EDITORIAL: Politica de personal, de la Kulminski la Buliga
La câteva zile de la anunțul făcut despre demisionarea sa, miercuri, prim-ministra Natalia Gavrilița a semnat cererea de plecare din funcție a viceprim-ministrului pentru Reintegrare, Vlad Kulminski, iar șefa statului a semnat un decret, acceptând demisia acestuia.
Demisionarul anunțase că se retrage din motive personale, fără a preciza care anume ar fi acestea. Între timp, mai multe voci afirmă că demisia ar fi generată de niște clauze contractuale, discutate la Moscova, atunci când a fost negociat contractul de aprovizionare a R. Moldova cu gaze naturale, în special faptul că noul contract cu Gazprom ar conține prevederi geopolitice dubioase, ostile statului R. Moldova. Și dacă e vorba despre plecarea șefului de la Reintegrare, atunci e clar că la mijloc e subiectul transnistrean. De altfel, nimeni nu a oferit un răspuns clar la întrebările legate de participarea lui Kulminski la negocierile prețului la gaze, dar mai ales la cele legate de discuțiile sale cu Dmitri Kozak, desfășurate în aceleași zile.
Astăzi, acceptând că acest episod s-a consumat, întrebarea întrebărilor este: cine vine după Kulminski? S-ar putea să existe deja un candidat, bunăoară, Andrei Popov, dar întrebarea oricum e actuală, în condițiile în care Guvernul a anunțat concursuri pentru suplinirea mai multor funcții vacante, iar candidații nu se grăbesc să-și depună dosarele.
De fapt, de la demisia lui Kulminski încoace, în doar câteva zile, cetățenii au avut posibilitatea să urmărească un episod aproape șocant în condițiile promisiunilor făcute de PAS despre modul în care vor fi respectate politicile de personal pe care și le-a asumat. Or, potrivit liderilor PAS, după 11 iulie 2021, adică imediat după alegeri, instituțiile de stat din R. Moldova urmau să fie supuse unei „curățiri în masă”, funcționarii care nu inspiră încredere, care nu sunt integri și incoruptibili, urmând să-și piardă locurile de muncă.
Cazul Valentina Buliga demonstrează că se poate și altfel. Chiar dacă Guvernul Gavrilița a decis, cu ceva timp în urmă, că aceasta nu s-ar mai preta în funcția de directoare generală a CNAS, acceptând (august 2021) cererea de demisie a acesteia (atunci, în august, Buliga nu a fost demisă, fiindu-i doar acceptată cererea de demisie din proprie inițiativă), iată că, la mai puțin de trei luni de „vacanță”, aceasta revine într-o funcție publică, cea de șefă a Centrului de instruire în domeniul medicinei de urgență și a calamităților din cadrul Centrului Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească (CNAMUP). La scurt timp după numire, Ministerul Sănătății a anunțat că nu ar avea nimic în comun cu această proaspătă numire, activitatea Centrului respectiv ținând exclusiv de competența conducerii CNAMUP.
S-ar putea, oficial, să nu existe vreo legătură, dar din momentul în care această învestire în funcție a fost posibilă, reiese că așa sunt înțelese lucrurile în societate, că
șefii unor subdiviziuni înțeleg că declarațiile electorale făcute de cei care au învins în ultimul scrutin nu ar trebui să se reflecte obligatoriu asupra realităților de la noi. Cineva va zice că dreptul la muncă este garantat de Constituție și că nimeni nu este în drept să îngrădească cuiva această libertate. Dar, în acest caz, nu despre dreptul la muncă este vorba, că site-urile de angajări sunt pline de oferte de muncă. Ce-i drept, aceasta sunt destinate celor care nu râvnesc neapărat funcții publice.
După prețurile mari la gaze și la produsele alimentare, care au devenit o grea povară pentru cetățeni, în prag de iarnă, politica de personal poate ajunge la fel de descurajantă, dacă guvernarea nu-și va împrospăta memoria cu cele promise în campania electorală de astă vară. Dacă respectăm cele promise, nu mai chemăm din diasporă rudele deputaților, ca să le oferim funcții decente, nu mai închidem ochii la numiri în funcții pe criterii de cumătrism sau nănășism, oferindu-le astfel cetățenilor, cel puțin, o doză de încredere că, da, suntem altfel… În caz contrar, și cei decenți vor pleca din funcții, dar și din Moldova. Și cine va mai rămâne să muncească?
