domnerască, tot genul de trupe „neregulate”: clientela politică de la Chişinău aservită Moscovei, Tiraspolul, Comratul, a fost zgândărită, periodic, dar fără mare succes, şi Taraclia bulgărească, după care, mai nou, au fost puse în mişcare escadroanele ONG-iste ruse la Chişinău, „ienicerimea” moldovenească de la curtea ţarului Putin şi oligarhimea rusă trimisă în misiune „caritabilă” în R. Moldova. Ce-i drept, stânga politică a eşuat în efortul ei, repetat, de a da jos de la putere Coaliţia pro-europeană de guvernare, chiar dacă PL-ul lui M. Ghimpu a fost scos (?!) în opoziţie. Comuniştii, după ce au promis o revoluţie populară iarna trecută, au plecat în vacanţă cu promisiunea că în toamnă se apucă de o revoluţie „de catifea”, ONG-urile ruse, gestionate de Igor Tulreanţev, s-au retras şi ele în umbră după ultimele tentativele nereuşite de a boicota vizitele la Chişinău a liderilor georgian şi român, Mihail Saakaşvili şi Traian Băsescu, oligarhimea rusă, adusă la Chişinău de F. Ghelici, prin „Moldova mea”, s-a deconspirat din prima conferinţă de presă că nu au nimic cu afacerile şi că sunt în misiune politică în R. Moldova, marii „milionari moldoveni” din Rusia, după ce s-au cheltuit cu câteva concerte „propagandistice” la Chişinău şi prin raioane, au intrat şi ei într-o pauză de gândire. Singura, care a rămas în prima linie la Chişinău este Ambasada Rusiei. Pentru Kremlin, Găgăuzia este acum ţinta şi preocuparea Nr.1. Rusia are nevoie de un cap de pod în dreapta Nistrului şi l-a găsit, prin Formuzal şi Burgudji, la Comrat. După ameninţările recente de separare a Găgăuziei de R. Moldova şi pretenţiile Comratului la propriul Serviciu de Informaţii şi Securitate, ieri, ambasadorul Rusiei în R. Moldova, Farid Muhametşin, a convocat în şedinţă comună la Comrat conducerea autonomiei. În comunicatul de presă s-a scris că s-au discutat probleme de ordin umanitar: ajutoare pentru veterani, foi la tratament, servicii consulare în deplasare. Asta este, de fapt, partea de la suprafaţa întervederii. În realitate, însă, Rusia îşi face los pentru chestii mult mai serioase în Sud. Găgăuzia riscă să fie atrasă, prin „edilii” săi, într-un nou joc politic, de genul celui din 1991 sau, poate, mult mai serios.